16 noiembrie 2008

General de corp de armată Ion DUMITRACHE

Veteran al celui de al doilea război balcanic (1913), al războiului pentru întregire statală şi na ională (1916-1919) şi al războiului pentru reîntregire statală (1941-1945), Ion Dumitrache s-a născut la data de 27 august 1889 în comuna Ciorăşti, jude ul Râmnicu-Sărat (astăzi jude ul Vrancea). A fost singurul copil al familiei de plugari Gheorghe şi Ioana Dumitrache. Tânărul Ion Dumitrache a urmat cursurile gimnaziului din Râmnicu-Sărat şi ale liceului „Alexandru Ioan Cuza” din Focşani.

În anul 1909 a fost admis la Şcoala Militară de Ofi eri de Infanterie din Bucureşti, pe care a absolvit-o, la data de 15 iunie 1911, cu rezultate bune, fiind avansat la gradul de sublocotenent. Ofi erul şi-a început cariera militară la 1 iulie 1911, în Regimentul 38 Infanterie „Neagoe Basarab” Brăila. Timp de trei ani şi-a instruit cu ambi ie recru ii pe care i-a comandat în cel de al doilea război balcanic (1913), fiind apreciat de şefii direc i ca un ofi er inteligent, disciplinat, tenace şi perseverent. În anii 1914-1916 a urmat cursurile de trageri cu armamentul de infanterie şi de specializare militară şi profesională. Avansat la gradul de locotenent în anul 1916, a participat, din luna august, împreună cu ceilal i camarazi din Regimentele 38 Infanterie şi 78 Infanterie Brăila (dublura regimentului 38), subordonate Brigăzii 40 Infanterie şi Diviziei 10 Infanterie Tulcea (înfiin ată în 1910), la constituirea Rezervei Strategice. Efectivele Diviziei 10 Infanterie au fost folosite în manevra de la Flămânda, ca o încercare de a-l nimici pe inamic prin ac iuni purtate la sud de fluviul Dunărea, în spatele for elor lui Mackensen. Această manevră a fost executată de Armata a 3-a, cu Corpul 5 Armată, care avea în compunere Diviziile 10, 21 şi 22 Infanterie, cu efective complete, şi cu Corpul 6 Armată, alcătuit din Diviziile 16 şi 18 Infanterie.

