Plutonier-adjutant principal Vasile BARAC

Vasile Barac s-a născut la data de 29 martie 1923 în comuna Stâlpu, jude ul Buzău, fiind al doilea fiu din cei 10 copii ai lui Andrei şi ai Arghirei. Primul fiu, Neculai, a murit în luptele de la Oceacov-Odessa, la 10 octombrie 1941. Vasile a absolvit 7 clase la şcoala din Stâlpu, 3 ani la Liceul Industrial I.A.R. Braşov şi Liceul „I.L.Caragiale” din Ploieşti. A absolvit Şcoala de Zbor fără motor la Sâmpetru, în 1940, fiind planorist de la vârsta de 17 ani. În 1952 a absolvit Şcoala de Zbor cu motor Ghimbav. La data de 1 aprilie 1943 s-a înscris voluntar, ca mecanic de avion, în Flotila 1 Avia ie Vânătoare şi a fost încadrat ca mecanic pentru avioanele Messerchmitt, la 13 aprilie.

În luna martie 1944 a fost mutat în cadrul Grupului 9 Avia ie Vânătoare, comandat de eroul Alexandru Şerbănescu. Vasile Barac îşi aminteşte, emo ionat, de luptele purtate la 18 august 1944, la nord de Buzău: „Grupul 9 Avia ie Vânătoare de pe aerodromul Buzău a ridicat în aer 12 pilo i, comanda i de căpitanul Şerbănescu, pentru a înfrunta flota aeriană americană de bombardament B-24 şi flota de vânătoare Mustang. Atacat de cel pu in 8 avioane de tip Mustang, căpitanul Şerbănescu a fost avertizat de locotenentul Şenghea, însă el i-a răspuns că se angajează în luptă pe via ă şi pe moarte, după care în căştile subordona ilor s-a aşternut tăcerea. Fusese lovit, iar în căştile locotenentului Ion Dobran s-au auzit cuvintele: „Sunt doborât!”. După terminarea bombardamentului, Dobran, care se afla la bordul unui avion Fiesler, l-a reperat în pădurea din nordul Buzăului. Adjutantul Traian Dârjan a adus, cu o maşină, rămăşi ele calcinate ale avionului şi ale comandantului său. În ziua de 21 august Alexandru Şerbănescu a fost înmormântat la Cimitirul Militar Ghencea din Bucureşti. Un pluton format din 40 de ofi eri de avia ie, în frunte cu un alt as al avia iei române, căpitanul Constantin Cantacuzino-Bâzu, fost comandant secund al Grupului 9 Avia ie Vânătoare, i-a dat onorul.”

Vasile Barac a fost mutat, de la Buzău, pe aerodromul Popeşti Leordeni, în func ia de mecanic de specialitate pe avioanele Junkers-52. La 7 septembrie a fost trimis pe front la Turnişor, Sibiu. După eliberarea Turdei a fost dislocat pe aerodromul localită ii, pregătind avioanele care au îndeplinit misiuni de luptă pentru eliberarea nordului Transilvaniei. În Ungaria a fost trimis pe aerodromul Mischoltz, unde s-a ocupat de între inerea şi pregătirea avioanelor pentru luptă. În Cehoslovacia a îndeplinit misiuni pe aerodromurile Lucenec şi Zvolen.

Cu durere îşi aminteşte de doborârea, în luptele de la Zvolen, a aviatorului-adjutant Traian Dârjan, originar din Someşeni, ale cărui oseminte au fost depuse pentru priveghi în sediul Corpului 1 Avia ie Român de la Zvolen. Vasile Barac nu a uitat de aten ia pe care o manifesta comandantul Corpului 1 Aerian, generalul Emanoil Ionescu, pentru ajutarea copiilor, femeilor şi bătrânilor din Ungaria şi Cehoslovacia, cu alimente şi hrană pregătită la cantină, cu medicamente şi îmbrăcăminte. După încheierea ac iunilor militare pe teritoriul Cehoslovaciei, Vasile Barac a lucrat la T.A.R.S. Băneasa, în func ia de mecanic avia ie, în perioada 1945-1947. Acuzat că a depus prea mult zel în campaniile militare din est a fost disponibilizat şi timp de trei ani a lucrat ca muncitor necalificat la Întreprinderea de Gospodărie Orăşenească din Bucureşti.

În anul 1950, a ocupat, timp de şase luni, func ia de ajustor mecanic la Uzinele „23 August” din Bucureşti. La data de 1 iulie 1950 a reuşit să se angajeze mecanic la Şcoala de pilotaj din avia ia civilă. Un tragic accident, produs la 29 mai 1969, când elicea unui avion i-a fracturat în patru locuri un picior, l-a obligat să se spitalizeze, timp de nouă luni, în Spitalul Schuler din Ploieşti şi Spitalul din Azuga. După vindecare a lucrat, până la 29 martie 1983, în func ia de sef Serviciu Tehnic Recep ie Avioane, la sol şi în zbor, şi apoi s-a pensionat. Vasile Barac s-a căsătorit cu Elena Bulgaru, instructor de zbor pe avioane clasice. Împreună au doi băie i: Romulus-Vasile, instructor auto în Ploieşti, şi Mihai, doctor-inginer, director adjunct la Institutul de Cercetări Îmbunătă iri Funciare Bucureşti. De la cei doi fii are câte un nepot. Din a doua căsătorie, cu Elena Mihăilescu, are o fiică, Anca, func ionară la Inspectoratul Teritorial de Muncă.


Plutonierul adjutant principal Vasile Barac este decorat cu medalia „Bărbă ie şi Credin ă”, clasa a III-a, medalia sovietică „Victoria”, medalia „Eliberarea de sub jugul fascist”, „Medalia Muncii”, medalia „Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial. 1941-1945”.