16 noiembrie 2008

Locotenent-colonel Ion DOBRESCU

S-a născut la data de 15 decembrie 1915 în oraşul Ploieşti, fiind al şaptelea copil între cei opt ai familiei Petre şi Ana Dobrescu: Valerica, Maria, Mihai, Vasile, Alexandru, Paula, Ion şi Manole. Tatăl a decedat în anul 1920. Mama sa, o persoană energică, ambi ioasă şi autoritară, şi-a crescut copii în spiritul muncii. Trei dintre băie i au absolvit şcoli superioare, unul şcoala de meserii (strungar) şi altul a devenit specialist în comer . Una dintre fete a absolvit pensionul, iar celelalte două şcoala primară, afirmându-se ca bune gospodine. Ion Dobrescu a absolvit 5 clase primare, 3 clase elementare de comer şi 4 clase la Şcoala Superioară de Comer şi Contabilitate. La încheierea studiilor, în anul 1934, cunoscând bine limbile franceză şi germană, a lucrat timp de trei luni la un birou de schimb valutar, în oraşul Sinaia. Din luna octombrie 1934 şi până în luna octombrie 1936 Ion Dobrescu a lucrat la magazinul mamei sale, ca vânzător şi contabil.

La data de 1 noiembrie 1936 Ion Dobrescu a fost încorporat la Regimentul 7 Infanterie Prahova şi, după câteva zile, a fost repartizat la Şcoala Militară Ofi eri Rezervă Infanterie din Ploieşti, pe care a absolvit-o cu gradul de plutonier în rezervă. După trecerea în rezervă a lucrat, în calitate de func ionar, la Primăria oraşului Ploieşti, până la 30 iulie 1939. Concentrat, la 21 august 1939, în cadrul Regimentului 7 Infanterie Prahova, Ion Dobrescu a fost mobilizat pentru participarea la război începând cu data de 22 iunie 1941.

Ajuns la respectabila vârstă de 90 de ani îşi aminteşte cu emo ie ordinul dat de generalul Ion Antonescu: „Ostaşi: Vă ordon, TRECETI PRUTUL!”. A participat la eliberarea Basarabiei (26 iulie 1941), la luptele de la Odessa (1 august – 16 octombrie 1941) şi la luptele de la Cotul Donului, căzând prizonier la data de 22 decembrie 1942. A fost dus în captivitate în lagărul de la Riazan, situat pe râul Oka.

Formarea Diviziei de Voluntari „Tudor Vladimirescu” la data de 2 octombrie 1943, pe teritoriul Uniunii Sovietice, din prizonieri de război români, l-a determinat şi pe Ion Dobrescu să se înscrie în această mare unitate, dorind să scape din captivitate. A urmat Şcoala de Ofi eri în Rezervă din oraşul Riazan, la absolvire fiind avansat la gradul de sublocotenent şi numit la comanda unui pluton din Regimentul 2 Infanterie. Întors în ară la 24 august 1944, sublocotenentul Ion Dobrescu a participat la luptele pentru despresurarea oraşelor Ploieşti, Sfântu Gheorghe şi Oradea. Pe teritoriul Ungariei a participat la eliberarea oraşului Debre in, la for area Tisei şi a crestelor din mun ii Matra. După trecerea în Cehoslovacia a fost grav rănit, la mâna stângă şi la piciorul drept, la Tisovec, fiind internat în spitalele din Debre in, Oradea, Braşov şi Sinaia. Avansat la gradul de locotenent Ion Dobrescu a refuzat să se activeze şi a trecut în rezervă, la 16 noiembrie 1945, după 7 ani trăi i în concentrare şi război şi după 85 de luni de captivitate.

Pentru comportarea demnă şi curajoasă în război a fost decorat cu ordinele „Coroana României”, în gradul de cavaler, cu virtute militară şi frunze de stejar, „Crucea Serviciul Credincios”, cu spade, şi „Meritul Militar”, dar şi cu medaliile „Eliberarea de sub jugul fascist”, „20 de ani de la încheierea celui de al doilea război mondial” şi „Crucea Comemorativă a celui de al doilea război mondial. 1941-1945”. După efectuarea unor convocări a fost avansat până la gradul de locotenent-colonel. În perioada 1 decembrie 1945 - 2 februarie 1947 a fost comisar şef la Circa de Poli ie nr. 13 Ferentari, din Bucureşti. Dându-şi demisia din poli ie a lucrat, până în anul 1951, în func ia de şef serviciu la Cooperativa „Prietenul Plugarului”, din Ploieşti.

De aici s-a transferat la Întreprinderea Comunală Raională Văleni de Munte, muncind, până în 1960, în func ia de contabil şef. Din 1960 şi până la sfârşitul anului 1975 a fost contabil şef la Autobaza 6 Călători din Ploieşti, când s-a pensionat.

Ion Dobrescu s-a căsătorit, în anul 1949, cu Ortansa Constantinescu, care a fost soră medicală în Spitalul Militar Sinaia, Sec ia Ofi eri, şi în Spitalul de la Tiraspol, fiind decorată cu ordinul „Meritul Sanitar”. Familia Dobrescu a avut două fiice: Elena (căsătorită, lucrează în diploma ie) şi Petru a (căsătorită, maistru esător la Fabrica de Mătase din Văleni de Munte).

Niciun comentariu: