Plutonier-major Gheorghe CHIPER

Gheorghe Chiper s-a născut în satul Valea Siliştei, comuna Ştioborăni, din jude ul Vaslui, la data de 9 decembrie 1899. Localitatea Valea Siliştei a fost atestată documentar în calitate de cătun în anul 1800, iar la data de 15 august 1854 s-a transformat în sat independent, fiind însumat comunei Ştioborăni, din 1865 până în 1925, când a fost trecut la comuna Bouşori. Din anul 1939, localitatea Valea Siliştei a revenit la comuna Ştioborăni. Prin reorganizarea administrativă din anul 1968, comuna Ştiobărăni s-a desfiin at, localită ile Ştioborăni şi Valea Siliştei fiind subordonate comunei Soleşti.

Gheorghe Chiper a fost primul fiu dintre cei 5 copii ai lui Vasile şi ai Mariei. A copilărit în localitatea natală, înconjurată de viile şi pădurile de un farmec aparte. A fost perioada jocurilor cu copiii, dar şi de îngrijire a animalelor din gospodărie. Iarna, părin ii şi rudele apropiate îi spuneau poveşti cu Fe i Frumoşi şi Zâne Cosânzene, precum şi legende despre munca şi faptele de luptă ale înaintaşilor împotriva cotropitorilor tătari şi turci. Sub îndrumarea şi instruirea învă ătorului Ion Comănescu a absolvit 5 clase primare în anul 1912. Şcoala func iona într-o casă închiriată. Sub îndrumarea acestui învă ător a făcut excursii la locurile istorice din vecinătate: Movila lui Burcel, Dealul Mănăstirii din Livezi, Mănăstirea din Ştioborăni, sfin ită la 25 februarie 1480, în prezen a domnitorului Ştefan cel Mare. Din foaia matricolă rezultă că a fost un elev inteligent, clasându-se al doilea din cei 9 absolven i ai clasei a V-a.

Participarea tatălui său la cel de al doilea război balcanic, în 1913, cu Regimentul 25 Infanterie Vaslui şi la războiul de întregire a neamului românesc, din perioada 1916-1919, cu Regimentul 65 Infanterie Vaslui (dublura Regimentului 25 Infanterie Vaslui), l-a marcat puternic pe tânărul Ghi ă. În timp ce Vasile participa la război, Ghi ă, împreună cu mama şi cu surorile, Maranda şi Anica, rezolvau treburile gospodăreşti şi se ocupau de creşterea copiilor mai mici: Ion şi Constantin. Abia trecut în rezervă, tatăl său care s-a remarcat în luptele de la Mărăşeşti, în vara anului 1917, fiind decorat cu medalia „Bărbă ie şi Credin ă”. Gheorghe, devenit adolescent, a fost încorporat, la data de 16 noiembrie 1920, pentru a satisface serviciul militar în cadrul Regimentului 25 Infanterie Vaslui. Robust, echilibrat psihic şi inteligent s-a adaptat uşor serviciului militar, remarcându-se, aşa cum a fost notat în dosarul personal nr. 87, „în cunoaşterea regulamentelor militare, în executarea probelor practice pe câmpul de instruc ie şi la şedin ele de educa ie”. Cu ajutorul comandan ilor de pluton şi de companie şi-a împrospătat şi aprofundat cunoştin ele de istorie şi geografie, îndeosebi la aplica iile practice şi manevrele militare desfăşurate în luncile Vasluiului şi Bârladului. Comandan ii săi i-au apreciat eforturile şi rezultatele ob inute în procesul de instruc ie, avansându-l succesiv la gradul de fruntaş (15.04.1921), caporal (01.05.1922) şi sergent (01.10. 1922). La data de 1 noiembrie 1922 a fost trecut în rezervă. Înapoiat la vatră s-a căsătorit, la data de 30 septembrie 1923, cu Catinca Arhire, din satul Valea Siliştei. Gheorghe Chiper a fost concentrat la 1 octombrie 1925 şi, după patru luni de instruc ie, a fost angajat sergent instructor în cadrul Regimentului 85 Infanterie Oradea. La data de 20 octombrie 1926 sergentul Gheorghe Chiper a primit aprobarea să urmeze cursurile Şcolii Militare de Subofi eri Infanterie din Oradea, pe care le-a absolvit la 1 iulie 1927, clasându-se al cincilea din cei 95 cursan i şi fiind avansat la gradul de sergent-major. După absolvire s-a înapoiat în Regimentul 85 Infanterie Oradea, fiind numit în func ia de comandant pluton recru i. În acelaşi timp s-a pregătit şi a absolvit trei clase gimnaziale. În frumosul oraş transilvănean s-a împlinit profesional, însă, dorind să se apropie de rude, la insisten ele so iei a solicitat mutarea în garnizoana de la Bârlad. La data de 1 noiembrie 1928 i-a fost aprobat raportul de mutare la Depozitul de Muni ii din Bârlad, în func ia de ajutor al şefului Serviciului Cazarmare.

