Plutonier-major Vasile MIHĂILĂ

Vasile Mihăilă s-a născut la 5 iulie 1919 în Soleşti, judetul Vaslui, localitate cu rezonantă istorică, atestată documentar din timpul domniei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, la 10 martie 1502.

Localitatea a dat tării pe prima Doamnă a României Moderne, Principesa Elena Rosetti-Cuza, pe fra ii săi, Theodor şi Dimitrie Rosetti, bărba i care s-au afirmat în domeniile culturii şi politicii, pe nepotul său, Gheorghe Rosetti, fost ministru plenipoten iar vreme de 40 de ani la Petersburg, pe strănepotul său, Theodor Rosetti, om de cultură, care a trăit în capitală, şi al i oameni de seamă, ridica i prin eforturi proprii. Părin ii săi, Vasile şi Domnica, au murit tineri. Vasile avea 14 ani, iar sora sa, Ileana, 12 ani, atunci când au rămas orfani. Împlinind 18 ani, Vasile Mihăilă s-a căsătorit cu Ileana Rădvan, din satul Valea Siliştei, comuna Ştiobărăni, jude ul Vaslui. A reuşit cu mare greutate să urmeze 4 clase în localitatea natală, iar studiile gimnaziale şi liceul le-a absolvit, la cursul fără frecven ă, în perioada anilor 1950-1960. Încorporat pentru satisfacerea stagiului militar, la data de 20 februarie 1941, în Regimentul 25 Infanterie Vaslui, Vasile Mihăilă a participat la eliberarea Basarabiei şi apoi la opera iunea militară Odessa. În 1942 a îndeplinit func ia de instructor la Centrul de Instruc ie T.T.R. (tineri cu termen redus), din Regimentul 25 Infanterie „Constantin Prezan“ Vaslui, având gradul de caporal. A îndeplinit şi func ia de comandant de gardă la lagărul de prizonieri din oraşul Vaslui. De la data de 25 august 1943 caporalul Mihăilă a lucrat la Batalionul de Fortifica ii de la Mărăşeşti, iar în perioada 15 mai 1944 – 23 august 1944 a ocupat func ia de comandant de cazemată. Octogenarul veteran povesteşte:

„În diminea a zilei de 24 august 1944, împreună cu ostaşii din compania ce fusese detaşată la Mărăşeşti, am început deplasarea spre Vaslui. La podul de pe Siret, la Cosmeşti, am fost lua i prizonieri de către o unitate militară rusească. Cu mari emo ii am reuşit să fug de sub escortă şi, făcând deplasarea pe câmp şi evitând localită ile, am ajuns la Bârlad, la data de 26 august. Am căzut din nou prizonier, fiind încarcerat în cazarma Regimentelor 2 şi 3 Roşiori, unde se aflau mul i prizonieri germani şi români. La 29 august am început deplasarea spre Iaşi. Cine cădea de oboseală sau fugea din coloană era împuşcat pe loc. După sosirea la Vaslui am fost introduşi în lagărul situat în vecinătatea Şcolii Normale de Băie i, azi Spitalul Jude ean. Nefiind locuri suficiente, circa 3.000 de prizonieri au fost închişi pe şesul de la nord-est de Vaslui. Riscându-mi via a am fugit din arcul de pe şes, traversând râul Vasluie . Am ajuns în pădure şi apoi în localitatea Tanacu, primind haine civile de la Jenică Stancu, fost camarad în Regimentul 25 Infanterie. Apoi, m-am deplasat prin localită ile Beneşti şi Bouşori, ajungând la socrul meu, Neculai Rădvan, din Valea Siliştei, unde m-am ascuns două zile. Am scăpat de controlul unei patrule ruseşti, care scotocea gospodăriile pentru a captura nem i şi a rechizi iona animale, îndeosebi cai. Am ajuns acasă, după mari peripe ii, şi mi-am îmbră işat cu mult drag so ia. În gospodăria noastră so ia crescuse doi juncani, care m-au ajutat să car porumbul de pe câmp şi să ar pământul. În anul 1946 s-a înfiin at în comună Cooperativa de Aprovizionare şi Consum, din ini iativa învă ătorului Constantin Alexandru, a preotului Constantin Chiriac şi a unor cetă eni. Eu am fost vânzător şi preşedintele comitetului de conducere al cooperativei. În anul 1949 am fost ales preşedinte al Comitetului Provizoriu Comunal Soleşti. Din 1950 am îndeplinit func iile de director adjunct la Gospodăria Agricolă de Stat Laza, raionul Vaslui, director adjunct şi apoi director general la G.A.S. Războieni, raionul Târgu Frumos. Apreciat pentru rezultatele ob inute în muncă am fost trimis să redresez G.A.S. Dagâ a, raionul Negreşti, reuşind să realizez o puternică fermă de animale. Dorind să mă apropii de casă, am solicitat mutarea în localitatea natală. Din 1968 am îndeplinit, succesiv, func iile de primar al comunei Soleşti, secretar la Şcoala Gimnazială, şef al Biroului Aprovizionare, Colectări şi Desfacere la Întreprinderea Legumicolă Vaslui, până la pensionare în anul 1979.”

Aşezat în căsu a moştenită de la părinti, pe care a reparat-o, Vasile Mihăilă duce o via ă singuratică, întrucât în anul 2000 i-a decedat sotia, lăsându-l cu sufletul răvăşit. Locuitorii din comuna Soleşti îl respectă, în amintirea a tot ceea ce a făcut pentru ei.