General de divizie Traian MOŞOIU

Traian Moşoiu s-a născut la data de 2 iulie 1865, în localitatea Tohanul Nou, jude ul Braşov, într-o familie de oameni gospodari. Tatăl său, Moise, baci înstărit, şi mama sa, Ana, şi-au dat copiii la şcoală. Traian a absolvit clasele primare în localitatea natală. Fiind un copil destoinic şi cu dorin ă de învă ătură, părin ii l-au înscris la liceul de mare prestigiu „Andrei Şaguna”, din Braşov, unde vor învă a şi ceilal i doi fra i ai viitorului general, Toma şi Aurelian. Aici, Traian Moşoiu s-a perfec ionat în cunoaşterea limbilor germană, franceză şi maghiară. Absolvind liceul cu calificativul „foarte bine”, Traian i-a determinat pe părin i să-l trimită la studii militare la Budapesta şi Viena, la celebra „Wiener Neustadt”, deoarece Transilvania se afla sub stăpânirea Austro-Ungariei, din anul 1867.

La data de 1 iunie 1889 Traian Moşoiu şi-a finalizat cursurile Şcolii Militare „Wiener Neustadt”, pe care a absolvit-o cu gradul de sublocotenent în armata austro-ungară, şi a fost repartizat la un regiment din garnizoana militară Sibiu. Dubla monarhie, care sugruma aspira iile de libertate ale na ionalită ilor oprimate din imperiu, îi repugnă tânărului ofi er. Deoarece nu îşi putea trăda ascenden a românească, la data de 15 iunie 1891 a demisionat din armata chesaro-crăiască. Dorind să slujească România a trecut grani a şi s-a integrat în armata română. Şi fratele său, profesorul de latină şi germană, Aurelian Moşoiu, s-a stabili la Ploieşti.

Tânărul ofi er, cu o solidă cultură militară, s-a remarcat, în mod deosebit, încă din primele zile de la sosirea între fra ii români. A fost luat în eviden a Regimentului 9 Infanterie din Râmnicu Sărat, la data de 1 aprilie 1893, iar la data de 10 mai 1894 a fost avansat la gradul de locotenent în armata română. A func ionat în garnizoana Râmnicu Sărat până la 28 noiembrie 1900, când a fost avansat la gradul de căpitan şi mutat la Regimentul 19 Infanterie Romana i. A revenit în garnizoana Râmnicul Sărat la data de 16 octombrie 1901. S-a afirmat în func iile de comandant de companie pentru activitatea depusă în instruirea ostaşilor şi a copiilor de trupă, atât în cazarmă, cât şi în afara cazărmii.

La data de 10 aprilie 1904 a fost mutat în cadrul Batalionului 9 Vânători din Ploieşti, în func ia de comandant de companie, îndeplinindu-şi foarte bine atribu iunile de serviciu. În anul 1906 a absolvit examenul pentru gradul de maior, cu calificativul „foarte bine”, şi comandantul de unitate îl nota: „Ofi erul are o înfă işare plăcută, este robust, inteligent, disciplinat, dispune de cunoştin e bune la instruc ia militară, ac ionează cu sânge rece, voin ă, hotărâre fermă în ac iune, mult tact în rela iile cu oamenii, este un adevărat patriot, serios, sincer, modest, cu o foarte bună comportare în familie.” În anul 1907 a fost decorat cu ordinul „Coroana României”, prin I.D. 1164. S-a afirmat ca un bun teoretician militar împărtăşind din experien a sa tinerilor comandan i prin lucrarea „Spiritul ofensiv al infanteriei”. Lucrarea a fost apreciată bine de către şefii ierarhici, care l-au ajutat să fie avansat la gradul de maior şi l-au numit la comanda Batalionului 1 Infanterie Brezoi, din Regimentul 30 Infanterie Muscel. În anul 1910 ofi erul a finalizat o nouă lucrare de doctrină militară, destinată pregătirii teoretice a comandan ilor instructori. În notarea de serviciu pe anul 1911 generalul Ion Culcer, comandantul Diviziei 3 Infanterie, arăta: „Maiorul Moşoiu are cunoştin e complete, cerute de gradul său şi de cel imediat următor”. Demonstrând reale calită i organizatorice, în calitate de şef al Sec iei Mobilizare al Regimentului 30 Infanterie Muscel, în timpul campaniei militare din Bulgaria (cel de al doilea război balcanic), Traian Moşoiu a fost avansat la gradul de locotenent-colonel şi numit la comanda Regimentului 6 Infanterie „Mihai Viteazul” Bucureşti. La data de 1 aprilie 1914 a fost numit la comanda Batalionului 7 Vânători din Infanteria Gala i, dislocat la Silistra. Avansat la gradul de colonel, la data de 1 aprilie 1916, a fost numit la comanda Regimentului 2 Infanterie Râmnicu Vâlcea.

