Locotenent Gheorghe MOCIORNITĂ

Primul copil al familiei Nicolae şi Ioana Mociorni ă, Stelian, născut la 4 decembrie 1915, a fost avocat şi a murit în ziua de 31 decembrie 1941 în luptele de la Sevastopol. Constantin, al treilea fiu, născut la 9 octombrie 1922, a fost ofi er de intenden ă şi a murit la vârsta de 70 ani. Maria, prima fiică, născută la 29 iunie 1927, a fost răsfă ata familiei. A absolvit Facultă ile de Filozofie şi Limbi Străine, sec ia Germanistică.

Timp de aproape 40 de ani a fost cadru didactic la catedra de Limba şi Literatura Engleză a Universită ii din Bucureşti. În aceasta postură a luat ini iativa de a se realiza o seamă de lucrări literare, care eviden iază faptele de via ă şi de muncă ale familiei Mociorni ă. Gheorghe Mociorni ă, al doilea fiu al familiei Mociorni ă, s-a născut la data de 14 aprilie 1919. A copilărit şi a absolvit şcoala primară în Băicoi, fiind pasionat de la o vârstă fragedă de avioane. În anii 1930-1932 a urmat Liceul Matei Basarab din Bucureşti (clasele I-a şi a II-a).

În anii 1932-1938 a urmat Liceul Radu Negru din Făgăraş (clasele a III-a – a VIIIa). De timpuriu s-a afirmat în domeniul desenului, în Bucureşti cu lucrările „Stan şi Bran”, „Poli istul” şi „Irozii”, şi al poeziei, în Făgăraş cu „Notesul cu poezii”, „Notesul Jurnal de şcoală”, „Cântece populare”, „Ionel Ionelule” etc.. În anii 1938-1940 a urmat cursurile Facultă ii de Filozofie şi Litere, eviden iindu-se în domeniul literaturii. Destinul său a fost schimbat de rapturile teritoriale pe care le-a suferit România în anul 1940. După militarizarea şcolilor de zbor, la 1 iulie 1940, Gheorghe Mociorni ă, apelat Gelu de către cei apropiati, s-a înscris la Şcoala de Pilotaj din Alexandria, instruindu-se pe avioanele Fleet şi Klem 25. De la 31 iulie 1940 a urmat cursurile teoretice şi practice din Şcoala de Pilotaj Chitila (Bucureşti).

La data de 1 august 1941 s-a înscris la Şcoala Militară de Ofi eri Avia ie, zburând pe avioanele I.A.R.-27, Nardi şi R.W.D., fiind brevetat ca pilot militar la data de 15 iulie 1943 şi avansat la gradul de sublocotenent. Începând cu data de 8 februarie 1943, Gheorghe Mociorni ă a urmat cursurile Şcolii Militare de Adjutan i Avia ie Gala i. La data de 27 august făcea parte din Flotila 3 Avia ie Vânătoare. A participat în garda de onoare pentru funeraliile mareşalului Constantin Prezan, care a fost înmormântat în cavoul familiei de la Schinetea, din jude ul Vaslui.

De la data de 29 noiembrie 1943 a făcut parte din Escadrila 64 Avia ie Vânătoare, antrenându-se permanent şi îndeplinind misiuni de combatere a zborurilor anglo-americane, reuşind să doboare primul avion american la data de 18 aprilie 1944. La sfârşitul lunii, ca urmare a intensificării bombardamentelor americane în zonele Bucureşti şi Prahova, Grupul 2 Avia ie de Vânătoare, din care făcea parte, a fost mutat pe aerodromul de avia ie amenajat la marginea localită ii Pietroşani, din jude ul Prahova. Aici a fost nevoit să aterizeze cu avionul I.A.R.-81 pe burtă, fiindcă rămăsese în pană de benzină, după ieşirea din 5 mai 1944. În misiunea din data de 7 mai a aterizat for at pe aerodromul Pipera, fiind lovit la motor. În misiunea de pe podul de la Cârpi i, din ziua de 30 mai 1944, s-a comportat în mod deosebit, fiind citat prin ordin de zi de către superiori. Într-o misiune executată în luna august 1944 a suferit o criză de apendicită. A refuzat însă internarea în spital pentru interven ie chirurgicală, pentru a evita specula iile cum că s-ar eschiva de la luptele de eliberare a nordului Transilvaniei. Sublocotenentul Mociorni ă s-a eviden iat în misiunea de bombardament de la Apahida, jude ul Cluj, din data de 16 septembrie 1944. În ziua de 7 octombrie Gheorghe Mociorni ă şi al i câ iva camarazi au fost avansa i la gradul de locotenent. După data de 10 octombrie 1944, Grupul 2 Avia ie de Vânătoare, din care făcea parte Gheorghe Mociorni ă, a fost mutat pe aerodromul Someşeni, Cluj. La sfârşitul lunii octombrie 1944 Grupul 2 Avia ie de Vânătoare a fost mutat pe aerodromul Turkeve, de pe teritoriul Ungariei.

