Sergent Constantin FURDUI

Constantin Furdui s-a născut în anul 1894, în localitatea răzeşească Brănişteni (în prezent Miron Costin), din judetul Roman (actualmente judetul Neamt), atestată documentar la data de 23 august 1455. Conform datelor prezentate în lucrarea „Documente din Istoria României”, A. Moldova, volumul II: 1449-1486, pagina 74, domnitorul Petru Aron a întărit, lui Tador al lui Limbădulce, satul Brănişteri, denumit ulterior Brănişteni şi, mult mai târziu, Miron Costin.

Părintii lui Constantin au avut o fată şi trei băie i, to i cu înclina ii spre carte: Maria (căsătorită cu Ion Iordăchescu), Ion, Gheorghe şi Constantin. Constantin Furdui a fost încorporat la Regimentul 14 Infanterie Roman, la data de 2 februarie 1915, afirmându-se, în scurt timp, la şedin ele teoretice şi practice.

După trei luni de instruc ie a fost avansat la gradul de fruntaş şi, după alte trei luni, la cel de caporal. La 1 august 1915 caporalul Constantin Furdui a fost numit comandant de grupă puşcaşi. Deoarece s-a distins printre colegii săi ca un bun instructor şi pedagog, după o lună de zile, la 1 septembrie, a fost avansat la gradul de sergent şi numit loc iitorul comandantului Plutonului 1 din Compania 1 Puşcaşi. Cu prilejul aplica iilor practice desfăşurate în zona viitoarelor ac iuni de luptă de la Ghimeş, Divizia 7 Infanterie din Roman a instruit unită ile de infanterie din subordine: Regimentul Roman nr. 14, Regimentul Războieni nr. 15 Piatra Neam , Regimentul Suceava nr. 16 Fălticeni, Regimentul Bacău nr. 27 şi Batalionul 7 Vânători din Gala i.

În cadrul aplicatiilor, sergentul Constantin Furdui s-a evidentiat prin multiplele cunoştinte de istorie şi geografie şi prin pregătirea teoretică şi practică în instruirea camarazilor. Inteligenta, modestia, perseveren a, dârzenia şi dăruirea au fost trăsăturile de bază evidentiate în activitatea sa de către comandan ii şi şefii directi.

În luna iulie 1916, după ce marile puteri ale Antantei au semnat Conven ia Militară, s-au luat măsuri de întărire şi mobilizare a trupelor de acoperire, astfel că, la data de 14 august ele au fost gata să intre în ac iune. Divizia 7 Infanterie Roman, comandată de generalul de brigadă Ion Istrate, intrând în subordinea Corpului 4 Armată Bacău şi Armatei de Nord, comandată de generalul Constantin Prezan, şi-a organizat for ele în două brigăzi: Brigada 14 Infanterie (care avea în subordine Grupul 1 Ghimeş, compus din Regimentul 14 Infanterie Roman, Regimentul 16 Infanterie Fălticeni şi Regimentul 4 Vânători/Infanterie Iaşi) şi Brigada 13 Infanterie (care avea în subordine Grupul 2, compus din Regimentul 27 Infanterie Bacău şi Batalionul 1 din Regimentul 15 Infanterie Piatra Neam ). Aceste for e făceau parte din trupele de acoperire. Lor li s-a adăugat şi Brigada 37 Infanterie, care avea în subordine Regimentul 69 Infanterie Dorohoi şi Regimentul 77 Infanterie Botoşani. Divizia 7 Infanterie a pătruns cu mare iu eală, în seara zilei de 14 august, la ora 2100, peste Mun ii Ciucului, deschizând trecătorile Uzului şi Ghimeş.

