16 noiembrie 2008

Locotenent Stelian MOCIORNITĂ

Familia Nicolae şi Ioana Mociorni ă a avut patru copii: trei băie i şi o fată. Capul familiei, Nicolae Mociorni ă, electrician, a participat la războiul pentru întregirea neamului românesc în cadrul Regimentului 6 Călăraşi din Ploieşti.

Stelian a fost primul născut al familiei, la data de 4 decembrie 1915, în localitatea Băicoi din jude ul Prahova. A copilărit şi a absolvit patru clase primare în localitatea natală, apoi a urmat cursul inferior de la Liceul „Sfin ii Petru şi Pavel” din Ploieşti. Cursul superior de liceu, cu bacalaureat, l-a absolvit în anul 1934, la Liceul „Radu Negru” din Făgăraş. După absolvirea liceului Stelian Mociorni ă a satisfăcut stagiul militar la Şcoala Militară Ofi eri de Rezervă Infanterie nr. 1 din Ploieşti, în calitate de elev. A absolvit-o în anul 1935, cu gradul de sublocotenent în rezervă infanterie. Inteligent şi ambi ios, Stelian a fost sus inut material şi moral de către familie, absolvind, cu rezultate foarte bune, Facultatea de Drept din Bucureşti, în anul 1939. În luna septembrie 1939 s-a angajat avocat stagiar la Baroul din Ploieşti.

Dornic să-şi îmbogă ească bagajul de cunoştin e juridice, în luna octombrie a trecut, cu brio, examenele de admitere la doctoratul juridic. Întrucât pe cerul ării pluteau norii negri ai celui de-al doilea război mondial, Marele Stat Major al Armatei României a luat măsuri de intensificare a instruirii armatei. În aceste condi ii sublocotenentul Mociorni ă a fost chemat la o primă concentrare în anul 1940 şi apoi la a doua, în februarie 1941, la Batalionul 4 Vânători de Munte din oraşul Predeal. Batalionul 4 Vânători de Munte, înfiin at în anul 1920, era subordonat Regimentului 1 Vânători de Munte din Braşov. În anul 1939 Corpul vânătorilor de Munte s-a transformat în Comandamentul Trupelor de Munte, iar cele două divizii de munte s-au transformat în trei brigăzi mixte munte (Brigada 1 Sinaia, Brigada 2 Bistri a Năsăud, Brigada 3 Beiuş) şi s-a înfiin at Brigada a 4-a Mixtă Munte la Aiud.

Sublocotenentul Stelian Mociorni ă a participat la ac iunile de luptă de la 22 iunie 1941, purtate pe direc ia Rădău i - Orhei. Batalionul 4, din care făcea parte, a ajuns la data de 13 iulie la Nistru, pe care l-a traversat, în urma unor lupte foarte grele, la data de 19 iulie, străpungând linia puternic fortificată Stalin. La data de 20 august vânătorii de munte au traversat Bugul şi au început luptele de urmărire a inamicului, care se retrăgea spre Nipru. În perioada 15 septembrie - 10 octombrie 1941, vânătorii de munte au dat lupte foarte grele cu infanteria, tancurile şi avia ia sovietică. După terminarea opera iei militare din capul de pod de pe Nipru, la data de 10 octombrie 1941, Brigada 1 Mixtă Munte şi Brigada 8 Cavalerie au primit ordinul de participare la opera iile militare desfăşurate în Crimeea.

Executând un marş de lung de 150 km, pe o ploaie care apoi s-a transformat în viscol, pe drumuri desfundate, vânătorii de munte au ajuns în Crimeea şi, de la 29 octombrie, au început urmărirea inamicului, străbătând 180 km. Începând cu data de 3 noiembrie au trecut în apărare pe coasta de sud a Crimeeii, între Aluşta şi Feodosia. La sfârşitul lunii decembrie 1941 vânătorii de munte au ajuns, după lupte foarte grele, la est de Sevastopol, fortărea ă care se apăra cu înverşunare. Aici, în zona Schuli, a căzut în lupte, la data de 31 decembrie 1941, ora 2400, la cumpăna dintre ani, tânărul sublocotenent Stelian Mociorni ă, decorat, post-mortem, cu ordinul „Coroana României”, cu spade, în gradul de cavaler cu panglică de virtute militară, prin Decretul Regal nr. 354, din 15 februarie 1943. Maria, sora sa, se ocupă de publicarea unor lucrări biografice ale familiei. În una dintre lucrările sale,

Maria povesteşte episodul prevestitor al mor ii fratelui ei, Stelian, dintr-o altă perspectivă, aceea a familiei: „Gelu (fratele lui Stelian) se afla la Băicoi în seara de Anul Nou şi avea invitati câtiva prieteni. La cumpăna dintre ani, conform datinii, au împuşcat anul ce a trecut. Gelu, cu arma de vânătoare a tatei în mână, s-a împiedecat şi a căzut. Arma s-a descărcat. Gelu, abia auzit, a exclamat: A murit Stelică! Apoi s-a închis în camera lui şi a plâns. Peste câteva zile am primit înştiintarea că, într-adevăr, ceea ce văzuse cu ochii min ii a fost adevărat. Stelică a murit pe front în acea noapte.”

Niciun comentariu: