Plutonier Vasile RUSU

Vasile Rusu s-a născut pe data de 25 octombrie 1919, în localitatea Tibucani, din judetul Neam , fiind al patrulea copil al lui Dumitru şi al Paraschivei. A absolvit şcoala primară în localitatea natală, avându-l învă ător pe V. Dediu, care la 1896 coresponda cu Nicolae Densuşianu pe probleme de folclor, etnografie, artă populară, toponimie şi dialectologie. De la vârsta de 18 ani Vasile Rusu a participat la pregătirea premilitară, luând cunoştin ă de primele no iuni în domeniul militar. A fost încorporat pe 21 februaire 1941 în Regimentul 15 Doroban i Piatra Neam , comandat de colonelul Teodorescu. Perioada de instruire a recrutului a executat-o în satul Cut, lângă Piatra Neam , şi în comuna Războieni, fiind cartirui i lângă mănăstirea din localitate, ctitorită de Ştefan cel Mare. Etapa a doua de instruc ie a desfăşurat-o pe dealul satului ibucani, în fa a casei părinteşti. Întrucât tatăl său era bolnav, după programul de instruc ie era învoit să-l vegheze. La scurtă vreme tatăl a decedat şi Vasile Rusu a fost învoit pentru a participa la înmormântare. După terminarea celor două perioade de instruc ie, Vasile Rusu a fost repartizat la Compania 3 Concentra i, comandată de căpitanul Iliescu. La data de 15 mai 1941 unitatea a fost deplasată spre grani a de nord-est a României, pe Dealul Huluba, lângă Dorohoi, trecând în subordinea Diviziei 6 Infanterie Focşani şi a continuat instruc ia până în noaptea de 21/22 iunie.

Aici, ostaşii unitătii au primit istoricul ordin al mareşalului Antonescu: „Ostaşi, vă ordon: Treceti Prutul!” Efectivele Regimentului 15 Doroban i au ajuns, prin lupte grele, la Nistru, în zona localită ilor Otachi şi Moghiilev, la data de 21 iulie. Cu prilejul for ării Nistrului, unitatea a fost pusă la dispozi ia Corpului 11 Armată german, în zona Climău i. După for area Nistrului a trecut la ofensivă, pe direc ia Moghilev - Pavlovka. La 24/25 iulie unitatea a participat la atac, fără pregătirea de artilerie, sub motiv că inamicul avea o apărare slabă. Trupele sovietice s-a retras în derută, iar unitatea şi-a continuat înaintarea, după aproximativ o săptămână ajungând în zona localită ii Balta, pe care a eliberat-o în ziua de 6 august. Întrucât rezisten a inamicului a mai slăbit, Regimentul 15 şi-a continuat marşul până la Bug. Deşi se promisese că unitatea va fi retrasă în ară, după îndeplinirea misiunii a fost trimisă pe frontul de la Odessa şi a ac ionat în sectorul Vajni 215 Oktiabri - Dalnik, ocupând pozi ie de luptă între localitatea Vişnea şi limanul Mării Negre, până la căderea Odessei. La data de 16 octombrie 1941. Aici a căzut în lupte comandantul său de companie, căpitanul Iliescu. Regimentul 15 Doroban i s-a înapoiat în ară în luna noiembrie 1941. Comanda unită ii a fost acuzată că într-una dintre luptele de la Odessa nu a ac ionat corespunzător, trupa fugind din fa a inamicului. Pentru aceasta unitatea nu a fost primită în Piatra Neam , fiind dislocată în garnizoana Bacău, iar comanda unită ii a fost judecată de Curtea Mar ială. Iată ce-şi aminteşte Vasile Rusu:

„În una din luptele de la Odessa, regimentul a atacat din mişcare inamicul, aflat pe prima pozi ie, care a răspuns violent cu armamentul din dotare, ajutat şi de apelul transmis prin megafoane, de predare a românilor, amenin ându-i că vor folosi un armament nou, cu mare putere de distrugere. S-a creat panică şi trupa a început să se retragă în mod haotic. Datorită interven iei ferme a comandan ilor şi a unită ilor vecine, ostaşii au revenit pe pozi iile de luptă, redresându-se situa ia. Procesul a durat până la sfârşitul lunii iunie 1942, când comandantul unită ii, colonelul Teodorescu, a cerut completului de judecată ca unitatea pe care o comandă să fie prima care va fi trimisă pe front, atunci când situa ia o va cere. Aceasta a fost pedeapsa primită de unitate, la data de 1 iulie 1942. În ziua de 4 iulie unitatea a fost primită în Piatra Neamt , cu onoruri de învingător.”

În perioada 15 august – 22 septembrie 1942 Regimentul 15 Doroban i şi celelalte unită i din Divizia 6 Infanterie s-au deplasat la Cotul Donului, cu trenul, pe itinerarul Cernău i - Lemberg - Stalino. De la Stalino au trecut Niprul şi Done ul, în marş, şi au ajuns la Cotul Donului, în seara zilei de 22 septembrie. La adăpostul întunericului, regimentul a ocupat o pozi ie de luptă la Cota 133. În zorii zilei următoare unitatea a început atacul în satul Raspopinskaia.

S-au dat lupte la baionetă, ostaşii reuşind să ia prizonieri inamici. Aici s-au desfăşurat lupte multă vreme, pierzându-şi via a mul i luptători, de ambele păr i. Vasile Rusu a participat la luptele de la Cotul Donului până la 14 octombrie când, aflându-se la un post înaintat de luptă, a fost rănit la mâna dreaptă. Un glon i-a retezat două degete, rămânând numai cu degetul mare, arătătorul şi degetul mic. A primit asisten ă medicală, pe loc, la punctul de prim ajutor, apoi a fost evacuat şi internat în spitalele militare din Stalino, Tighina şi Chişinău. A fost clasat şi lăsat la vatră, la data de 21 februarie 1943. S-a căsătorit în vara anului 1943 cu Elena Gherasim, cu care a avut trei copii: două fiice (Elena şi Maria) şi un fiu (Gheorghe). Fetele s-au căsătorit, în satul natal, şi lucrează în agricultură. Băiatul a absolvit Şcoala Militară de Ofi eri Activi Artilerie Antiaeriană şi Radioloca ie, arma radioloca ie, din Braşov, şi Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti.

A activat mul i ani în cadrul Şcolii de Aplica ie pentru Radioloca ie din Ploieşti, contribuind la pregătirea cursan ilor – cadre active şi în rezervă din Trupele de Radioloca ie – şi a militarilor cu termen redus. Locuieşte în Ploieşti, unde este căsătorit cu Rodica Apetri, cu care are doi fii: Adrian-Ciprian, inginer, absolvent al Facultă ii de Automatică din cadrul Universită ii Petrol-Gaze Ploieşti, şi Cătălin-Sergiu, tapi er. Vasile Rusu a fost avansat la gradul de sergent, în 1990, sergentmajor, în 1997 şi plutonier, în 2000. Locuieşte în comuna Tibucani din judetul Neam .

Pentru participarea la război, plutonierului Vasile Rusu i-a fost conferită, la data de 3 noiembrie 1943, prin Înalt Decret nr. 2923, medalia „Crucea Serviciul Credincios”, cu spade, clasa a II-a. În anul 1995 a fost decorat de către preşedintele tării cu medalia „Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial. 1941-1945”.