Sergent Ioan CHIPER

În satul Valea Siliştei, comuna Stioborăni (în prezent Soleşti), din jude ul Vaslui, sunt câteva familii din care au fost mobiliza i câte 2-3 bărba i care au participat la războiul pustiitor din perioada 1941-1945: Vasile Chiper, Gheorghe Dărescu, Nicolae Lefter şi Mari a Cărare. Din familia so ilor Vasile şi Maria Chiper a participat la război şi cel de al doilea fiu, Ioan Chiper, tatăl meu, care, la data de 21 mai 2005, a împlinit respectabila vârstă de 94 de ani.

El a satisfăcut stagiul militar în cadrul Regimentului 30 Artilerie din Chişinău, în anii 1932-1933. În martie-iunie 1939 Ioan Chiper a desfăşurat o concentrare la acest regiment, care a fost inspectat de către regele Carol al II-lea. În ianuarie 1940 a fost mutat la Regimentul 23 Artilerie din Bârlad. Fiind concentrat, în luna aprilie 1940, a participat la instruirea regimentului în zona Geamăna Constantineşti - Sălcu a - Taraclia - Cimişlia. După ultimatumul dat de Rusia Sovietică, o parte dintre ostaşii născu i în Basarabia şi-au părăsit posturile de luptă, la îndemnul ruşilor, abandonându-şi materialele şi echipamentele din dotare.

La data de 21 ianuarie 1941 Ioan Chiper, concentrat fiind, a trăit tragedia pierderii so iei sale, Ştefaneta. Noi, cei trei copii ai lor – Constantin, de 5 ani, Vasile, de 3 ani, şi Aglaea, de 7 zile – am rămas în grija bunicilor şi a surorii tatei, mama Maranda Bordun, care avea, şi ea, 7 copii. Această situa ie nu i-a impresionat pe cei de la Statul Major General (Direc ia Mobilizare), care, chiar şi în aceste condi ii, l-au trimis în război. Ioan Chiper a fost mobilizat, în luna iunie 1941, în cadrul Regimentului 23 Artilerie Bârlad, subordonat Diviziei 15 Infanterie, în timp ce „un fiu de bani gata” a fost adăpostit într-un loc căldu , neexpus războiului. A participat la luptele pentru eliberarea Basarabiei, la opera iunile militare de la Odessa şi la cele de la Cotul Donului, îndeplinind func iile de telefonist şi servant la tun. În noaptea de 22/23 noiembrie 1942 a fost încadrat telefonist. La traversarea văii Zariza, realiza legăturile fir cu marea unitate, împreună cu camaradul Beleuză, originar din Negreşti, Vaslui. Inamicul a dezlăn uit un puternic atac, cu multe tancuri, rupând coloana diviziei în două. Tata, împreună cu alte sute de ostaşi au fost lua i prizonieri. Spre ziuă, profitând de haosul creat şi de cea a densă, tata şi camaradul Beleuză au fugit din încercuire.

Bunul Dumnezeu l-a ocrotit, ajutându-l să evadeze şi să se înapoieze, valid, la cei trei copii rămaşi orfani de mamă. Deplasându-se pe jos sau cu mijloace de transport ocazionale, adăpostindu-se noaptea prin sate, la bătrâni cu mult suflet, au ajuns la Nipru. Aici a primit documentele de liberă deplasare spre Bârlad, semnate de un ofi er de la Comenduirea Pie ii Zaporoje, care era din Vaslui. Pâna la Ungheni a călătorit cu trenuri de marfă, reuşind să ajungă la Partea Sedentară a Regimentului 23 Artilerie Bârlad în luna februarie 1943.

După sosirea rămăşi elor operative ale Regimentului 23 Artilerie în Bârlad, Ion Chiper a fost trecut în rezervă, în luna iunie 1943. Înapoindu-se acasă s-a recăsătorit, în luna iulie 1943, cu Elena, femeia care ne-a crescut cu multă dragoste şi ne-a îndrumat în via ă ca pe proprii ei copii. Concentrat din nou, în luna august 1943, în cadrul Regimentului 23 Artilerie Bârlad, Ioan Chiper a participat la misiuni de pază şi asigurarea ordinii interioare în zona Nikolaev - Odessa. De la sfârşitul lunii noiembrie 1943 regimentul s-a retras treptat, prin luptă, spre sudul Basarabiei. La sfârşitul lunii mai 1944, Ioan Chiper a fost mutat la Regimentul de Căi Ferate din Râmnicu Vâlcea.

A plecat cu trenul de la Bucureşti, din gara Chitila. Ajuns în gara Ghergani, aproape de Titu, trenul a fost bombardat de avia ia anglo-americană. Tata a fost rănit la piciorul drept, fiind transportat la Spitalul Militar Zonal din Ghergani. După interven ia chirurgicală a fost transferat la Spitalul Militar Zonal din Găieşti. De aici a ajuns la Râmnicu Vâlcea, unde a învă at, din mers, meseria de asamblat linii pentru căile ferate. Abia în luna octombrie 1945, după interven ia unei comisii militare ruseşti, a fost trecut în rezervă.

Singurul în viată dintre frati şi surori, tata se bucură de stima şi respectul celor 5 copii (surorile Elena şi Maria s-au născut în anii 1949, respectiv 1954), al nepo ilor şi al strănepo ilor. Sergentul Ioan Chiper a fost decorat cu medaliile militare „Eliberarea de sub jugul fascist” şi „Crucea Comemorativă a celui de al doilea război mondial. 1941-1945”.