După doi ani de neutralitate România a semnat, împreună cu Fran a, Anglia, Rusia şi Italia, la Bucureşti, la data de 4/17 august 1916, Tratatul Politic şi Conven ia Militară, care prefigurau intrarea în luptă a românilor alături de Antantă, împotriva Puterilor Centrale. În seara zilei de 14/27 august 1916, ora 21, ministrul României la Viena, Edgar Mavrocordat, a înmânat, la „Ballplatz”, secretarului de serviciu (ministrul de externe austro-ungar, Burian, lipsea), declara ia formală de război. La intrarea României în război colonelul Traian Moşoiu comanda Grupul „Lotru”, care a desfăşurat lupte foarte grele la Tălmaciu, Sadu şi Cisnădie, ajungând, până la data de 18/31 august, pe aliniamentele aflate la periferia oraşului Sibiu. Numit la comanda Brigăzii 3 Infanterie, colonelul Moşoiu şi-a condus ostaşii în luptele purtate la Orlat, din 9/22 septembrie, unde au repurtat o strălucită victorie. În luna octombrie 1916, datorită puternicei ofensive a inamicului, ostaşii Armatei 1-a Române au fost nevoi i să se retragă.

La începutul lunii octombrie 1916 colonelul Moşoiu a fost numit la comanda Diviziei 23 Infanterie, care suferise mari pierderi în lupte (avea, la data de 9/22 octombrie, 125 ofi eri şi 6.000 solda i). Divizia a inut piept, cu mare greutate, ac iunilor inamicului. În urma grelelor lupte desfăşurate pe înăl imile Pietrosu şi Veveri a şi a curajului cu care a condus trupele, colonelul Moşoiu a fost decorat cu ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a. În retragerea spre Moldova, Divizia 23 Infanterie a desfăşurat lupte foarte grele pe aliniamentele prahovene de la Loloiasca - Inoteşti şi Tomşani Parepa - Colceag. În aceste ac iuni, dar şi în cele de la Cricov (Ialomi a), efectivele Diviziei 23 Infanterie s-au diminuat foarte mult (25 noiembrie şi 11 decembrie 1916), determinând Marele Cartier General s-o desfiin eze, la data de 22 decembrie 1916. În luna ianuarie 1917 Traian Moşoiu a fost avansat la gradul de general de brigadă şi numit la comanda Diviziei 12 Infanterie, din cadrul Corpului 2 Armată, subordonat Armatei a 2-a Române, comandată de generalul Alexandru Averescu. Cu efectivele Diviziei 12 Infanterie generalul Traian Moşoiu a participat la luptele de apărare din zona: Vârful Cocoşilă - Valea Dumicuşului - Răchitaşu, militarii fiind elogia i în lucrările memoralistice de război. Marele Cartier General concluziona: „Pentru trupele Diviziei 12 Infanterie se mai adaugă faptul că au fost supuse la sfor ări, care fără teama de exagerare, pot fi calificate ca extraordinare.” Pentru conducerea în eleaptă a trupelor generalul Berthelot l-a decorat cu „Legiunea de Onoare”.

