Plutonier-major Ştefan ŞOLCAN

Ştefan Şolcan s-a născut la data de 6 iulie 1914 în frumoasa localitate Cislău, jude ul Buzău. A fost primul copil al lui Dumitru şi al Mariei Şolcan, oameni harnici şi respecta i de locuitorii din Cislău. Ştefan a avut un frate, Oprea, şi trei surori, Anica, Irina şi Di a. După absolvirea şcolii primare în localitatea natală, la vârsta de 11 ani, s-a înscris voluntar, copil de trupă, la Herghelia Cislău, unde a activat în perioada anilor 1925-1932. În perioada 1932-1934 a satisfăcut stagiul militar, în cadrul Regimentului 11 Roşiori Cernău i.

Recomandat de comandantul regimentului, caporalul Ştefan Şolcan a urmat în anii 19341935 cursurile Şcolii de Subofi eri Veterinari, de pe lângă Spitalul Militar Veterinar Bucureşti, pe care le-a absolvit cu rezultate bune. Avansat la gradul de sergent-major, Ştefan Şolcan a fost încadrat, în septembrie 1935, la Herghelia Militară Jegălia, fiind notat în foile de apreciere cu calificative bune şi foarte bune pentru îndeplinirea cu multă răspundere a atribu iunilor func ionale şi comportament demn în serviciu, societate şi familie. La data de 20 iunie 1941 a fost avansat la gradul de plutonier şi mobilizat, pe loc, în cadrul Hergheliei Jegălia. Plutonierul Ştefan Şolcan a fost mobilizat la data de 1 noiembrie 1943 pentru participarea la luptele din Crimeea, împreună cu trupele Batalionului 1 Vânători de Munte din Sinaia. La data de 1 aprilie 1944 a fost rănit şi, după spitalizare, a fost trecut la Partea Sedentară a unită ii.

De la data de 23 august 1944 plutonierul Şolcan a participat, împreună cu camarazii săi, la dezarmarea trupelor germane din oraşul Braşov şi împrejurimi. După 26 august, Batalioanele 1 şi 4 Vânători de Munte au îndeplinit misiuni de închidere a trecătorilor văii Prahovei şi, de la sfârşitul lunii august, în dispozitivul de acoperire Întorsura Buzăului spre Homorod. După 1 septembrie efectivele Diviziei 1 Munte, din care făcea parte şi Batalionul 1 Vânători Munte, în cooperare cu Divizia 3 Infanterie (împreună formau Corpul de Munte) şi cu Corpul 33 Armată sovietic (în subordinea sa se găsea şi Divizia 1 Infanterie de voluntari români „Tudor Vladimirescu”, înfiin ată la 2 octombrie 1943 pe teritoriul Rusiei, din prizonieri români), au trecut la ofensivă pe direc ia Ormeniş - Aita Seacă 70 Bibor eni.

A fost eliberat oraşul Sfântul Gheorghe, în ziua de 8 septembrie 1944. În continuare vânătorii de munte au contribuit la eliberarea altor localită i, între ele înscriindu-se şi oraşul Târgu Mureş, la 28 septembrie 1944. În luna noiembrie 1944 plutonierul Şolcan a fost mutat în Regimentul 9 Călăraşi, participând la luptele din Ungaria şi Cehoslovacia. În aprecierile şefilor săi se eviden ia deosebita grijă a plutonierului Şolcan pentru îngrijirea cailor.

La 27 iulie 1945 plutonierul Şolcan a fost demobilizat şi trimis la Herghelia Jegălia, unde a dovedit o mare grijă pentru vindecarea şi îngrijirea cailor înapoia i de pe front cu sechele. Trecut în rezervă la 15 august 1946, Ştefan Şolcan s-a angajat tehnician veterinar în cadrul Sec iei Agricole Raionale din Feteşti. Din 1 septembrie 1948 şi până la 1 septembrie 1974, când s-a pensionat, a lucrat în func ia de tehnician veterinar la Ferma Cegani Dunăre.

Ştefan Şolcan s-a căsătorit la data de 1 octombrie 1940 cu Elena Banu (învă ătoare), împreună având doi fii: Dan, tehnician energetic, şi Valerică, economist. A fost decorat cu medaliile „Bărbă ie şi Credin ă”, cu panglică, clasa a III-a, şi „Crucea Comemorativă a celui de al doilea război mondial. 1941-1945”.