De aici i-a trimis surorii sale, Maria, scrisori emo ionante, din care reiese triste ea popula iei civile când au plecat aviatorii, stima i pentru comportamentul lor omenesc (i-au ajutat cu alimente şi medicamente). Muta i la Miskolc, aviatorii români au sprijinit ac iunile de luptă ale Corpului 7 Armată Român, a unită ilor şi marilor unită i militare din Frontul 2 Ucrainian, în opera iunea militară de la Budapesta. În anul 1945 Grupul 2 Avia ie de Vânătoare a fost mutat pe aerodromul de la Badin, din Cehoslovacia, aproape de Zvolen, efectuând multe zboruri în sprijinul Armatei a 4-a române şi Armatei 40 sovietice.

Ultima misiune de luptă pe care a executat-o locotenentul Gheorghe Mociorni ă i-a fost fatală. Evenimentul s-a petrecut pe data de 21 aprilie 1945, când, împreună cu coechipierul său, adjutantul-major Silivan Dumitru, care a relatat evenimentele din acea zi de doliu pentru familia Mociorni ă şi avia ia română, a executat misiunea de atacare a unei coloane inamice care se deplasa pe şoseaua ce traversa râul Morava, în zona localită ii Uherschi-Brod. Locotenentul Gheorghe Mociorni ă, urmat de coechipierul său, a executat cu hotărâre şi prin surprindere atacul coloanei inamice, năpustindu-se asupra acesteia şi trăgând cu armamentul automat de la bordul avionului.

Au fost distruse mai multe maşini. În timp ce pilo ii români au repetat atacul, inamicul a deschis focul cu câteva tunuri antiaeriene, instalate pe platforma unor camioane. Un proiectil inamic a nimerit carlinga avionului pilotat de locotenentul Gheorghe Mociorni ă, care şi-a pus avionul pe burtă la marginea şoselei pe care coloana inamică îşi continua marşul. Pilotul a fost lovit mortal în cap, iar avionul a luat foc. Coechipierul său, adjutantul-şef Silivan, a relatat: „Când a văzut coloana germană şerpuind pe o serpentină, Gelu a spus: Îi atacăm! A glisat pe aripă, vizând maşina din capul coloanei şi a început să tragă, incendiind o maşină. După al doilea atac al lui Gelu, avionul a dispărut.” Cetă eanul Josef Knotek, din localitatea Vlcnov, a relatat istoricului ceh Drebota Jindrich că: „… s-a apropiat de avion şi a văzut pilotul în carlingă, având picioarele retezate, un glon tras în cap, iar nem ii tăiau paraşuta cu bricegele să-şi facă cămăşi. Pilotul a fost înmormântat în cimitirul din Vlcnov, iar pe monumentul funerar bine îngrijit este scris: Mocioiu Gheorghe”. Relatarea este confirmată de ambasada română. Eroul aviator Gheorghe Mociorni ă a executat 62 de misiuni de luptă, cu aproximativ 210 de ore de zbor la activ. A murit, ca şi fratele său, Stelian, cu câteva zile înainte de a împlini 26 de ani şi cu numai două săptămâni înainte de capitularea Germaniei.

A fost decorat cu ordinul „Virtutea Aeronautică”. Sora sa, Maria, a reuşit să editeze, în anul 2004, lucrarea memoralistică „Cântecul orb al destinului. Locotenentul aviator Gheorghe Mociornită”. Ea a depus la Muzeul Avia iei de la Otopeni obiecte care au apartinut eroului aviatiei şi a neamului românesc, Gheorghe Mociornită.