Avansat la gradul de plutonier, la data de 3 ianuarie 1930 a fost trimis la cursurile de perfec ionare pentru cunoaşterea şi exploatarea armamentului, precum şi la cele pentru protec ia împotriva gazelor. Înapoiat în cazarmă, la 1 aprilie 1930 a fost numit în func iile de comandant al plutonului nr. 2 militari în termen şi plutonier cu administra ia companiei. În anul 1933 plutonierul Gheorghe Chiper a urmat cursul de perfec ionare pentru ob inerea gradului de plutonier-major, pe care l-a absolvit cu calificativul „bine”. Timp de opt ani, în perioada 1934-1942, plutonierul-major Gheorghe Chiper a îndeplinit func iile de comandant de pluton militari în termen şi plutonier cu administra ia companiei. La 22 iunie 1941 a fost mobilizat pe loc. Întrucât Depozitul Militar de Muni ii Tighina (Bender) avea deficit de cadre militare, la data de 15 iunie 1942 a fost numit în func iile de comandant de pluton militari în termen şi plutonier cu administra ia companiei. Plutonierul-major Gheorghe Chiper a fost mutat, la 24 august 1943, la Batalionul 944 Independent Infanterie, din Centrul de Instruc ie „SărataBasarabia”, în func ia de comandant de pluton mitraliere. Unitatea participase până atunci la luptele de la Stalingrad şi Krasnodar şi se afla pe malul Mării Azov. Subofi erul a participat, împreună cu camarazii săi, la luptele grele din această zonă. La data de 10 octombrie 1943 s-a retras în Peninsula Crimeea. Puternica ofensivă declanşată de armata sovietică în Crimeea, la data de 8 aprilie 1944, a obligat trupele germane şi române să se retragă din această zonă. Începută la data de 12 aprile, ac iunea s-a încheiat la 13 mai 1944. În ziua de 12 aprilie, în învălmăşeala produsă de atacurile trupelor sovietice, au dispărut mai mul i luptători din Batalionul 944 Infanterie Independent, între ei fiind şi plutonierul-major Gheorghe Chiper. Deoarece nu s-a mai aflat nimic despre el, Depozitul Militar de Muni ii Bârlad l-a şters din eviden ă, la data de 18 februarie 1945, şi a comunicat datele Cercului Militar Teritorial Tutova (Bârlad).

Pentru comportarea eroică în război a fost decorat, post-mortem, cu medaliile „Serviciul Credincios” şi „Crucea Serviciului Credincios”. Nu a avut copii, însă surorile şi fra ii, precum şi zecile de nepo i şi strănepo i îi păstrează o frumoasă amintire, numele fiindu-i înscris pe placa comemorativă aşezată pe troi a din curtea bisericii „Sfântul Nicolae” din localitatea natală.