Întrucât armata germană a început o puternică ofensivă în Transilvania, punând în pericol apărarea pe linia Carpa ilor Meridionali,coroborată cu condi iile nefavorabile de climă din sud (ploi abundente şi vânt puternic) precum şi cu lipsa unor mijloace care să permită trecerea, în scurt timp, a Corpurilor 5 şi 6 Armată la sud de Dunăre, ac iunea temerară de la Flămânda a fost întreruptă. Efectivele Corpului 5 Armată au fost trimise în ajutorul Armatei a 2-a române. Ostaşii brăileni au luptat cu multă dăruire, suferind mari pierderi în oameni. Ca urmare, în februarie 1917, Regimentul 78 Infanterie Brăila s-a unit cu Regimentul 73 infanterie Tulcea sub denumirea de Regimentul 73/78 Infanterie, subordonat Brigăzii 29 Infanterie şi Diviziei 15 Infanterie, instruindu-şi efectivele pentru marea confruntare din vara anului 1917, de la Oituz. Regimentul 38 Infanterie Brăila şi-a completat efectivele, fiind subordonat Brigăzii 20 Infanterie şi Diviziei 10 Infanterie. Divizia 10 Infanterie s-a remarcat în luptele de la Mărăşeşti-Răzoare (august 1917). Ion Dumitrache a fost rănit în luptele din 1916 şi 1917 şi decorat. După avansarea la gradul de căpitan, în anul 1917, Ion Dumitrache a fost admis la Şcoala Superioară de Război, în anul 1919 (se împlineau 30 de ani de la înfiin area acestei prestigioase institu ii de învă ământ din armata română), absolvind în anul 1921. S-a calificat pentru lucrul în stat major şi înalte comandamente, totodată fiind avansat la gradul de maior. După absolvirea Şcolii Superioare de Război, maiorul Ion Dumitrache a fost repartizat ofi er de stat major în comandamentul Diviziei 1 Vânători Munte din Arad, care întrunea toate trupele de vânători de munte, sporite considerabil fa ă de anul 1917, când constituiau doar un batalion. A activat cu mult succes în această func ie, până în anul 1924, contribuind la elaborarea planurilor de instruire, în cazarmă şi în teren, a trupelor de vânători de munte. Prin Decretul nr. 1674, din 1 august 1924, Comandamentul Trupelor de Vânători de Munte s-a transformat în Corpul Vânătorilor de Munte, dislocat în Bucureşti. De asemenea, s-au înfiin at Divizia 1 Vânători de Munte Sinaia şi Divizia 2 Vânători de Munte Bistri a-Năsăud. Fiecare divizie avea în compunere câte o brigadă, cu trei grupuri. Fiecare grup avea două batalioane de vânători de munte şi un regiment de obuziere de munte. Maiorul Ion Dumitrache a fost mutat în anul 1924 în comandamentul Diviziei 1 Munte Sinaia. Muncind cu pasiune a fost avansat la gradul de locotenent-colonel şi promovat, în 1927, ajutor al comandantului Diviziei 1 Munte. După doi ani a fost numit comandant al Batalionului 2 Vânători de Munte din Caransebeş, acumulând experien ă în conducerea trupelor. Din toamna anului 1931 locotenentul-colonel Ion Dumitrache a lucrat în statul major al Inspectoratului Teritorial din Bucureşti, aprofundându-şi cunoştin ele în lucrul de stat major. Avansat la gradul de colonel în anul 1935, Ion Dumitrache a comandat cu multă fermitate Grupul 4 Vânători de Munte din Bistri aNăsăud, format din două batalioane şi un divizion de tunuri vânători de munte. În anii 1938-1939, a îndeplinit şi func ia de prefect al jude ului Năsăud. În luna martie 1939 Grupul 4 Vânători de Munte, pe care-l comanda, a fost dislocat pe grani a de nord-vest. În toamna anului 1939 colonelul Ion Dumitrache a fost promovat comandant al Brigăzii 2 Mixte Munte, având în subordine Grupurile 4 şi 5 Vânători de Munte, Grupul 2 Artilerie Munte şi Batalionul 1 Pionieri Munte, cu misiuni de apărare în sectorul de nord-vest al frontierei României, între vârful Stog şi Halmeu. La data de 10 mai 1941 Ion Dumitrache a fost avansat la gradul de general de brigadă. După cedarea păr ii de nord a Transilvaniei, Brigada 2 Mixtă Munte a fost redislocată în zona Hunedoara - Petroşani - Orăştie - Deva (aici era punctul de comandă). La data de 9 iunie 1941 la comanda Corpului de Munte a fost numit generalul de divizie Gheorghe Avramescu. Din ziua de 20 iunie 1941 Corpul de Munte a trecut, din punct de vedere operativ, în subordinea Armatei a 11-a germană.

În zorii zilei de 22 iunie 1941, ordinul de atac al generalului Ion Antonescu suna astfel: „V-am făgăduit din prima zi a noii domnii şi a luptei mele nationale, să vă duc la biruin ă. Să şterg pata de dezonoare din CARTEA NEAMULUI şi umbra de umilire de pe fruntea şi epoletii voştri. Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoşeşti pentru vetrele şi altarele româneşti de totdeauna. OSTAŞI, vă ordon: Treceti Prutul! Zdrobiti vrăjmaşul din răsărit şi miază-noapte! Dezrobiti din jugul roşu al bolşevismului pe fratii voştri cotropiti! Reîmpliniti în trupul tării glia străbună a Basarabilor şi codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre…!”

