Sublocotenent Ion LEFTER

S-a născut la data de 4 mai 1896 în satul Bogzeşti, judetul Roman (actual Neamt). Tatăl său, Gheorghe Lefter, era unul dintre gospodarii harnici ai acestui sat. A avut băie i şi fete, între ei distingându-se Nică. Numirea lui Ion Stan în func ia de învă ător la Şcoala din Bogzeşti, în toamna anului 1907, avea să-i schimbe destinul lui Nică. De la primele ore învă ătorul a remarcat că elevul Ioan Lefter din clasa a 5-a era tare la Aritmetică şi la Limba Română. De aceea învă ătorul a socotit că Nică trebuie să meargă mai departe la şcoală şi l-a lămurit pe moş Gheorghe să-l lase.

Preparat de învă ător Nică a fost admis în toamna anului 1909, cu bursă, la Şcoala Normală „Vasile Lupu” din Iaşi. La sfârşitul lunii iunie 1915 a absolvit şcoala normală, fiind calificat învă ător. În acelaşi an a absolvit Şcoala Militară Ofi eri Infanterie şi de la 1 ianuarie 1916 a func ionat învă ător la Şcoala din Boteşti. În luna august 1916 sublocotenentul Ion Lefter a fost mobilizat la Regimentul 15 Infanterie „Războieni” din Piatra Neam , care se subordona ierarhic Grupului Bistricioara. A trecut mun ii pe la Prisăcani şi a luptat în masivul Gurghiului, pe culmea Almaşului şi valea superioară a Mureşului. Regimentul 15 a contribuit la eliberarea oraşelor Topli a şi Miercurea Ciuc, unde a căzut eroic, în fruntea companiei sale, căpitanul-poet Nicolae Vulovici. După suplimentarea efectivelor germane din Transilvania Regimentul 15 Infanterie „Războieni” s-a retras pe valea Uzului, participând la lupte foarte grele pentru apărarea Oituzului şi Uzului. Aici a fost lansată, de către generalul Eremia Grigorescu, deviza „Pe aici nu se trece”. Întrucât pe Valea Jiului se dădeau lupte şi mai dure, Regimentul 15 Infanterie a fost transportat grabnic la Cărbuneşti-Gorj.

Sublocotenentul Ioan Lefter a participat la trei atacuri. În ziua de 4 noiembrie 1916, înaintând sub focul nimicitor al artileriei, a fost lovit mortal de o schijă. În învălmăşeala produsă nimeni nu s-a ocupat de înmormântarea corpului sfârtecat şi nu se ştie dacă are un mormânt. Un camarad, rămas necunoscut, a cioplit tulpina unui stejar, pe care i-a săpat numele şi data mortii. Moş Gheorghe Lefter nu s-a împăcat cu ideea pierderii fiului său Nică şi tot aşteptându-l timp de un an, a slăbit fizic şi psihic, trecând la cele veşnice în anul 1917.