Sublocotenent Andrei COCUZ

Învă ătorul Andrei Cocuz s-a născut la data de 27 iulie 1905 în localitatea Valea Siliştei, comuna Ştioborăni, jude ul Vaslui, localitate pe care a iubit-o foarte mult. Aici a educat şi instruit cu multă dăruire zeci de genera ii de copii. Părin ii săi, Nicolae şi Anica, şi-au dat seama de timpuriu că fiul lor are chemare pentru carte şi i-au asigurat condi iile materiale necesare în scopul instruirii la şcoala primară din localitatea natală şi apoi la Şcoala Normală de băie i din Vaslui.

După absolvirea şcolii a obtinut calificarea de învătător. În anul 1924 a satisfăcut stagiul militar cu termen redus, în cadrul Legiunii de Jandarmi din garnizoana Vaslui, fiind avansat, succesiv, până la gradul de sublocotenent. Andrei Cocuz şi-a început cariera de învă ător în anul 1925, în localitatea Valea Siliştei. Aici a fost şi director de şcoală, remarcându-se prin inteligen ă, exigen ă şi dăruire pentru meseria de dascăl şcolar. A instruit şi educat multe genera ii de copii, unii pleca i la cele veşnice, iar al ii care trăiesc şi îşi amintesc cu drag de eforturile depuse în modelarea lor de către învă ătorul Andrei Cocuz.

În anii 1950-1953 a fost mutat la Şcoala din Ştioborăni. Şi foştii elevi de aici îşi amintesc cu respect de domnul Andrei Cocuz, ca de un bun cadru didactic. Acuzat pe nedrept că în anul 1942, în timpul războiului, în calitate de comandant de pluton jandarmi în Compania de Jandarmi a Diviziei 15 Infanterie, a săvârşit crime de război, a fost inut în deten ie, timp de doi ani şi şase luni, în perioada 1953-1956, fără a fi judecat. A fost eliberat în anul 1956, primind scuze din partea organelor Ministerului de Interne. În anul 1956, când i-am făcut o vizită la domiciliu, împreună cu Lulu Mazilu şi Mircea Ifrose (eu şi Lulu i-am fost elevi în Şcoala Militară de Ofi eri Radioloca ie, iar paraşutistul Mircea la Şcoala Militară de Ofi eri Infanterie), am rămas profund dezamăgi i de relele tratamente la care a fost supus fostul nostru învă ător, în închisoarea de la Jilava.

Avea picioarele umflate butuc şi respira foarte greu. Cu lacrimi în ochi ne-a rugat să nu povestim oamenilor despre suferin ele sale zilnice îndurate în camera de tortură şi în cea de carceră, cu dimensiunile de 1 pe 2 metri, care avea introduse în pereti tevi cu apă rece. În toamna anului 1956 şi-a reluat activitatea didactică la Şcoala din Moara Domnească şi a continuat la Corni-Albeşti. Şubrezit fizic şi demoralizat sufleteşte, bunul învă ător s-a stins din via ă la data de 26 octombrie 1969. A fost înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Vaslui. Andrei Cocuz a făcut parte dintr-o familie cu mul i copii: Emil, subofi er de jandarmi, Gheorghe, învă ător, Eleonora, învă ătoare (în prezent pensionară, în Vaslui), Maria, Silvia, învă ătoare (în prezent pensioară la Petrăria, Iaşi) şi Aglaea (căsătorită cu preotul Vasile din Gugeşti, jude ul Vaslui).

Învătătorul Andrei Cocuz s-a căsătorit în anul 1934 cu învă ătoarea Zamfira Voloacă, născută la data de 5 martie 1911 în localitatea Păhneşti, comuna Arsura, jude ul Vaslui. După patru ani de ucenicie în localitatea natală, doamna Firi a (aşa cum o numeau, cu respect, rudele şi elevii) l-a urmat pe tânărul Andrei la Valea Siliştei, împreună modelând sufletele copiilor. Din dragostea lor s-au născut cei doi copii: Eduard, născut la data 15 martie 1936, fost tehnician agronom la Întreprinderea de Protec ie a Plantelor, decedat la data de 13 februarie 1985, şi Cocu a, născută la data de 4 octombrie 1937, fostă inginer agronom la ASIROM, şef Serviciu Daune, în prezent pensionară. Doamna Firi a a decedat la data de 20 septembrie 2002 şi este înmormântată în Cimitirul Eternitatea din Vaslui.