Maior Ioan ANGHELUTĂ

Erou al celui de al doilea război mondial, maiorul post-mortem Ioan Anghelu ă s-a născut la data de 22 august 1906, în comun Cotoroaia, jude ul Tutova (astăzi, jude ul Vaslui). Părin ii săi, Nicolae şi Eugenia, gospodari ai satului Cotoroaia, i-au asigurat o copilărie fericită. A absolvit şcoala primară din localitatea natală şi liceul din Bârlad. După absolvirea liceului s-a înscris în Şcoala Militară de Ofi eri Infanterie nr. 1 din Bucureşti, la data de 1 octombrie 1926. Având înclina ii spre cariera militară, Ioan Anghelu ă a fost avansat elev-caporal (01.03.1927), elev-sergent (01.01.1928), sublocotenent (01.07.1928), la absolvirea şcolii, şi a fost repartizat la Regimentul 12 Doroban i „Cantemir” din oraşul Bârlad, în func ia de comandant de pluton.

Timp de doi ani şi-a făcut ucenicia în această prestigioasă unitate a armatei române, fiind notat de şefii direc i cu calificativul bine şi avansat la gradul de locotenent, la data de 11 mai 1929. În perioada septembrie 1930 - septembrie 1931 ofi erul a urmat cursurile Şcolii Speciale de Infanterie din Sibiu şi apoi s-a înapoiat la Bârlad. Locotenentul Ioan Anghelu ă a fost trimis, în lunile aprilie - mai 1933, la Centrul de Instruc ie al Infanteriei de la Sfântul Gheorghe, să urmeze Cursul Special de Trageri cu noul armament de infanterie. La data de 1 aprilie 1934 ofi erul a fost transferat la Institutul Sanitar Militar din Bucureşti şi apoi, după o lună, a fost mutat la cerere întro unitate de instruc ie, la Regimentul 28 Doroban i din Ismail, Basarabia. Dorind să se apropie de familie, locotenentul Ioan Anghelu ă a primit aprobarea să se mute, la 1 octombrie 1936, la Regimentul 12 Doroban i „Cantemir” din Bârlad, în func ia de comandant de pluton cadre. În 1938 a primit şi func ia de ofi er cu cazarmarea, prin cumul de func ii.

O problemă de ordin sentimental l-a determină să solicite mutarea la o unitate militară de instruc ie din capitală şi astfel, la data de 1 noiembrie 1938, a fost mutat la Regimentul 1 Grăniceri din Bucureşti. În luna februarie 1939 a fost avansat la gradul de căpitan, iar în luna aprilie a fost mutat la Regimentul 12 Vânători de Munte din Câmpeni, jude ul Alba. După câteva luni, la 1august a fost mutat la Batalionul 17 Vânători de Munte din Miercurea Ciuc. La 1 septembrie 1939 armata germană a atacat Polonia, declanşând cel de-al doilea război mondial, cu grave urmări pentru toate tările lumii. În vara anului 1940 Rusia Sovietică ne-a răpit teritoriile româneşti Basarabia, nordul Bucovinei şi inutul Her ei, în urma celor două note ultimative din 26 şi 28 iunie 1940. Ungaria ne-a răpit nordul Transilvaniei prin Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, şi Bulgariei „i-am cedat“ Cadrilaterul, format din jude ele Durostor şi Caliacra. Situa ia creată a for at România să se alieze cu Germania, dorind să evite ocuparea întregului teritoriu şi să redobândească teritoriile pierdute.