Întrucât frontul românesc era mai înaintat spre est decât restul frontului până la Marea Baltică, s-a prevăzut ca ofensiva pe Prut să înceapă mai târziu, când celelalte for e germane vor ajunge la acelaşi nivel. Astfel, în intervalul 22 iunie - 1 iulie 1941, de-a lungul Prutului s-au desfăşurat incursiuni de pe un mal pe celălalt al ambilor adversari. Un bombardament puternic al avia iei germano-române a distrus 400 de avioane ruseşti la sol şi au fost realizate capete de pod la Ştefăneşti, Sculeni şi Ungheni, pe malul stâng al Prutului. În zorii zilei de 2 iulie s-a trecut la ofensivă pe întregul front românesc. Brigăzile de vânători de munte au atacat pe direc ia principală Rădău i - Cernău i - Hotin, determinând Armata 18 sovietică să se retragă. La data de 4 iulie a fost eliberat oraşul Cernău i. În cadrul acestor ac iuni Brigada 2 Mixtă Munte, comandată de generalul Ion Dumitrache, a fost vârful de lance. Împreună cu Divizia 8 Cavalerie ea a for at Prutul, pe la Noua Suli ă, şi a eliberat inutul Her ei. Îndreptându-se spre Hotin ea a ajuns la periferiile acestuia, la 6 iulie. Până la 9 iulie toată partea de nord a Bucovinei a fost eliberată, for ele româno-germane ieşind pe cursul mijlociu al Nistrului, la data de 15 iulie. La Nistru şi-a încetat existen a Grupul de armate „General Antonescu”, Armata a 11-a germană fiind subordonată Grupului de Armate „Sud”, condus de mareşalul Rundstedt, cu misiunea de a înainta spre Bug. Armata a 3-a română s-a subordonat, începând cu data de 27 iulie, Armatei a 11-a germane (Ion Antonescu a acceptat cererea lui Hitler de a participa, mai departe, la ac iunile militare din Ucraina). Brigada 2 Mixtă Munte a înaintat, de la 20 iulie 1941, spre Bug, respingând inamicul, şi depăşind cu mari pierderi, la 21 august 1941, râul Bug. La 30 august brigada a ajuns în zona Berislav, pe Nipru. După lupte grele, vânătorii de munte au trecut Niprul, la 16 septembrie. Brigăzile 2 şi 4 Mixte Munte au fost dispuse pe litoralul Mării de Azov, iar Brigada 1 Mixtă Munte a fost trimisă în Crimeea. La data de 08 noiembrie 1941, Brigăzile 2 şi 4 Mixte Munte au fost trimise în ară, pentru completarea efectivelor, înzestrării şi instruirii în garnizoanele de pace şi aplica ii în mun i. În ziua de 06 iulie 1942 Divizia 2 Munte (brigăzile s-au transformat în divizii la 15 martie 1942) pleca spre front şi la 31 iulie întreaga divizie era în dispozitiv de luptă, cu capul de pod realizat la sud de Don, în zona Rostov. De la data de 06 august 1942 Divizia 2 Munte a fost subordonată, permanent, comandamentelor militare germane, care ac ionau în Caucaz.

Înaintând în ritm de marş a parcurs 7 etape, fiecare cu distan e de peste 35 de kilometri, pe arşi ă şi nori de praf, în lungul Caucazului şi râului Kuban. Până la 30 octombrie Divizia 2 Munte a ocupat oraşul Nalcik şi zona din împrejurimi, primind frumoase aprecieri din partea generalului von Kleist, comandantul Armatei 1-a Blindate: „Bătălia de la Nalcik constituie una dintre cele mai mari victorii ale opera iunilor din Caucaz. O comportare eroică a avut Divizia 2 Munte în luptele de la Vladicaucaz, când au scos din încercuire o divizie militară blindată germană”. Generalul Ion Dumitrache a fost decorat cu Ordinul „Crucea de fier”, în grad de cavaler. Frigul, zăpada şi starea proastă a drumurilor şi adăposturilor au îngreuiat desfăşurarea ac iunilor de luptă în luna decembrie 1942. Comandamentul militar german, convins că nu mai poate rămâne în Caucaz, a organizat retragerea pe etape, în deplină stăpânire a situa iei. În noaptea de 31 decembrie 1942 / 1 ianuarie 1943 a început retragerea pe pozi ii de apărare mai favorabile. La data de 19 ianuarie 1943 generalul Auleb, printr-un ordin de zi, aprecia: „Divizia 2 Munte s-a retras 200 de kilometri prin lupte continue, cu un spirit de sacrificiu demn de relevat, înfruntând cele mai mari greută i sub comanda eroicului şi viteazului ei comandant, generalul Ion Dumitrache”. În timpul retragerii în peninsula Taman, Divizia 2 Munte a constituit flancul stâng al for elor germanoromâne din Caucaz, asigurând siguran a până la Marea de Azov. La 20 martie 1943 a început trecerea efectivelor diviziei prin strâmtoarea Kerci, în Crimeea, şi de acolo la vest de oraşul Simferopol, refăcându-se efectivele pentru campania militară din vara anului 1943.

