Sergent Ioan NICOLAE

Comuna Brazi este situată în zona de câmpie din sud-vestul jude ului Prahova, pe malul stâng al Leaotului. Se învecinează cu municipiul Ploieşti la nord, cu comuna Târgşorul Vechi la nord-vest, cu comuna Măneşti la sud-vest, cu comuna Şirna la sud, cu comuna Tinosu la sud, cu comuna Puchenii Mari la sud-est şi cu comuna Bărcăneşti la est. Denumirea localită ii derivă de la topografia trecută a locului, „brazi” semnificând pădure tânără şi foarte deasă. Comuna este formată din satele: Brazii de Sus (reşedin ă, situată în sud), Băteşti, Brazii de Jos, Negoieşti, Popeşti şi Stejaru. Suprafa a comunei este de 4.542 ha, din care 3.378 ha suprafa ă agricolă. Pe teritoriul comunei s-au descoperit vestigii din neolitic, la Negoieşti, din prima treaptă a fierului, la Popeşti, din perioada daco-ge ilor şi din cea a formării poporului român, la Băteşti, sec. V-VII d.H. Atestarea documentară datează de pe la începutul secolului al XV-lea când Mircea cel Bătrân a întărit, prin 14001403, fiilor lui Batea şi celor ai lui Neagotă locurile numite „la Mociuri e” (cu timpul au devenit Băteşti), scutindu-i de dări şi slujbe, în afară de oaste. Satul Negoieşti apare atestat pe la 30 septembrie 1454-1455, când Vladislav al II-lea a ratificat lui Dragomir, Coman, Stano şi lui Iancu, cu fiii lor, ocină la Negoieşti. În prima jumătate a secolului al XVI-lea, în 1537, Radu Paisie validează grămăticului Vuia şi fratelui său Luca ocine „în Popeşti, două ogoare şi un vad de moară lângă hotarul de lângă Negoieşti … în Crângul lui Manea un loc de vie, cât poate un om să arunce în patru păr i cu bă ul”. Popeştii constituie satul de baştină al domnitorului Antonie Vodă (16691672), mazilit de turci după trei ani de domnie. În aceste locuri s-au implicat, prin măsuri sociale, economice şi politice, domnitorii Mihai Viteazul (1593-1600), Radu Şerban (1602-1610), Alexandru Iliaş, Grigore Ghica, Matei Basarab. În 1776 s-a înfiin at o manufactură de hârtie, pe moşia Băteşti, situată pe Leaot, iar în 1841 la Popeşti s-a înfiin at o fabrică de tutun. În aprilie 1934 Societatea Creditul Minier (înfiin ată în 1919 la Bucureşti) a început construirea unei rafinării la Brazi, pe care a dat-o în func iune la 15 iunie 1935. Bombardată de anglo-americani în timpul războiului, rafinăria a fost reparată după război şi na ionalizată, la 11 iunie 1948. După 1960 la Brazi s-a construit una dintre cele mai mari şi moderne platforme petrochimice şi o mare centrală termo-electrică. Cei peste 9.000 de locuitori ai comunei se ocupă cu agricultura, olăritul şi lucrul în industrie. Şcoala a fost înfiin ată în anul 1838 şi a evoluat permanent. În comună există cămin cultural, bibliotecă şi au fost ridicate monumente ale eroilor din primul şi al doilea război mondial. Datele au fost selectate din Dic ionarul Istoric al Jude ului Prahova, autor Mihai Apostol, Editura „Ploieşti-Mileniul III”, 2004. Ioan Nicolae s-a născut la 27 iulie 1912 în localitatea Brazi. A satisfăcut stagiul militar, în perioada anilor 1934-1936, în Regimentul 7 Doroban i (Infanterie) Prahova. Mobilizat, la 20 iunie 1941, Ion Nicolae a participat la luptele pentru eliberarea Basarabiei, în luptele de la Odessa şi de la Cotul Donului. În perioada 25 februarie 1943 - 10 martie 1944 a