Sublocotenent Emil FURDUI

Emil, fiul învă ătorului pensionar Petre Furdui, s-a născut la data de 8 decembrie 1895 în satul Brănişteni (actual Miron Costin), jude ul Roman (acum jude ul Neam ). Furduieştii sunt vechi locuitori, fruntaşi ai acestui sat atestat documentar la data de 23 august 1455. Conform datelor prezentate în lucrarea „Documente din Istoria României, A Moldova, volumul II: 14491486”, pagina 74, domnitorul Petru Aron a întărit lui Tudor al lui Limbădulce satul Brănişteri, denumit ulterior Brănişteni, şi, mult mai târziu, Miron Costin. Emil Furdui a absolvit Şcoala Normală „Vasile Lupu” din Iaşi, în anul 1914. După terminarea şcolii normale a fost încorporat în Şcoala Militară Ofi eri Rezervă din Bacău, pe care a absolvit-o, cu gradul de sublocotenent, la data de 1 august 1915. Pe data de 1 septembrie 1915 Emil Furdui a fost numit învă ător la Şcoala din Iugani, func ionând până la 1 ianuarie 1916, când a fost transferat la şcoala din Cârligi, jude ul Roman. Pe data de 1 august 1916 a fost transferat la şcoala din Brănişteni dar nu a mai apucat să func ioneze ca învă ător, fiindcă a fost mobilizat la Regimentul 67 Infanterie Bacău, şi a participat la războiul pentru întregire statală şi na ională.

Unitatea a fost subordonată Grupului Bicaz, care a pătruns în Transilvania pe la Bicaz, dând lupte crâncene şi curajoase la Topli a. La fel de dure au fost luptele de la Zseleset, la 12 octombrie 1916. Pe la ora 6:30, în toiul luptei, comandantul de companie a fost grav rănit. Sufletistul Emil Furdui s-a repezit să-şi panseze camaradul rănit, gest care i-a fost fatal, fiind rănit mortal de un glon .

Un camarad al lui Emil Furdui i-a scris familiei despre comportarea sa: „Domnule Furdui, Am primit c. p. de la dv. şi vă răspund că fiul dv. a murit ca un vrednic ostaş, în ziua de 12.10.1916 ora 6.30 în lupta de la Zseleseslt. A fost înmormântat alături de locotenentul Ion Munteanu, comandantul companiei sale. I s-a făcut cruce şi inscrip ie. Emil a fost copilul răsfă at al Batalionului nr. 2. Plin de curaj şi îndrăzneală de admira, a făcut totdeauna recunoaşteri grele. Moartea lui Emil a fost o mare pierdere pentru noi fiindcă îl iubeam ca pe un frate. Cu salutări, sublocotenent M.B.”