Ziua de 22 iunie 1941 l-a găsit pe căpitanul Ioan Anghelu ă la comanda Companiei a 3-a din Batalionul 17 Vânători de Munte, subordonat Corpului Vânători de Munte, ai căror ostaşi s-au acoperit de glorie în luptele desfăşurate în Bucovina, Caucaz, Peninsula Crimeea, nordul Transilvaniei, Ungaria şi Cehoslovacia. Căpitanul Ioan Anghelu ă şi ostaşii din subordinea sa au săvârşit multe acte de vitejie, încununate de victorii, dar şi de amare insuccese. Ei au intrat printre primii în Cernău i, apoi în Hotin, au contribuit la for area Nistrului, la Moghilev-Podolsk, la luptele din zona Nistru - Bug - Nipru, în lunile septembrie-octombrie 1941. Bravul ofi er a trăit, împreună cu subordona ii săi, multe decep ii datorate căderilor în lupte a multor ostaşi români, dar şi lipsurilor de ordin material (alimente, echipament, medicamente şi muni ii pentru luptă), îndeosebi în luptele din Caucaz şi Crimeea. Subunitatea comandată de căpitanul Ioan Anghelu ă şi multe alte subunită i de vânători de munte au fost dirijate spre Sevastopol, important port şi bază militară navală la Marea Neagră, care de la 14 noiembrie 1941 a fost încercuit. Asediul a durat până la 4 iulie 1942, când Sevastopolul a fost ocupat de către trupele române şi germane.

Primul asalt asupra Sevastopolului s-a desfăşurat la data de 21 noiembrie 1941. La data de 23 noiembrie 1941 au fost introduse în dispozitivul de luptă, la sud de Sevastopol şi la nord-vest de localitatea Kamarî, unită ile de vânători de munte române, printre care se afla şi compania comandată de căpitanul Ioan Anghelu ă. Ostaşii români au reuşit unele pătrunderi în sistemul de fortifica ii la sud-vest de oraş. În toată perioada asediului Sevastopolului, subunitatea căpitanului Anghelu ă a desfăşurat lupte cu partizanii, reuşind să distrugă multe cuiburi de rezisten ă şi să captureze importante cantită i de materiale de luptă. După încheierea opera iunilor militare de la Kerci, trupele germane şi române au început ultimul asalt asupra Sevastopolului, la 7 iunie 1942, asalt la care a participat şi subunitatea căpitanului Ioan Anghelu ă. Ac ionând alături de alte subunită i de vânători de munte în zona mun ilor Fedjukin el a sprijinit Corpul 54 Armată german. De aici, subunitatea sa a primit misiuni de luptă la nord de localitatea Balaklava, în sprijinul Corpului 30 Armată german, care ac iona spre Chersones. După cucerirea localită ii Severnaia Golovka, vânătorii de munte români au fost introduşi în linia întâi, participând la atacul final asupra Sevastopolului.

În continuare, vânătorii de munte au desfăşurat lupte crâncene cu partizanii, în Crimeea, lupte la care au participat şi subordona ii căpitanului Anghelu ă. Înfrânte la Stalingrad, trupele germane şi aliate au suferit, în anul 1943, înfrângerea de la Kursk-Orel, şi au fost nevoite să se retragă treptat. Situa ia s-a repercutat şi asupra trupelor din Crimeea, care au început retragerea la data de 15 septembrie 1943. Trupele ruseşti ac ionau cu puternice for e terestre, aeriene şi navale, producând imense pierderi trupelor germane şi române. În acest context, la data de 1 noiembrie 1943, în timp ce se ocupa de evacuarea subordona ilor săi, căpitanul Anghelu ă a fost lovit în plin de un obuz rusesc, căzând la datorie, departe de ară şi de cei dragi.

Faptele de eroism ale lui Ioan Anghelu ă au fost răsplătite cu numeroase distinc ii militare: ordinul „Steaua României”, cu spade şi panglică de virtute militară, clasa a V-a, ordinul „Steaua României”, clasa a IV-a, în grad de ofi er, cu spade şi panglică de virtute militară, ordinul „Coroana României”, cu spade şi panglică de virtute militară, ordinul german „Crucea de Fier”, clasa a II-a şi medalia „Centenarul Regele Carol I”. A fost înaintat, post-mortem, la gradul de maior.

A.M.R. – Memorii Bătrâni, Curent 244.