Ostaşii Diviziei 7 Infanterie au eliberat oraşul Miercurea Ciuc, cu pre ul pierderii vie ii multor luptători. Printre aceştia s-a aflat şi căpitanul poet Nicolae Vulovici, din Regimentul 15 Infanterie Piatra Neam . Până la data de 13 septembrie 1916, ostaşii din Armata de Nord au cucerit, cu mari pierderi în oameni şi tehnică de luptă, Mun ii Gurghiului şi Harghitei, ieşind apoi pe Valea Târnavelor, pe aliniamentul Sovata - Praid - Odorhei. Efectivele Diviziei 7 Infanterie au dat o nouă probă de eroism în luptele crâncene de apărare purtate pe Valea Uzului şi Valea Ghimeşului, în lunile octombrie - decembrie 1916. În luna ianuarie 1917 divizia mai avea în componen ă numai 200 de ofi eri şi 7.800 de solda i.

Armamentul de luptă şi echipamentele se aflau într-o stare deplorabilă. Efectivele şi dotarea cu mijloace de luptă ale marii unită i şi ale regimentelor din subordine au fost refăcute până la sfârşitul lunii mai 1917, în unele localită i din jude ul Bacău. Prin alternan ă, efectivele marii unită i au participat şi la apărarea liniei frontului. La sfârşitul lunii mai, Divizia 7 Infanterie avea în subordine următoarele unită i militare: Brigada 13 Infanterie (formată din Regimentul 15 Infanterie şi Regimentul 27 Infanterie), Brigada 14 Infanterie (compusă din Regimentul 14 Infanterie şi Regimentul 16 Infanterie), Brigada 6 Infanterie ( alcătuită din Regimentul 4 Artilerie şi Regimentul 8 Obuziere), Regimentul 4 Vânători (Infanterie), două escadroane de cavalerie din componen a Regimentului l8 Călăraşi şi Detaşamentul de Jandarmi Pedeştri. La 26 iulie/8 august 1917 a început Bătălia de la Oituz, la care a participat Corpul 4 Armată, având în subordine Diviziile 6 Infanterie Focşani, 7 Infanterie Roman şi 1 Cavalerie. Efectivele Diviziei 7 Infanterie s-au acoperit de glorie pe Valea Oituzului şi, mai ales, în apărarea Vârfului Cireşoaia, Vârfului Coşna şi a Dealul Ştibor, care au constituit o linie de apărare ce nu a putut fi depăşită de către Divizia 117 Infanterie germană şi Divizia 70 Honvezi. După remobilizarea armatei, la data de 28 octombrie 1918, efectivele Diviziei 7 Infanterie Roman, aflate sub comanda generalului Traian Moşoiu, au traversat Carpa ii, în Transilvania, unde au alungat trupele maghiare şi germane. Aici au desfăşurat opera ii de capturare a armamentului şi muni iei de la popula ia civilă şi s-au ocupat de asigurarea liniştii şi a ordinii în localită i. Efectivele diviziei au contribuit la asigurarea condi iilor necesare pentru pregătirea Marii Adunări Populare de la Alba Iulia, din data de 1 decembrie 1918. Ostaşii marii unită i au participat şi la Campania Militară din Ungaria, din anul 1919. Demobilizarea armatei şi trecerea la statutul de pace, la data de 1 aprilie 1921, a însemnat şi lăsarea la vatră a ostaşilor din unită ile militare.

Pentru meritele avute în timpul participării la război, sergentul Constantin Furdui a fost decorat cu cele mai importante distinc ii militare acordate gradelor inferioare, pentru fapte de arme: medalia „Virtutea Militară de Război”, pentru fapte de bravură deosebite, şi medalia „Bărbătie şi Credintă”, cu spade, pentru fapte de arme meritorii. După terminarea războiului a mai fost decorat cu medalia interaliată „Victoria” şi medalia „Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918”, cu baretele Târgu Ocna şi Bucureşti, cele două medalii fiind conferite tuturor militarilor participan i la campania militară. Constantin Furdui a fost căsătorit cu Voichi a Cojocaru, cu care a avut patru copii: Maria, Constantin, Victoria şi Mihai.

Deşi a avut o constitutie atletică şi se bucura de o sănătate „de fier”, un accident stupid a facut ca la un an după producerea acestuia să se stingă din viată. A decedat în anul 1967, spre regretul familiei şi al prietenilor.