Plutonier Neculai GOAGĂ

Localitatea montană Pietriceaua este situată în nord-estul comunei Brebu, din jude ul Prahova, la o altitudine cuprinsă între 700 şi 950 de metri fa ă de nivelul mării. În partea de nord a satului se înal ă vârful Barbeş, de 1012 metri, care face parte din Mun ii Grohotiş. Denumirea localită ii derivă din conforma ia solului montan pe care este amplasată.

Vechimea localită ii este atestată de un document din data de 29 mai 1562, emis de Petru cel Tânăr pentru a consfin i stăpânirea „Stanciului cu feciorii lui…, ca să le fie moşie în vârful Petricelii (…), pe plaiul Pietricelii până între stâni, iar de aici înainte să le fie pă unde este aleasă de boierii care au hotărnicit.”. În 1872 se men ionează aşezarea ca fiind subordonată comunei Brebu.

De asemenea, în 1897 localitatea era subordonată comunei Brebu şi avea 619 locuitori, fapt care pledează pentru vechimea sa. În perioada interbelică situa ia administrativ-teritorială se men ine aceeaşi, ipostază care persistă şi după război, până în zilele noastre. Datele au fost selectate din Dic ionarul Istoric al Jude ului Prahova, autor profesor Mihai Apostol, Editura „Ploieşti-Mileniul III”, 2004. Neculai Goagă, fiul lui Gheorghe şi al Mariei Goagă, s-a născut la data de 5 septembrie 1915 în Pietriceaua. A avut un frate, Constantin (decedat), şi o soră, Maria (decedată). Nu şi-a cunoscut tatăl, mobilizat în Regimentul 47 Infanterie Ploieşti, căzut în luptele pentru întregirea neamului românesc la Câineni, în octombrie 1916. Neculai Goagă a satisfăcut stagiul militar în perioada 10 martie – 15 octombrie 1938, în Plutonul 1 Mitraliori, din Compania a 4-a, Regimentul 84 Infanterie Bistri a-Năsăud.

După efectuarea perioadei de instruc ie a fost repartizat la Batalionul 2 Pază Căile Ferate Române, Compania a 3-a, Cluj, cu gradul de sergent. Până în februarie 1939 a asigurat, împreună cu grupa sa, paza la un tunel C.F.R., unde erau două posturi de santinelă. De la data de 15 februarie 1939 a fost mutat la Compania a 3-a C.F.R. Cluj, în func ia de furier. După cedarea Transilvaniei prin Dictatul de la Viena, la 30 august 1940, Batalionul C.F.R. a fost mutat la Sibiu. Din septembrie 1940 şi până la 25 mai 1945 sergentul Neculai Goagă a fost mobilizat la aceeaşi unitate, îndeplinind misiuni de pază şi serviciul de furier la Compania a 3-a. După lăsarea la vatră, în anul 1945, Neculai Goagă a lucrat, până la data pensionării, la Compania de Pompieri din Municipiul Câmpina.

Neculai Goagă s-a căsătorit, în anul 1942, cu Silvia Puiu (decedată în anul 1990), împreună având cinci copii: Petre (pensionar, fost inginer electrotehnist în municipiul Gala i, căsătorit cu Liliana Talpă, din Bârlad, fostă inginer, pensionară şi ea), Mioara (pensionară, fostă profesor de matematică la şcoala din Pietriceaua), Dorin (profesor-inginer electrotehnist în Bucureşti, căsătorit cu Aneta, profesor de fizică şi chimie), Maria (func ionară, stabilită în Câmpina, căsătorită cu Gheorghe Rotaru) şi Zina (inginer mecanică fină în Ploieşti, căsătorită cu Liviu Chiper, inginer electronist).

Neculai Goagă a fost avansat la gradul de plutonier, cu sprijinul Asocia iei Na ionale a Veteranilor de Război. A fost decorat cu medaliile „Eliberarea de sub jugul fascist” şi „Crucea Comemorativă a celui de al doilea război mondial. 1941-1945”.