Sergent-major Vasile STĂNCUTU

Comuna argeşeană Mozăceni este atestată documentar la 19 iunie 1620, când Gavril Movilă voievod întăreşte eliberarea din rumânie (robie) a locuitorilor satului. „Cu mila lui Dumnezeu, Io Gavril Moghilă voievod şi domn a toată ara Ungrovlahiei, feciorul marelui şi preabunului, răposatului Io Simion Moghilă voievod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele satului Mozăceni în jude ul Vlaşca… Şi iată le dăm întreg satul Mozăceni cu tot hotarul şi cu tot venitul şi din câmp şi din apă şi din pădure şi de peste tot hotarul”. Aici s-a născut Vasile Stăncu u, la data de 15 ianuarie 1922. Părin ii săi, Stancu şi Anghelina, au avut o fiică şi 4 fii: Voica, Stan, Radu, Ion şi Vasile. Oameni gospodari, so ii Stăncu u şi-au crescut copii în spiritul cinstei şi al demnită ii. Vasile Stăncu u a copilărit şi absolvit şcoala primară în localitatea natală, lucrând apoi în agricultură, alături de părin i şi fra i.

S-a căsătorit cu consăteanca sa, Constantina Baldar, în anul 1947. Venindu-i timpul să satisfacă stagiul militar, Vasile Stăncu u a fost încorporat, la 1 aprilie 1943, în Regimentul 1 Vânători (Infanterie), Partea Sedentară, dislocată în garnizoana Piteşti. Această unitate s-a înfiin at în anul 1830, în garnizoana Craiova, cu cadre recrutate din rândul pandurilor care au participat la războiul împotriva turcilor, în anii 1828 şi 1829. În anul 1848 a păzit grani a de sud a ării.

Regimentul a fost reorganizat sub domnitorii Alexandru Ioan Cuza şi Carol de Hohenzolern, participând la războiul de independen ă (1877-1878), la cel de al doilea război balcanic (1913), la războiul pentru întregirea statului şi a neamului românesc (19161919) şi la războiul de reîntregire statală şi na ională (1941-1945). Avansat la gradul de caporal, Vasile Stăncu u a fost trimis, la data de 13 aprilie 1944, pe frontul Iaşi - Chişinău, participând la luptele din zona iganca - Fălciu. A îndeplinit func iile de servant, ochitor şi comandant de tun (după avansarea la gradul de sergent, în septembrie 1944).

După 23 august 1944 Vasile Stăncu u a participat, împreună cu camarazii săi, la dezarmarea trupelor germane şi eliberarea păr ii de nord a Transilvaniei, remarcându-se în luptele de pe cursul mijlociu al Mureşului şi în zona Marghita - Oradea. De la 20 octombrie 1944 a participat la luptele din Ungaria, fiind rănit. Tratat în Spitalul de la Miscoltz, s-a înapoiat la unitate la 15 ianuarie 1945. Împreună cu camarazii săi a participat la luptele din Cehoslovacia (masivul Zvolen, râurile Hron, Morava şi Brno), fiind rănit în ziua de 2 aprilie 1945. Refuzând să fie trimis în spital, a fost tratat ambulatoriu şi a luptat până la 12 mai (deşi Germania a capitulat la 9 mai 1945, rezisten a unor unită i militare germane a durat până la 12 mai). Pentru comportarea curajoasă în război Vasile Stăncu u a fost decorat cu medaliile: „Bărbă ie şi Credin ă”, clasa a III-a, „Eliberarea de sub jugul fascist” şi „Crucea Comemorativă a celui de al doilea război mondial. 1941-1945”. După anul 1989, Asocia ia Na ională a Veteranilor de Război l-a avansat la gradul de sergent- major. Vasile Stăncu u a fost lăsat la vatră la 1 aprilie 1944 şi, după căsătorie, a lucrat în agricultură, împreună cu so ia şi copiii. Vasile şi Constantina Stăncu u au avut 7 copii: Gheorghe (născut în anul 1949, este colonel rtr. la M.Ap.N. şi are 2 copii), Marin (născut în 1951, este contabil şi îndeplineşte func ia de secretar al Primăriei Mozăceni),

Florea (născut în 1954, este maistru lăcătuş la Uzina de Autoturisme Piteşti şi are un copil), Alexandrina (născută în 1957, căsătorită Bunda, este laborant şef Parc Sonde Petrom Piteşti şi are 2 copii), Ştefan (născut în 1959, este maistru electrician la Rafinăria Piteşti şi are 2 copii), Dumitru (născut în 1962, este maistru electronist la Rafinăria Piteşti şi are 2 copii), Ilie (născut în 1964, este maistru electrician la Rafinăria Petromidia Năvodari şi are 2 copii).