Veterani din comuna Şoimari

Localitatea Şoimari este aşezată pe firul pârâului Lopatni a, la circa 40 km nord de municipiul Ploieşti, fiind atestată documentar de circa 500 de ani, de pe vremea lui Matei Basarab. Are circa 3.700 oameni harnici, care au dat ării profesori, învă ători, ingineri, medici, cadre militare şi al i specialişti. Din sursele pe care le de in Arhivele Statului şi Arhivele Militare Române, precum şi datele aflate la Parohiile Bisericii Ortodoxe Române, rezultă că în luptele desfăşurate de armata română în timpul războiului de independen ă din anii 1877-1877, în războiul pentru reîntregirea na ională, precum şi din războiul pentru eliberarea teritoriilor româneşti răpite în anul 1940, au pierit circa 300 de bărba i originari din această comună. Pentru omagierea acestor eroi primăria, sprijinită de locuitorii din comună, a construit Monumentul Eroilor, înscriind pentru eternitate numele celor căzu i în lupte.

Locuitorii acestei comune se mândresc şi cu veteranii de război care păstrează în amintire glorioase momente din război.

1. Vasile CÂRSTEA s-a născut la 3 iulie 1919. A făcut parte din Regimentul 6 Infanterie de gardă „Mihai Viteazul” Bucureşti, subordonat Diviziei 1 Gardă. El îşi aminteşte: „Am fost încorporat, în toamna anului 1940, împreună cu al i 50 de tineri din comună şi repartiza i la diferite arme şi garnizoane, dar ne-am înapoiat în comună numai doi, cu diferite infirmită i fizice, pricinuite de război. În momentul primirii ordinului generalului Antonescu, comandantul Armatei Române şi al frontului de Sud româno-german, „Ostaşi, vă ordon: Trece i Prutul!”, în noaptea de 21/22 iunie 1941, mă aflam, cu camarazii din plutonul 1, Compania 1-a, Batalionul 1, la Bogdăneşti, pe malul de vest al Prutului. În fa ă, peste Prut, se afla lacul iganca. După desfăşurarea unor ac iuni de tatonare şi recunoaştere a pozi iilor de luptă ale inamicului, la 2 iulie ostaşii din armata română au traversat Prutul. Compania 1-a şi celelalte subunită i din regiment au traversat Prutul cu bărci şi mijloace improvizate. După ce am ajuns pe un colnic, împreună cu al i camarazi din pluton, în ziua de 7 iulie am fost grav rănit de rafalele brandurilor, pe Dealul Carna, şi apoi am fost transportat de un brancadier la spitalul de campanie din spatele frontului. Nu am mai putut reveni pe front. Fratele meu, Ion Cârstea, a fost înrolat în Batalionul 4 Vânători Munte Predeal, contribuind la eliberarea păr ii de nord a Bucovinei. A luptat în Ucraina. A fost grav rănit la Feodosia (i-a fost rupt un picior) şi a fost declarat necombatant. Consăteanul meu, Aurel Aron, încorporat la Regimentul 1 Moto, încărcător 4 la tun şi vânător de tancuri, n-a reuşit să-şi adâncească suficient locaşul individual de tragere şi a tras o mare spaimă când un tanc a trecut peste adăpostul său. Numai şansa l-a salvat.”

2. Gheorghe MUŞAT povesteşte şi el: „În luptele de la Odessa miam pierdut o mână deoarece o schijă de brand mi-a retezat-o, iar unui camarad de grupă i-a fost perforat abdomenul, ieşindu-i intestinele, şi nu ştiu dacă brancadierii l-au transportat la timp la spital, pentru a fi salvat.”

