Căpitan-comandor Mircea BĂDULESCU

Mircea Bădulescu s-a născut la data de 1 noiembrie 1917, în oraşul Buzău, fiind al treilea copil în familia lui Teodor (croitor) şi a Sofiei (casnică). A avut trei fra i: Virgil, Alexandru şi Maria. Mama a decedat în 1927, iar Virgil în 1936. Mircea a absolvit Şcoala Primară nr. 2 şi Liceul „B.P. Haşdeu” din Buzău. În august 1939 a fost admis la Şcoala Militară de Ofi eri Avia ie din Bucureşti, începând programul de aclimatizare, în luna septembrie 1939, cu multe ore de instruc ie de front, alarme şi un dens program gospodăresc.

. În octombrie 1939 Mircea Bădulescu a efectuat primul zbor, pe avionul Fleet F.10G nr. 88. La sfârşitul lunii octombrie, elevii anului I au fost muta i de la Otopeni, la Cotroceni. La 3 decembrie 1939 elevii au depus jurământul militar, în prezen a şefilor din şcoală, precum şi a ministrului Aerului şi Marinei, generalul adjutant Paul Teodorescu. La absolvirea şcolii, în anul 1941, Mircea Bădulescu s-a clasat al 57-lea din cei 113 elevi. Festivită ile de absolvire a şcolii şi ridicare în gradul de sublocotenent s-au desfăşurat în ziua de 10 mai 1941. Au urmat şase luni de instruc ie de specialitate la Centrul de Perfec ionare a Pilotajului de la Ghimbav. Breveta i pilo i de război, ofi erii s-au înapoiat la Cotroceni, fiind repartiza i la unită ile de pe teritoriu. Mircea Bădulescu şi-a început cariera militară la Flotila 3 Informa ii Buzău, împreună cu colegii săi, Constantin Dragomir şi Dumitru Pasăre. Sublocotenentul Bădulescu a desfăşurat primul zbor pe aerodromul din Buzău, la data de 17 aprilie 1942, pe avionul I.A.R.-37, cu care a făcut campania militară de la Cotul Donului. La 31 decembrie 1942 s-a înapoiat în zona interioară.

Căpitanul comandor Dumitru Săndulescu, comandantul Grupului de Bombardament Uşor, îl nota astfel: „A suportat cu uşurin ă greută ile campaniei în Cotul Donului. Este un bun pilot pe avionul I.A.R.37 cu care a executat misiuni de bombardament la inamic, în sprijinul Armatei a 3-a Române, cu bune rezultate.” La data de 26 martie 1943 sublocotenentul Bădulescu a fost încadrat la Grupul 3 Bombardament în Picaj Stuka, din cadrul Flotilei 3 Bombardament Craiova. Ulterior a participat la instruirea pe avionul german Junkers Ju.87, la şcoala de pe aerodomul Nikolaev, având instructori germani. Încadrat în Grupul 3 Picaj Stuka a participat la luptele din Kuban şi din Crimeea, în perioada iulie 1943 - aprilie 1944. Pe frontul din Kuban a fost grav rănit la şold, însă, după refacere, a revenit din nou pe front (august 1943). Prin Ordinul de zi nr. 90, din 24 septembrie 1943, a fost decorat, împreună cu al i camarazi, cu ordinul „Coroana României” cu spade, clasa a V-a şi panglică de virtute militară. Mircea Bădulescu a executat câte 3-4 misiuni pe zi. A fost avansat locotenent, împreună cu Dumitru Pasăre, Ovidiu Cercel şi Constantin Dragomir.

Pe data de 16 aprilie 1944 ofi erul a fost decorat cu „Crucea de Fier”, clasa I-a, împreună cu al i camarazi. După aducerea din Germania a 25 avioane Ju.87, locotenentul Mircea Bădulescu a executat, în perioada 26 mai – 23 august 1944, misiuni de zbor în zonele Sculeni, Popricani, Româneşti, Klinoje, Tiraspol, Huşi, Negreşti şi Vaslui. La data de 23 august Grupul 3 Picaj Stuka se afla pe aerodomul Iveşti, lângă Tecuci. Presa i de ofensiva sovietică, Grupul 3 Picaj Stuka s-a deplasat pe aerodromul Cioara Doiceşti. În diminea a zilei de 24 august, printr-un act de mare curaj, sub amenin area for elor germane, toate avioanele Junkers Ju.87 au decolat şi apoi au aterizat pe aerodromul Boteni (Argeş). De aici, în aceiaşi zi, s-au deplasat pe aerodromul Petreşti şi, ulterior, pe aerodromul de bază din Craiova. Avionul Ju.87 nr. 18, pilotat de locotenentul Mircea Bădulescu a fost „surprins” nealimentat, situa ie ce a condus la aterizarea for ată, pe aerodromul Bădeanu-Urziceni, la circa 30 km sud de Buzău. În ziua de 26 august Mircea Bădulescu a aterizat la marginea localită ii Gherăseni (Buzău), unde şi-a vizitat logodnica, Paula Dumitrescu. A doua zi echipajul avionului s-a deplasat la Craiova, pe aerodromul Flotilei 3 Bombardament. Până la 30 august pe acest aerodrom au aterizat toate for ele Corpului 1 Aerian Român. La data de 7 septembrie 1944 locotenentul Bădulescu s-a deplasat pe aerodromul Balomir. În zilele următoare, individual, dar şi cu forma ia al cărei conducător fusese numit, a executat misiuni de bombardare a vehiculelor şi gărilor în zona Luduş - Târgu Mureş - Cluj - Arad - Deta, oprind înaintarea inamicului spre Timişoara. În luna octombrie 1944 a executat misiuni de bombardament, în picaj şi atac la sol, în partea de nord a Transilvaniei.