De la 13 iulie 1942 şi până la 15 aprilie 1943 divizia a pierdut 11.000 de oameni. În zilele de 5 şi 6 iunie 1943 divizia a fost inspectată de mareşalul Ion Antonescu, care arăta: „Divizia 2 Munte s-a acoperit de glorie în Caucaz şi merită recunoştin a şi admira ia tării. mul umiri întregului personal condus cu onoare şi demnitate de generalul Ion Dumitrache”. În perioada iulie - octombrie 1943 Divizia 2 Munte a desfăşurat lupte de uzură cu armata sovietică şi detaşamentele de partizani. Pe timpul iernii armata sovietică i-a decimat luptătorii şi tehnica de luptă din dotare.

La insistentele mareşalului Ion Antonescu, Comandamentul Militar German a acceptat retragerea trupelor române din Crimeea, începând de la 11 aprilie 1944 şi până la 12 mai 1944, pe mare şi pe calea aerului. Efectivele Diviziei 2 Munte s-au retras în ziua de 8 mai 1944. În a doua jumătate a lunii mai unită ile din Divizia 2 Munte au intrat în garnizoanele de pace, primind zone de responsabilitate, elaborând planuri de interven ie la obiective, împotriva unor tulburări sociale, contra paraşutiştilor şi partizanilor. La sfârşitul lunii mai Marele Stat Major a reorganizat diviziile de munte în comandamente operative. Comandamentul Diviziei 2 Munte s-a transformat în Comandamentul 102 Munte, dislocându-se, la sfârşitul lunii august 1944, în garnizoana Deva. Efectivele diviziei au trecut la dezarmarea forma iunilor germane existente în jude ul Hunedoara. Avansat general de divizie, la data de 1 august 1944, Ion Dumitrache a fost numit la comanda Corpului de Munte, care, de la 24 august, a trecut la anihilarea trupelor germane aflate în zona Braşovului. În ziua de 30 august, când se împlineau 4 ani de la Dictatul de la Viena, Divizia 1 Munte şi Divizia 3 Infanterie au executat un atac cu caracter local, eliberând localitatea Vâlcele, prima din teritoriul cotropit. De la 31 august trupele Corpului de Munte au trecut la ofensivă pe direc ia Urmeniş - Aita Seacă, în cooperare cu Corpul 33 Armată sovietic, în subordinea căruia se găsea şi Divizia 1 Infanterie de voluntari români „Tudor Vladimirescu” (înfiin ată pe teritoriul Rusiei Sovietice, la 2 octombrie 1943, din prizonieri români), reuşind să elibereze zona împădurită Bibor eni - Aita Seacă şi să degajeze calea ferată Feldioara - Augustin. În ziua de 8 septembrie a fost eliberat oraşul Sfântul Gheorghe. La 9 septembrie 1944 a fost rănit grav, în zona podului Arcuş, generalul Grigore Bălan, comandantul secund al Diviziei 1 Munte, născut la Avrămeşti, jude ul Bistri a-Năsăud, care a decedat în Spitalul din oraşul Sinaia. Înaintând spre nord, Corpul de Munte a eliberat, la data de 28 septembrie 1944, oraşul Târgu Mureş. Până la 1 octombrie Corpul de Munte a alungat for ele germane şi ungare din intrândul secuiesc, realizând un cap de pod la vest de Târgu Mureş. De la data de 9 octombrie Corpul de Munte a continuat ofensiva pe direc ia Panet - Band - Gherla. La data de 24 octombrie generalul Ion Dumitrache a sosit la Braşov, punându-se la dispozi ia Marelui Stat Major. Corpul de Munte şi Divizia 1 Munte au fost retrase din dispozitivul de luptă, urmând a fi desfiin ate în baza măsurilor adoptate de Comisia Aliată de Control Rusă. Acuzat pe nedrept de Comandamentul Militar sovietic de săvârşirea unor crime de război, generalul Ion Dumitrache a fost arestat, la data de 22 februarie 1945.

