Sergent Ion ALDEA

Ion Aldea s-a născut la data de 9 septembrie 1889 în localitatea Di eşti, comuna Filipeşti de Pădure, din jude ul Prahova. Este fiul lui Lixandru şi al Frusinei Aldea. A fost căsătorit şi a avut 7 copii. În anul 1912 a fost încorporat, pentru satisfacerea serviciului militar, la Batalionul 3 Vânători Infanterie din Ploieşti.

În luna iulie 1916 a fost concentrat la Regimentul 3 Vânători (unitatea fusese ridicată la rang de regiment), subordonat Diviziei 5 Infanterie Buzău. În seara zilei de 14 august 1916, ora 21:00, pe când fruntaşul Ion Aldea se găsea, împreună cu camarazii din regiment, în dispozitivul de luptă de pe grani ă, în zona Măneciu-Pământeni, au fost declanşate, prin surprindere, luptele cu inamicul. Deşi luptele au fost dure, ostaşii români au pătruns, cu mult curaj, în dispozitivul inamic, reuşind să înainteze, până la 15 septembrie, în zona Braşov. Schimbarea situa iei pe frontul de sud precum şi suplimentarea for elor germane şi maghiare în partea de nord a Transilvaniei au fost motivele care au determinat Statul Major al Armatei române să oprească ofensiva trupelor române şi apoi să le retragă treptat, prin luptă.

Ostaşii Regimentului 3 Vânători au fost puşi la dispozi ia Diviziei 6 Infanterie Focşani, la data de 19 septembrie, şi s-au retras pe Valea Siriului şi Valea Buzăului. Unitatea a respins inamicul la Pătârlagele, asigurând retragerea Diviziei 6 Infanterie pe Valea Buzăului. În continuare unitatea a desfăşurat lupte grele la Odobeşti şi Pralea. În luna ianuarie 1917 regimentul a fost trimis, pentru refacere, în comuna Truşeşti, din jude ul Botoşani. Ion Aldea a fost avansat caporal şi numit comandant de grupă, întrucât s-a comportat curajos în luptele desfăşurate în 1916. În ziua de 24 iulie 1917 a început marea bătălie pentru apărarea Mărăşeştilor. Unită ile militare din Prahova au participat şi ele în această bătălie.

Ostaşii Regimentului 3 Vânători s-au acoperit de glorie în legendarele lupte de apărare de la Cosmeşti şi Doaga, îndeosebi în zilele de 25, 27, 28, 30 iulie şi 6 august 1917. Pentru faptele de eroism săvârşite la Doaga, drapelul Regimentului 3 Vânători a fost decorat cu ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a, conform Î. D., nr. 1171, din 9 octombrie 1917. La sfârşitul lunii ianuarie 1918 regimentul a fost trimis în Basarabia unde, până la sfârşitul lunii iunie, a contribuit la cură area Basarabiei de trupe bolşevice ruseşti şi ucrainiene.

După remobilizarea armatei, la data de 28 octombrie 1918, Regimentul 3 Vânători a fost subordonat Diviziei 2 Vânători din Chişinău şi a participat la dezarmarea trupelor maghiare din Transilvania, la capturarea armamentului şi a muni iilor de la civili, precum şi la asigurarea liniştii publice. Regimentul 3 Vânători a participat la campania militară din Ungaria, din anul 1919. Trecerea armatei române pe picior de pace, la data de 1 aprilie 1921, i-a găsit pe bravii ostaşi infanterişti din Regimentul 3 Vânători la Huedin. Concentra ii au fost demobiliza i. Ion Aldea a fost avansat la gradul de sergent şi decorat cu medaliile „Bărbă ie şi Credin ă” şi „Virtutea Militară”, pentru comportarea curajoasă şi dârză în luptele de la Doaga. În anul 1923, Regimentul 3 Vânători a fot dislocat la Bolgrad şi în octombrie 1940 a fost desfiin at, deoarece sovieticii i-au dezarmat ostaşii, la sfârşitul lunii iunie 1940. Între urmaşii lui Ion Aldea se remarcă Elisaveta, căsătorită cu Ion Croitoru, maistru construc ii petroliere, decedat şi înhumat la Moineşti.

Fiul lor, Constantin Croitoru, a îmbră işat cariera militară. Datorită meritelor sale a fost avansat până la gradul de general de divizie şi încadrat într-o func ie importantă la Statul Major General al Armatei României. Generalul Croitoru are un fiu, absolvent al Facultă ii de Drept din Bucureşti. Sergentul Ioan Aldea a decedat la data de 1 ianuarie 1974, fiind regretat de familie şi prieteni.