3. Gheorghe DEACONU s-a născut la data de 17 mai 1922. A fost încorporat la data de 15 noiembrie 1943 la Batalionul 16 Vânători de Munte Turda (Partea Sedentară se găsea la Ha eg), timp în care Partea Operativă a unită ii, subordonată Diviziei 2 Munte, lupta în Crimeea. La sfârşitul lunii august 1944 Batalionul 16 Vânători de Munte se afla la Ha eg, împreună cu Batalionul 10 Vânători de Munte, executând misiuni de acoperire a grani ei stabilită temporar prin Dictatul de la Viena, de la data de 30 august 1940. Fruntaşul Deaconu (fusese avansat în grad la 1 aprilie 1944) a participat şi el la îndeplinirea acestor misiuni. De la 5 octombrie Batalionul 16 Vânători de Munte, împreună cu celelalte unită i subordonate Diviziei 2 Vânători de Munte au desfăşurat lupte foarte grele, înaintând spre Cluj, pe care l-au eliberat la 11 octombrie. Luptând în continuare pe direc ia Gilău - Huedin Oradea a ajuns, la 20 octombrie, pe grani a de vest a ării, la Diosig şi Săcuieni. Pe teritoriul Ungariei divizia a participat la opera iunile militare Salgotarjan, din mun ii Bukk şi Matra, traversând Tisa la data de 27 octombrie, şi apoi a trecut pe teritoriul Cehoslovaciei, după 1 ianuarie 1945. În luptele din partea de nord a Transilvaniei unitatea a pierdut 63 de ofi eri, 37 de subofi eri şi 2.275 de ostaşi. Avansat caporal, la 10 octombrie 1944, Gheorghe Deaconu a participat la luptele din Transilvania, Ungaria şi Cehoslovacia. Pe teritoriul Cehoslovaciei, Batalionul 16 Munte a fost subordonat Diviziei 2 Munte, Corpul 4 armată, Armata 1-a Română. A contribuit la înfrângerea trupelor germane din mun ii Javorina şi dintre râurile Hron şi Morava. Nenea Gheorghe îşi aminteşte luptele foarte grele desfăşurate, timp de 8 zile, pentru eliberarea oraşului Banovce şi a oraşului Moroviea, unde a fost rănit, în ziua de 23 martie 1945. A fost lăsat la vatră la 15 iunie 1945. A lucrat la Rafinăria „Astra” din Ploieşti. În prezent este pensionar şi se ocupă de gospodăria personală, în localitatea Şoimari. Copiii săi îi aduc multe bucurii. Stefan este colonel în rezervă, îndeplineşte func ia de secretar de redac ie la săptămânalul armatei, „Observatorul Militar”, şi are doi băie i: George-Valentin, inginer constructor, şi Alexandru-Cristian, student la Facultatea de Jurnalistică. Filofteia este lucrător comercial în Şoimari. Florica este lucrător comercial în Şoimari.

4. Gheorghe DRAGOMIR s-a născut la 18 martie 1923. A fost încorporat la 23 mai 1944 în Regimentul 10 Roşiori Purtat din Ploieşti, din Divizia 8 Cavalerie. După efectuarea perioadei de instruc ie, Gheorghe Dragomir a participat la dezarmarea trupelor germane din zona Prahova, remarcându-se în luptele de la Câmpina, Moreni, dealul Sângeriş, Valea Lungă, Cricov şi Urseiu. De la 15 septembrie Divizia 8 şi unită ile componente au participat la eliberarea păr ii de nord a Transilvaniei, remarcându-se în luptele de la Oarba de Mureş, Bon ida-Iclozel, Jibou, Ardud şi Boghiş. În ziua de 25 octombrie 1944 marea unitate a ajuns, cu mari emo ii, la grani a româno-maghiară. Divizia 8 Cavalerie, subordonată Corpului 2 Armată, a fost introdusă în luptă pe direc ia Nyirsahaly Mateszalka, înaintând spre Tisa. Au ajuns la Tisa la data de 1 noiembrie şi au traversat-o la data de 26 noiembrie. Avansat fruntaş, la 20 noiembrie 1944, Gheorghe Dragomir a fost mutat în cadrul Regimentului 3 Călăraşi din Ploieşti, la 25 noiembrie. De la 1 decembrie a pătruns în Mun ii Hegyalja. În ziua de 18 decembrie 1944 ostaşii Diviziei 8 Cavalerie, împreună cu celelalte unită i şi mari unită i din Armata a 4-a Română, au trecut pe teritoriul Cehoslovaciei, angajându-se în opera iunea militară Roznava şi în luptele din Mun ii Silica. La data de 31 ianuarie 1945 fruntaşul Gheorghe Dragomir a fost rănit în luptele de eliberare a oraşului Brezno. A fost internat în Spitalul de Zonă Interioară, la 15 februarie şi apoi a fost externat, la 4 iunie. A fost lăsat la vatră la data de 6 iunie 1945. Divizia 8 Cavalerie a continuat luptele în opera iunea militară Zvolen Banska Bystrica (februarie şi martie), şi apoi în opera iunea mun ilor Fatra Mare (aprilie). La 12 mai marea unitate se găsea în zona Vatin - Sazomin.