După remobilizarea Armatei Române, la data de 28 octombrie 1918, generalul Traian Moşoiu, numit la comanda Diviziei 7 Infanterie Roman, a participat la luptele de eliberare a Transilvaniei, eviden iindu-se la Topli a, Stănceni, Răstolni a, Lunca Bradului, Reghin (oraşul lui Petru Maior). Românii au alungat trupele maghiare şi au asigurat liniştea popula iei, precum şi condi iile necesare pentru buna desfăşurare a Marii Adunări Populare de la Alba Iulia, de la 1 decembrie 1918. În luna decembrie 1918 trupele române au primit aprobarea să înainteze spre nordul Transilvaniei, eliberând Clujul, la data de 12 decembrie 1918. Marele Cartier General l-a numit pe generalul Moşoiu Guvernator Militar al Transilvaniei, de la data de 28 noiembrie/10 decembrie 1918. Generalul Moşoiu şi-a stabilit sediul la Sibiu, ca şi Consiliul Dirigent, cu care a colaborat foarte bine pentru asigurarea condi iilor de via ă paşnică a popula iei Transilvaniei. La data de 12 aprilie 1919 generalul Traian Moşoiu a fost numit la comanda „Grupului de Armate Nord”, contribuind la eliberarea păr ii de vest a ării, între care se înscrie Oradea (20 aprilie 1919). Continuând luptele până la Budapesta a condus „Grupul de Manevră General Moşoiu”. După ofensiva declanşată de armata roşie maghiară, în noaptea de 19/20 iulie 1919, grupul a reuşit să stăvilească pătrunderea unită ilor maghiare peste Tisa şi să creeze condi ii pentru trecerea la ofensivă a armatei române, la 24 iulie 1919. După pătrunderea în Budapesta, la data de 3 august 1919, a Brigăzii 4 Roşiori, comandată de colonelul Rusescu, şi la 4 august 1919, a altor efective ale armatei române, generalul Moşoiu a fost numit comandant al garnizoanei militare Budapesta şi Guvernator Militar al teritoriilor ungare de la vest de Tisa. În luna decembrie 1919 generalul Traian Moşoiu a trecut în rezervă la cerere şi s-a înscris în Partidul Liberal. În cadrul acestei forma iuni politice generalul Traian Moşoiu a dus o politică activă, care i-a asigurat afirmarea în via a publică.

A fost numit ministru de război în guvernul prezidat de Alexandru Vaida-Voievod. În anul 1921 generalul Traian Moşoiu a fost numit senator de drept, raliindu-se politicii liberale, caracterizată prin deviza „Prin noi înşine!” Odată cu venirea la putere a guvernului prezidat de Ionel I. C. Brătianu (19 ianuarie 1922 - 30 martie 1926), la 24 ianuarie 1922 generalul Traian Moşoiu a fost desemnat titular la Ministerul Comunica iilor, în locul doctorului Constantin Angelescu, unde a activat până la data de 30 octombrie 1923. A condus comisia pentru organizarea încoronării regelui Ferdinand I, la data de 15 octombrie 1922, în Catedrala Întregirii Neamului din Alba Iulia. În urma remanierii guvernamentale, la data de 30 octombrie 1923, Traian Moşoiu a trecut titular la Ministerul Lucrărilor Publice, până la demisia întregului cabinet în anul 1926. În aceasta perioadă a contribuit la construirea căii ferate Arad Cişinău Criş - Salonta - Oradea, care avea deosebite implica ii strategice, ac iune determinată de sărbătorirea a 100 de ani de la naşterea lui Avram Iancu. La această ac iune s-au implicat atât Ionel I. C. Brătianu, cât şi Octavian Goga.

Generalul Moşoiu a militat pentru industrializarea României, cu sprijinul capitalului autohton, insistând pe necesitatea ca ara să aibă o armată puternică şi bine înzestrată tehnic, gra ie unei industrii na ionale puternice, „căci nu ne putem închipui că fabricarea în bune condi iuni şi la timp a materialelor trebuitoare armatei pe câmpul de luptă să fie condusă de străini (…). Industria are datoria de a scuti ara de a fi tributară străinătă ii”. La data de 25 septembrie 1922, în prezen a sa şi a ministrului Agriculturii, Al. Constantinescu, s-a făcut prima împroprietărire din jude ul Bihor, în comunele Drăgăneşti şi Nojorid. În anul 1923 generalul a fost ales preşedinte de onoare al Asocia iei Plugarilor din jude ul Bihor. Generalul Traian Moşoiu s-a ridicat şi în sprijinul drepturilor materiale ale ofi erilor români combatan i în primul război mondial. A sprijinit ac iunile Societă ii Na ionale „Cultul Eroilor”, pentru identificarea locurilor unde au fost înhuma i ostaşii căzu i în lupte, amenajarea Cimitirelor Eroilor şi a Monumentelor Eroilor.

A sprijinit material pe Sextil Puşcariu, Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Adrian Maniu, Lucian Blaga şi Ionel Teodoreanu, pentru ridicarea în Bucureşti a unui monument în cinstea lui Mihai Eminescu. Generalul Traian Moşoiu s-a stins din via ă la data de 15 august 1932, la Bucureşti, şi a fost înmormântat la Cimitirul Bellu Militar.