Locotenent-colonel Constantin CIOC

Constantin Cioc s-a născut la 16 iulie 1907, în localitatea Poseşti din judetul Prahova. Părintii săi, Gheorghe şi Elena, i-au asigurat condi iile materiale necesare pentru absolvirea şcolii primare în localitatea natală, după care l-au îndrumat să urmeze cursurile Liceului Militar din Craiova. În anul 1928 a absolvit liceul, cu rezultate bune, şi s-a înscris la Şcoala Militară de Ofi eri Infanterie nr. 1 din Bucureşti, pe care a absolvit-o, cu gradul de sublocotenent, la 1 iulie 1930, după cum reiese din nota comandantului şcolii, colonelul Tătărăscu. Ofi erul şi-a început cariera militară în cadrul Regimentului „Radu Negru” nr. 28 Infanterie Piteşti, la data de 1 august 1930, în func ia de comandant de pluton recru i.

Colonelul Haşiganu, comandantul regimentului, îl nota astfel: „Ofi erul este inteligent, cu o judecată bună, disciplinat şi autoritar. Este un trăgător de elită cu puşca şi revolverul, clasându-se al doilea la concursul de trageri pe unitate.” Dorind să-şi aprofundeze cunoştin ele de specialitate, sublocotenentul Cioc a urmat cursurile Şcolii Militare de Aplica ie a Infanteriei din Sibiu, pe care a absolvit-o cu rezultate bune. Avansat la gradul de locotenent, la 8 iunie 1934, Constantin Cioc a fost mutat, la cerere, din dorin a de a fi mai aproape de părin i, în cadrul Regimentului 7 Doroban i Prahova (01.04.1935), în func ia de ofi er instructor la Compania a 7-a Infanterie. Remarcându-se prin dăruire şi seriozitate în activitatea de instruire a subordona ilor, şefii ierarhici l-au numit, la data de 1 noiembrie 1937, la comanda Companiei a 12-a ostaşi concentra i, „cărora le împrospăta cu mult tact cunoştin ele de specialitate”, după cum îl nota comandantul unită ii, colonelul Arghiropol. În anul 1938 ofi erul a instruit ostaşii concentra i din Compania a 11-a Infanterie, participând aplicatiile practice în zona viitoarelor ac iuni de luptă. A fost notat „bine” de comandantul Regimentului 7 Doroban i, colonelul Spiridon Oprescu. Mutat în interes de serviciu, în anul 1939, în cadrul Regimentului 151 Infanterie din Craiova (dublura Regimentului 31 Doroban i Calafat), ofi erul a comandat „foarte bine” ostaşii din subordine, „remarcându-se prin pricepere, mare putere de muncă şi ini iativă în îndeplinirea atribu iunilor func ionale”, conform aprecierii înscrise în notarea de serviciu de către comandantul Regimentului 151 Infanterie Craiova, colonelul Ciupercescu.

Avansat căpitan, la 8 iunie 1940, ofi erul a fost numit comandant de companie în Regimentul 30 Doroban i Câmpulung Muscel, subordonat Diviziei 3 Infanterie din Piteşti. Căpitanul Constantin Cioc a participat la luptele duse pentru eliberarea Basarabiei şi în cadrul Opera iunii Odessa, fiind grav rănit în luptele de la Vigoada (28.08.1941) şi evacuat în Spitalul Militar din Tiraspol şi apoi la Spitalul Militar nr. 303 din Bucureşti. Medicii au fost nevoi i să-i amputeze ambele picioare şi să-l claseze mare mutilat. Din 17 octombrie 1941, prin Î.D. nr. 2886 şi cu Brevetul nr. 103 a fost avansat maior. Ministerul de Război l-a trecut în retragere, la 8 decembrie 1941, decorându-l cu ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a. Ofi erul a mai fost decorat cu „Virtutea Militară” de pace, cu ocazia participării la înăbuşirea rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941, şi cu „Steaua României” (1941). În anul 1949, Constantin Cioc a fost din nou operat la un picior, fiind salvat de la o mutare cu domiciliul for at în Bărăgan. În acel an de tristă amintire i-a fost na ionalizat pământul primit în anul 1932 de la socri şi de la părin i, atunci când s-a căsătorit cu Elena Sersea. Persecu iile familiei au culminat cu refuzul autorită ilor de a-l admite pe fiul lor, Dumitru, la cursurile de zi ale facultă ii. În cele din urmă acesta a fost nevoit să urmeze facultatea la cursurile serale. Constantin Cioc a fost avansat până la gradul de locotenent-colonel în retragere.

A decedat în anul 1983, fiind înmormântat în cavoul familiei din Cimitirul Bolovani, din Ploieşti. Dispari ia sa a lăsat urme adâncin conştiin a fiului său, Dumitru, precum şi a nepo ilor, Valeriu (medic, director al Spitalului din localitatea Cavnic, jude ul Maramureş) şi Sorin (om de afaceri).