Maior Ioan MIHĂILĂ

Ioan Mihăilă s-a născut la data de 8 aprilie 1921, în localitatea Mânjeşti, jude ul Vaslui, aproape de locul unde Ştefan cel Mare i-a biruit pe turci, la data de 10 ianuarie 1475. Părin ii săi, Alecu şi Maria, i-au asigurat condi iile necesare pentru absolvirea şcolii primare în localitatea natală, a gimnaziului la Crasna şi a primelor clase la Liceul „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui.

Ioan Mihăilă a fost nevoit să-şi întrerupă studiile după decesul tatălui său şi să se înscrie voluntar, în anul 1941, în Regimentul 25 Infanterie Vaslui. A participat la luptele pentru eliberarea Basarabiei, şi la Odessa, în calitate de radiotelegrafist. Retrăgându-se la Vaslui, în luna noiembrie 1941, împreună cu efectivele Regimentului 25 Infanterie, Ioan Mihăilă povesteşte: „În anul 1942 am frecventat Şcoala de Cadre de la Chişinău. În paralel am participat la instruirea recru ilor basarabeni din contigentele 42 şi 43. La 20 august 1942 am fost admis în Şcoala Militară de Cadre Infanterie de la Făgăraş, pentru comandan i de grupă mitraliere.

Absolvind cursurile, la 1 septembrie 1943, am fost trimis la „Cursul de comandan i plutoane vânători de tancuri” de la Nikolaev. Aici era cartiruit Grupul de Armate Sud. După absolvirea cursului am fost numit comandant de pluton în Compania 8 din Regimentul 25 Infanterie şi am participat la apărarea litoralului Mării Negre, în zona localită ii Oceacov, suportând loviturile din aer ale avia iei sovietice şi lipsuri materiale de tot felul. Respinşi de inamic, de la data de 30 martie 1944 regimentul a ocupat pozi ii de luptă pe Nistru, la Krokmaz şi Olăneşti, la 10 km nord de Limanul Nistrului. Am îndeplinit func ia de încheietor comandant de pluton tunuri anticar şi ulterior de comandant pluton tunuri antitanc din Compania 3. După lupte grele cu tancurile ruseşti, unitatea s-a retras spre Chilia Veche şi Chilia Nouă, iar la data de 23 august 1944 s-a adunat la Tulcea. Regimentul mai avea un ofi er, 3 subofi eri şi 25 de solda i. În ziua de 24 august efectivele Regimentului 25 Infanterie au participat la dezarmarea trupelor germane în zona Cernavodă, contribuindla apărarea podului de la Cernavodă şi oprirea navelor militare germane care se retrăgeau din aval.

"Am fost rănit şi evacuat la ambulan a Diviziei 10 Infanterie. După ieşirea din spital, la 10 septembrie, m-am prezentat la Regimentul 25 Infanterie, care se afla în comuna Salcia, din Teleorman. De aici am fost repartizat la Regimentul 31 Infanterie Calafat, comandant de pluton tunuri antitanc şi vânător de tancuri, participând la luptele cu inamicul în Defileul Mureşului. La 5 octombrie 1944 am trecut grani a de vest în Ungaria. Am luptat la Tisafolvar, împotriva unui tren blindat german încărcat cu benzină şi armament. Am traversat Tisa, la 23 octombrie, fără tunuri, şi am ocupat un cap de pod, respingând contraatacul german, cu tancuri, dinspre Kecskement. Am fost rănit şi internat la Spitalul Militar al Frontului 2 Ucrainean. Pentru comportare curajoasă am fost decorat cu medalia „Virtutea Militară”, clasa a II-a. Ieşind din spital am fost repartizat la Regimentul 24 Infanterie Tecuci, care se afla la nord de Iablonov, în Cehoslovacia. Am participat la lupte foarte grele, în condi iile unei ierni aspre, cu zăpadă până la piept şi ger năpraznic. La 18 martie 1945 am ajuns la Zvolen. În lupte mi-au fost omorâ i ultimii doi subordona i din pluton. Eu am fost rănit a treia oară şi dus la Spitalul din Mischolcz, Ungaria. Pe 3 aprilie m-am înapoiat la unitate, participând la for area râului Vah pentru a realiza legătura cu Divizia 6 Infanterie Focşani, căreia ne subordonam. Am fost decorat cu medalia „Virtutea Militară”, clasa I-a. La 19 aprilie, cu un mănunchi de ostaşi, am pătruns în dispozitivul inamicului şi am for at ostaşii nem i să se retragă, despresurând Batalionul 1, care fusese încercuit. Nem ii au părăsit pozi ia de luptă, lăsând în urma lor mor i şi răni i. La 23 august 1945 neam retras în ară şi am defilat pe sub Arcul de Triumf. În anul 1945 am participat la un curs pentru eviden a materialelor şi însuşirea metodicii de şcolarizare a solda ilor neştiutori de carte, la Breaza, în Prahova. După absolvire am fost repartizat la o mare unitate din Iaşi şi ulterior la Regiunea 1 Militară Iaşi, în func iile de şef birou pentru eviden a materialelor politico-culturale şi instructor la militarii neştiutori de carte. În perioada 1955-1974 am lucrat la Serviciul Regional pentru Transporturi Militare Iaşi şi la Subunitatea de Transporturi Militare Socola. În anul 1974 am fost pensionat.”

După evenimentele din anul 1989 Ioan Mihăilă a fost avansat la gradele de sublocotenent, locotenent, căpitan şi maior, în retragere, având la bază meritele deosebite din război şi din activitatea de cadru activ al armatei României. A mai fost decorat cu ordinul „Meritul Militar”, medalia „Eliberarea de sub jugul fascist” şi medalia „Crucea Comemorativă a celui de al doilea război mondial. 1941-1945”.