La 11 octombrie grupul 6/3 Stuka s-a unit cu Grupul 8 Asalt, sub denumirea de Grupul 8 Mixt. Grupul avea în subordine Escadrila 41 Asalt şi Escadrila 74 Picaj, comandată de locotenentul Mircea Bădulescu. De la 14 noiembrie 1944 Escadrila 74 Picaj a fost dislocată pe aerodromul Turkeve din Ungaria. Trei zile mai târziu, Corpul 1 Aerian a primit ordin de la Armata a 5-a Aeriană sovietică să atace terenul de avia ie Sereghelyes. Au fost trimise 6 avioane Ju.87, comandate de Mircea Bădulescu, care nota în Carnetul de Însemnări Zilnice: „La ducere forma ia a fost atacată de către avia ia sovietică în regiunea sud Szolnok. Cu toate că am făcut semnalul zilei şi am tras rachete de semnalizare, avioanele de vânătoare sovietice şi-au continuat atacul la mică înăl ime, timp de cinci minute. Rezultatul: avionul nr. 28 şi echipajul au fost nimicite (pilotul, adjutant Zizda, radiotelegrafistul şi mitraliorul, sergent Constantin Petraru). Avionul nr. 17, lovit, a aterizat for at la Bagy Nagy, având la bord echipajul rănit (pilotul, adjutant Nicolae Stan, radiotelegrafistul şi mitraliorul, sergentul Bleandă). Ulterior, acesta a fost internat în spital. Avioanele nr. 2 şi 14, lovite în lupta aeriană, au devenit indisponibile. Celelalte două avioane Ju.87 au scăpat, aterizând pe terenul Toszeg (8 km sud Szolnok). De re inut că maiorul sovietic Denisov a asistat la acest masacru, despre care Corpul 1 Aerian Român a raportat Armatei a 5-a, însă nu a primit nici un răspuns. Eu am pilotat avionul Ju.87 nr. 2, şi cu Gh. Capdemai am văzut totul. Ne-au pedepsit pentru că am luptat excep ional în est.” La 18 decembrie aviatorii români s-au mutat de la Turkeve pe aerodromul Miskolc, pe axul central Miskolc - Lucenec - Zvolen - Olomuc - Praga. Cea mai grea şi mai importantă misiune de război îndeplinită de Escadrila 74 Picaj, comandată de locotenentul Bădulescu, s-a desfăşurat în ziua de 13 ianuarie 1945, când a fost bombardat podul de la Budapesta. Atunci au fost folosite avioanele Ju.87. La data de 1 februarie 1945 Grupul 8 Asalt Picaj a fost mutat la Lucenec.

Mircea Bădulescu a primit concediu de odihnă şi s-a căsătorit, în ziua de 2 martie 1945, cu Polixenia (Paula) Dumitrescu. Revenit pe front, în aprilie 1945, a îndeplinit 15 misiuni de război, fiind decorat cu ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade, a doua baretă la clasa cavaler şi clasa ofi er. La 4 mai 1945 ofi erul a fost decorat cu ordinul „Mihai Viteazul “ cu spade, clasa a III-a, pentru eroismul dovedit pe câmpul de luptă în executarea celor 230 de misiuni de bombardament în picaj, toate încheiate cu rezultate excep ionale. Mircea Bădulescu s-a înapoiat pe aerodromul Turda şi Escadrila 74 Bombardament Picaj a fost subordonată Flotilei 4 Bombardament Picaj, la data de 15 iulie 1945. Ofi erul Bădulescu a primit comanda Escadrilei 27 Bombardament Picaj. A fost avansat la gradul de căpitan, la 23 ianuarie 1946 şi la 1 iulie a fost numit comandant al Escadrilei 4 Picaj, din Flotila 3 Mixtă Braşov. La data de 29 iulie a fost decorat cu ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade, clasa comandor. În anul 1948 a fost numit ajutor E.C.P. (ajutor comandant) şi instructor de zbor la Şcoala de Pilotaj Ziliştea. În perioada 1949-1951 a fost membru de partid, fiind apoi exclus din cauza originii sociale a so iei şi a pozi iei antisovietice exprimate înainte şi după 23 august 1944. În 1951 func iona la Şcoala de Ofi eri Navigan i de la Focşani. Îndepărtat din armată pe nedrept, la data de 2 ianuarie 1952, Mircea Bădulescu s-a angajat la Gospodăria Agricolă de Stat Răduceşti (Râmnicu Sărat), în specialitatea contabil, func ia de referent tehnic.

La 20 septembrie 1955 a reuşit să se mute la Trustul Regional Gostat Ploieşti, în func ia de şef Birou Aprovizionare-Livrări-Transport (A.L.T.), unde a activat 12 ani. Mircea Bădulescu a decedat, în urma unui tragic accident pe calea ferată, la data de 19 iunie 1967. La trecerea barierei Nucet, personalul TituTârgovişte a lovit maşina I.M.S. în care se mai aflau Paula Smeianu şi Ovidiu Ilie.

Mircea Bădulescu a fost înmormântat în Cimitirul Bolovani din Ploieşti. Osemintele sale au fost transferate, de către fiul său, în Cimitirul Civil Ghencea din Bucureşti, la aleea principală, în stânga capelei.