Postul de Radio Moscova a transmis, la data de 7 martie 1945, ora 21:30, nota informativă prin care era acuzat că a ordonat, în octombrie 1942, uciderea a 600 de prizonieri, partizani, femei şi copii la Nalcik (oraş eliberat de Divizia 2 Munte, la 28 octombrie 1942) şi a ordonat transportul unor materiale în ară. Aceste false acuza ii sunt infirmate de mărturia celor 127 de persoane care au participat la proces.

Motivele adevărate al arestării generalului Dumitrache sunt: comportarea eroică a ostaşilor Diviziei 2 Munte în Caucaz, fapt pentru care a fost supranumită „Divizia de cremene”, refuzul său de a continua luptele pe teritoriul Ungariei şi criticarea unor ordine de luptă date de comandan i din armata sovietică în intrândul secuiesc. Din autobiografia generalului Ion Dumitrache rezultă că la data de 15 august 1946 a fost reabilitat şi trecut la comanda Corpului de Munte, iar la data 1 septembrie 1947 a fost avansat la gradul de general de corp de armată şi trecut în rezervă, cu drept de pensie. În toamna anului 1948 organele securită ii reîncep persecu iile, generalul Dumitrache fiind chemat tot mai des la interogatorii. Ac iunile au culminat la data de 3 februarie 1949 când a fost re inut la dispozi ia securită ii din Bucureşti, fiind cercetat în perioada anilor 1949-1950.

Fără a fi judecat şi condamnat a fost închis în închisorile Aiud şi Jilava şi apoi a fost eliberat, la 6 octombrie 1950. S-a stabilit în Braşov, trăind retras, uitat şi lipsit de resurse materiale, preocupat de redactarea memoriilor sale. Textul dactilografiat l-a donat Muzeului de Istorie şi Arheologie Braşov, acesta păstrându-se în Arhiva de Istorie Contemporană. Constrâns la un nemeritat anonimat, hăr uit constant de angaja ii securită ii, care nu l-au scutit de vizite şi perchezi ii periodice, s-a stins din via ă la 6 martie 1977 şi îşi doarme somnul de veci în cimitirul Groaveri din Braşov.

Pentru meritele sale deosebite a fost decorat cu Ordinul „Coroana României”, Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a (de două ori) şi clasa a II-a, Ordinul „Apărarea Patriei”, clasa a III-a, Ordinul „23 August” şi alte ordine şi medalii româneşti şi străine.A.M.R. – Fond D.C.I./1990, Curent 1193, C.M.J. Braşov/1979. Memoriul de la Muzeul de Istorie şi Arheologie Braşov.

2 comentarii:

Marius spunea...

Astazi am aflat si eu cine este acest roman, mare erou al neamului nostru! Ma bucur ca avem exemple de acest fel, pacat ca ele nu se regasesc si la generatia actuala. Cu respect pentru un gen. adevarat!

Marius spunea...

Astazi am aflat si eu cine este acest roman, mare erou al neamului nostru! Ma bucur ca avem exemple de acest fel, pacat ca ele nu se regasesc si la generatia actuala. Cu respect pentru un gen. adevarat!