5. Aurelian NISTOROIU s-a născut la 5 iulie 1923. A fost încorporat la 23 mai 1944, la Regimentul 10 Roşiori Purtat Ploieşti. A fost mutat, la 25 noiembrie 1944, în cadrul Regimentului 3 Călăraşi din Ploieşti. A plecat pe front la data de 28 noiembrie, fiind rănit, la 3 februarie 1945, la Brezno. A fost internat în Spitalele de Zonă Interioară, 366 din Bucureşti, care l-au clasat invalid 40% (afectat maxilarul superior). Aurelian Nistoroiu a participat la lupte alături de Gheorghe Dragomir.

6. Vasile CRETU s-a născut la 24 iunie 1910. A fost încorporat la 18 aprilie 1932 în gloriosul Regiment 32 „Mircea” din Ploieşti. Această unitate s-a înfiin at la data de 16 martie 1883 în oraşul Brăila, dintr-un batalion din Regimentul 9 Doroban i Brăila-Făurei. În anul 1889 unitatea a fost mutată la Mizil şi s-a contopit cu o parte a Regimentului 5 Linie, la data de 23 august 1891. La 21 octombrie 1893 regimentul a fost mutat la Ploieşti, în str. Alexandru al II-lea (astăzi str. Stadionului), şi apoi în cazarma de pe str. Mărăşeşti (piatra fundamentală a cazărmii s-a pus la 21 mai 1907). Unitatea a participat la al doilea război balcanic (23.0631.07.1913), la războiul pentru întregire statală şi na ională (15.08.191601.04.1921) şi la războiul pentru reîntregire na ională (1941-1945). Vasile Cre u a fost lăsat la vatră la data de 30 aprilie 1933. Concentrat (08.03.1941) şi mobilizat (22.06.1941) în cadrul Regimentului 32 Doroban i/Infanterie „Mircea”, a participat la luptele pentru eliberarea Basarabiei (22.06-26.07.1941) şi în opera iunea militară Odessa, fiind rănit, în ziua de 26 august 1941, la Protofovka. După spitalizare a fost desconcentrat, la data de 10 noiembrie. Începând cu data de 10 septembrie 1942 a fost concentrat la aceeaşi unitate şi desconcentrat la 26 noiembrie. Concentrat în ziua de 27 iulie 1944 a fost trimis în zona de opera ii a Regimentului 32, la Podul Iloaei, şi apoi internat în spital, la data de 20 august 1944. A fost desconcentrat, la 5 noiembrie 1944, şi apoi concentrat, la 25 noiembrie 1944, în Regimentul 34 Infanterie Constan a, cu care a participat în luptele de eliberare a păr ii de nord a Transilvaniei, a Ungariei şi Cehoslovaciei. La 1 februarie 1945 a fost mutat la Batalionul 1 Pază C.F.R., iar din 5 septembrie 1945 la Batalionul 3 Pază C.F.R.

7. Gheorghe MĂCINIC s-a născut la 10 ianuarie 1913. În perioada 4 februarie 1935 – 21 martie 1936 a satisfăcut stagiul militar, în Batalionul 4 Vânători de Munte din Predeal. În anii 1939-1940 a fost concentrat periodic pentru instruc ie. A fost mobilizat la 22 iunie 1941 şi a participat, cu Batalionul 4 Vânători de Munte, la eliberarea nordului Bucovinei şi a nordului Basarabiei, în luptele din Ucraina fiind rănit în localitatea Timoşenko. A fost decorat cu medalia „Bărbă ie şi Credin ă”, cu spade, clasa 1-a, (20.01.1942), şi clasat invalid cu 80% grad de invaliditate.