Locotenent-colonel Ion SALCU

Ion Salcu s-a născut la 26 decembrie 1916, într-o familie de muncitori din oraşul Câmpina. A absolvit şcolile primară şi gimnazială, precum şi Liceul „Dimitrie Barbu Ştirbei” (în prezent Colegiul „Nicolae Grigorescu”) în Câmpina.

După absolvirea liceului, neavând posibilită i materiale să urmeze o facultate, s-a angajat în calitate de practicant la Societatea „Astra Română” din Moreni. Aici a acumulat cunoştin ele necesare despre materialul tubular folosit în industria petrolieră, cunoştin e pe care le-a perfec ionat permanent în activitatea desfăşurată până la pensionare, în anul 1977. Venindu-i timpul să satisfacă stagiul militar, la 1 noiembrie 1936 a fost încorporat la Regimentul 83 Infanterie din Cluj. De aici Ion Salcu a fost trimis la Şcoala Militară de Ofi eri Infanterie în Rezervă din Ploieşti, pe care a absolvit-o în anul 1938, cu gradul de sublocotenent, după care a fost lăsat la vatră. Ion Salcu şi-a reluat serviciul la Societatea „Astra Română” din Câmpina. În paralel cu îndeplinirea sarcinilor de serviciu a urmat cursurile Facultă ii de Drept, la fără frecven ă, absolvind în anul 1944. În perioada anilor 1939-1940, datorită aglomerării norilor negri ai războiului pe cerul Europei, Ion Salcu a răspuns mai multor concentrări de instruc ie, la diferite unită i militare subordonate Diviziei 1 Blindate, comandată de generalul de brigadă Aurelian Son.

Concentrat la 15 martie 1941 la unitatea de Specialităti Moto, sublocotenentul Ion Salcu a participat la luptele de eliberare a Basarabiei, în func ia de comandant de pluton tunuri antitanc. Şi astăzi îşi aminteşte despre luptele foarte grele la care a participat, pentru străpungera rezisten ei armatei sovietice din masivul Corneştilor, în zilele de la 14-16 iulie 1941. Ostaşii Diviziei 1 Blindate, din care a făcut parte şi sublocotenentul Salcu, au eliberat, în ziua de 16 iulie 1941, oraşul Chişinău, împreună cu ostaşii români din Divizia 15 Infanterie şi cu ostaşii germani din Divizia 72 Infanterie. Eliberarea Chişinăului a avut un puternic ecou în ară şi în străinătate. După acest eveniment, Diviziile 1 Blindată română şi 15 Infanterie română au urmărit inamicul care se retrăgea către Tighina (azi Bender), ac iune îngreuiată de ploile ce au desfundat terenul şi drumurile. După for area Nistrului, efectivele Diviziei 1 Blindate au fost deplasate la Chişinău, pentru o scurtă refacere. În ziua de 31 iulie ostaşii marii unită i au defilat în fa a generalului Son.

Ofiterii, subofiterii şi soldatii evidentiati în luptele desfăşurate până la Nistru au fost decorati. Participarea sublocotenentului Ion Salcu în luptele de la Cotul Donului i-a marcat via a cu amintiri deosebite. Pentru participarea la această mare opera iune militară, Divizia 1 Blindată a fost deplasată din ară de la data de 15 august 1942. Iată ce-şi aminteşte venerabilul veteran despre luptele de la Cotul Donului: „Dacă în luptele din Basarabia şi de la Odessa unitatea din care făceam parte a dispus de tunuri Schneider, calibrul de 47 mm, în luptele de Cotul Donului am fost dota i cu tunuri antitanc de 75 mm, mult mai eficiente, cu ajutorul cărora am reuşit să zădărnicim ac iunile ofensive ale armatei sovietice, dezlăn uite la data de 19 noiembrie 1942. Cele mai crâncene lupte la care am participat în zona Cotul Donului au fost cele de la Mihailovka, Morozovskaia şi Cernicevskaia. După aceste lupte, am fost decorat cu ordinul „Coroana României”, cu panglică de virtute militară, clasa a V-a. Regret sincer căderea multor camarazi în luptele la care am participat, precum şi căderea în luptele de la Cotul Donului, a bravului general Sion.”

Ion Salcu a fost avansat în grad, succesiv, acum fiind locotenent-colonel în retragere. Locuieşte în Câmpina şi se bucură de respectul membrilor familiei, al camarazilor din Asocia ia Na ională a Veteranilor de Război şi al cadrelor militare active, în rezervă şi retragere.