Sergent Mihai-Iorgu PĂPUŞĂ

Mihai-Iorgu Păpuşă s-a născut la data de 29 martie 1919, în comuna Lipăneşti din jude ul Prahova. Părin ii săi, Mihai şi Anica, au avut şase copii. Tatăl lor a participat la luptele pentru întregire na ională şi statală, căzând prizonier în luptele desfăşurate la Turtucaia. Dintre cei şase copii numai Mihai-Iorgu a participat la cel de-al doilea război mondial, pe care bunicii noştri l-au dorit să fie pentru eliberarea teritoriilor răpite din trupul României în anul 1940. Mihai-Iorgu Păpuşă a fost încorporat la data de 30 martie 1941 pentru a satisface stagiul militar la Partea Sedentară a Regimentului 9 Doroban i din Râmnicu Sărat.

După efectuarea perioadei de instruc ie, soldatul Păpuşă a plecat, împreună cu ceilal i recru i în Moldova, în zona Slobozia - Conachi, unde se afla Partea Operativă a Regimentului 9 Râmnicu Sărat, în subordinea Diviziei 5 Infanterie din Buzău. La data de 22 iunie 1941 Armatele 3 şi 4 Române, în cooperare cu Armata 11 Germană, au început luptele de eliberare a Basarabiei, Bucovinei de Nord şi inutului Hertei, răpite de Rusia Sovietică prin notele ultimative din 26 şi 28 iunie 1940.

Basarabia a fost eliberată până la data de 26 iulie 1941, prin dârzenia şi înaltul spirit de sacrificiu al ostaşilor români. Soldatul Mihai-Iorgu Păpuşă a fost rănit la pulpa piciorului stâng, în ziua de 17 iulie 1941. Evacuat la Spitalul Militar Zonal Roman, care se afla în localul Seminarului Ortodox „Sfântul Gheorghe”, a fost. După interven ia medicală a fost trimis în concediu medical, timp de două luni. Beneficiind de această perioadă s-a căsătorit cu Dumitra Nicolescu. Înapoiat pe front a fost avansat la gradul de fruntaş şi a participat la luptele de la Cotul Donului, care l-au marcat pentru toată via a: „Regimentul 9 Doroban i Râmnicu Sărat, subordonat Diviziei 5 Infanterie Buzău, comandată de generalul Mazarini, a pierdut peste 200 luptători din efectivul pe care-l mai avea.

În ziua de 21 noiembrie 1942 cei mai mul iau fost lua i prizonieri, între care m-am aflat şi eu. Ruşii ne-au împăr it pe detaşamente de muncă: un detaşament a fost trimis pentru muncă la Moscova (printre ei se afla şi consăteanul meu, Petrică Plopeanu, care a murit acolo) şi un altul, cel în care am fost repartizat şi eu, a trecut Donul şi s-a stabilit în grajdurile unui colhoz. Am fost împăr i i pe echipe de muncă, în func ie de meseriile pe care le cunoşteam. Meseriaşii auto, printre care mă aflam şi eu, am fost caza i într-o şcoală şi am primit sarcina să reparăm maşini şi tractoare. Ne hrăneau cu mei diminea a, la prânz şi seara. În acest atelier am lucrat cu câ iva camarazi: Vasile Buta, un brutar din Lunca Bradului, jude ul Mureş, Gheorghe Ion, din Brăila, Mihai Hu anu, din Fălticeni. Într-o noapte din luna iunie 1943, împreună cu Hu anu şi Gheorghe, am evadat din lagăr şi, după 9 nop i de deplasare pe câmp, orientându-ne după steaua polară, consumând pâinea luată de la brutăria localită ii, unde se afla lagărul şi unde muncea Buta, mâncând fructe şi legume din grădinile gospodarilor de la marginea satelor pe lângă care treceam şi bând apă din fântâni şi pâraie, am ajuns la Zaporoje, împreună cu Hu anu. Gheorghe Ion murise lângă o claie cu fân, neputând rezista efortului. Aici, comandantul Comenduirii Germane ne-a dat uniforme germane şi hrană. Un căpitan român ne-a interogat în fiecare zi, timp de o săptămână, pentru a se convinge că nu suntem spioni. După o săptămână de refacere am fost trimişi la Râmnicu Sărat, unde am ajuns la data de 15 septembrie 1943. Am primit două luni de concediu, iar la sfârşitul lunii noiembrie m-am prezentat la unitate. În luna ianuarie 1945 am fost mutat la Partea Sedentară a Diviziei 5 Infanterie Buzău şi până la 20 august 1944 am lucrat la atelierul de reparat maşini. De aici am fost deplasa i în Oltenia, la Caracal, şi am reparat maşini până în luna septembrie 1945, când am fost trecut în rezervă. După trecerea în rezervă, am lucrat la Schela Boldeşti, ca şofer. Pentru participarea la război am fost decorat cu medaliile „Bărbă ie şi Credin ă”, cu spade, clasa a III-a şi „Crucea Comemorativă a celui de al doilea război mondial. 1941-1945”.

Date culese de învă ătoarea Doina Constantin, din Lipăneşti.