îndeplinit misiuni de pază în zona petrolieră. De la 15 martie şi până la 30 iulie 1944 a participat la ac iuni de luptă pe frontul din Moldova, în zona Târgu Frumos. După 23 august 1944 a participat la eliberarea zonei petroliere, ac ionând la Boldeşti şi Lipăneşti. Din luna octombrie 1944 sergentul Ion Nicolae a fost mutat la o unitate de căi ferate, care efectua repararea şi între inerea liniilor de pe Valea Prahovei. A fost decorat cu medaliile „Bărbă ie şi Credin ă”, cu panglică, clasa a III-a, şi „Eliberarea de sub jugul fascist”. După lăsarea la vatră, în iulie 1945, Ion Nicolae a lucrat la căile ferate. În anul 1954 a absolvit Şcoala de Acari – Frânari, din cadrul Grupului Şcolar Grivi a Bucureşti. A lucrat în Căile Ferate Române până în anul 1965, când a decedat, în urma unui ulcer duodenal, cernind sufletele so iei Steliana şi celor şapte copii. Din mariajul lui Ioan Nicolae cu Steliana Petrache au rezultat şapte copii: Gheorghe (pensionar, a lucrat la Combinatul Petrochimic Brazi şi este căsătorit cu Alexandrina, cu care are doi băie i şi două fete), Frusina (pensionară, a lucrat ca bucătăreasă şi este căsătorită cu Gheorghe Gheorghe, cu care are doi băie i şi o fată), Anghel (pensionar, a lucrat ca zidar la Combinatul Petrochimic Brazi şi este căsătorit cu Niculina, cu care are două fete şi un băiat), Marin (pensionar, a lucrat ca zidar şi este căsătorit cu Elena, cu care are doi băie i), Ştefan, Ana (pensionară, a lucrat la Combinatul Petrochimic Brazi şi a fost căsătorită cu Valentin Stoica, cu care are două fete; Valentin Stoica, fost şofer de TIR, a decedat într-un tragic accident de circula ie în localitatea Călineşti, din jude ul Argeş) şi Petre (lăcătuş mecanic la Combinatul Petrochimic Brazi, este căsătorit cu Niculina şi au două fete şi un băiat. Dintre cei şapte copii ai sergentului Ioan Nicolae numai Ştefan, cel de al cincilea, a îmbră işat cariera militară. S-a născut la data de 17 august 1948. Urmându-şi tatăl, a absolvit Şcoala Profesională a Căilor Ferate Române în anul 1965. A lucrat trei ani la electrificarea şi centralizarea Căilor Ferate. După absolvirea Şcolii de Maiştri Militari Radioloca ie din Braşov, în anul 1970, a fost repartizat la Centrul de Instruc ie al Trupelor Radiotehnice. În anul 1972 a fost detaşat la Batalionul Radiotehnic Chitila, pentru doi ani de zile. În anul 1974 a fost mutat la Atelierul de Repara ii Tehnică de Radioloca ie al Brigăzii 46 Radiotehnice Berceni. După înfiin area Sec iei de Reparat Tehnică de Radioloca ie şi Artilerie Berceni, din cadrul Diviziei 16 Apărare Antiaeriană Ploieşti, a fost mutat în această unitate. Timp de 27 de ani a lucrat la repara ia tuturor tipurilor de tehnică de radioloca ie. De asemenea, timp de 10 ani a executat interven ii pentru punerea în capacitatea de luptă a tehnicii din subunită ile Diviziei 16 Apărare Antiaeriană. În decursul carierei militare a fost notat „bine” şi „foarte bine”. În aprilie 2002 a fost trecut în rezervă, cu drept de pensie. Ştefan Nicolae s-a căsătorit cu Mariana Sârbu, în anul 1975, împreună având doi copii. Cadru militar în rezervă, tenace şi perseverent, îndeplineşte în prezent func ia de secretar al Asocia iei Profesionale „Verşina”, a cadrelor de radioloca ie din Ploieşti, al cărui membru fondator este.