General de divizie Constantin PAPADOPOL

Constantin Papadopol s-a născut la data de 22 februarie 1866 (anul abdicării de pe tonul României a domnitorului Cuza), în oraşul Vălenii de Munte, din jude ul Prahova. Părin ii săi, Filip (comerciant) şi Sevasti a (casnică), şi-au ajutat fiul să termine bine şcoala primară şi cele opt clase de liceu, cu bacalaureat, la liceul „Sfin ii Petru şi Pavel” din Ploieşti. absolvirea liceului tânărul După Constantin s-a înscris la Şcoala Militară de Infanterie şi Cavalerie, în anul 1905, încheind cursurile cu rezultate bune şi foarte bune, la 1 iulie 1907.

La încheierea anului întâi de studii în şcoala militară, căpitanul Sturdza, comandantul de pluton, remarca faptul că „tânărul Papadopol şi-a schimbat înfă işarea, căpătând trăsături militare; se dezvoltă ca un bun instructor”, iar la încheierea anului doi, căpitanul Dragu, comandantul de pluton, arăta că „Constantin Papadopol va fi un bun ofi er”, apreciere întărită de şeful şcolii, colonelul Gărdescu. Avansat la gradul de sublocotenent, Constantin Papadopol şi-a început cariera militară în renumitul Regiment 32 Infanterie „Mircea”, din oraşul Ploieşti, instruind Plutonul 3, din Compania a 2-a a Batalionului al 2lea. După anul I de instruc ie la comanda plutonului de recru i, notarea de serviciu întocmită de colonelul Papazoglu, comandantul Regimentului 32 Infanterie „Mircea”, se încheia cu aprecierea: „sublocotenentul Constantin Papadopol a depus mult suflet în pregătirea personalului şi a subordona ilor săi”.

În anul 1908, „tânărul ofi er s-a remarcat în procesul de instruc ie, în Tabăra Hagieni (Ilfov) şi la manevrele brigăzii”, aprecieri întărite de către generalul Herjeu. Urmând cursurile Şcolii de Tragere a Infanteriei, în anul 1909, comandantul şcolii, maiorul Gheorghe Mărdărescu, l-a apreciat ca, „un bun instructor, prea bun apreciator de distan ă, bun ochitor şi un bun trăgător, încheind cursul cu media generală 7,91”. Mutat în Batalionul 3 Vânători din Infanterie, de la data de 1 noiembrie 1909 şi până la 1 iulie 1910 „ofi erul a îndeplinit cu multă răspundere şi conştiinciozitate, sarcinile ce derivau din func ia de ofi er cu aprovizionarea”, însuşiri remarcate de comandantul Batalionului 3 Vânători Ploieşti şi comandantul Brigăzii 9 Infanterie Ploieşti, generalul Cotescu. Avansat la gradul de locotenent, la data de 1 iulie 1910, Constantin Papadopol a continuat să lucreze în Batalionul 3 Vânători, în func ia de comandant de pluton la Compania 1-a, „pe care l-a comandat cu fermitate, eviden iindu-se prin exigen ă şi tact”, după cum aprecia comandantul unită ii, locotenentul-colonel Negruzzi. În anii 1913-1914 ofi erul a fost promovat în func ia de adjutant al comandantului de Batalion 3 Vânători şi ofi er cu mobilizarea.

În campania din Bulgaria „a comandat Compania 1-a cu multă maturitate, stârnind invidia unor cadre mai în vârstă”, conform notărilor locotenentului-colonel Prassa, comandantul unită ii, şi generalului Frunză, comandantul Diviziei 5 Infanterie Buzău. Avansat căpitan, la 1 aprilie 1915, Constantin Papadopol a fost numit comandant de companie al Batalionului 3 din Regimentul „Radu Negru” nr. 28 Piteşti. Comandantul Regimentului, colonelul Negulescu îl aprecia ca pe „un ofi er distins, capabil şi inteligent care şi-a instruit foarte bine ostaşii din subordine”. În perioada 15 august – 28 noiembrie 1916 căpitanul Papadopol şi-a condus subordona ii în luptele purtate în zona Rucăr - Bran, „cu multă dârzenie şi curaj”, după cum îl notau comandantul unită ii, colonelul Negulescu, şi comandantul Brigăzii 5 Infanterie, colonelul Anton Brătăşanu.

Ofiterul a fost mutat, la data de 28 noiembrie 1916, la comanda Companiei a 2-a din Batalionul 1 al Regimentului „Vlaşca” nr. 5 Giurgiu, care s-a retras pentru refacere în Moldova. De la 25 decembrie 1916 a fost mutat în Batalionul 2 din Regimentul Roman nr. 14, participând cu ostaşii din subordine la bătălia de la Oituz, în perioada 9 - 21 iulie 1917. Comandantul unită ii, colonelul Ion Constantin, l-a apreciat ca pe „un foarte bun ofi er şi comandat de batalion, care şi-a condus cu deosebit curaj subordona ii în luptă”. De la data de 20 septembrie 1917 maiorul Papadopol a fost numit şeful Biroului Organizare-Mobilizare la Centrul de Instruc ie Recru i nr. 2, iar de la data de 1 aprilie 1918 ofi er cu aprovizionarea. Comandantul unită ii îl nota: „ofi erul a depus foarte mult interes pentru desfăşurarea instruc iei şi aprovizionarea cu materiale de tot felul: alimente, echipament, cazarmament etc.” La data de 10 aprilie 1919 maiorul Papadopol a fost numit şef al Serviciului Adjutanturii din Brigada 42 Infanterie, iar la data de 1 ianuarie 1920 a fost numit şi profesor la Şcoala Specială de Aplica ie a Infanteriei, sus inând cursurile: „Armament şi muni ii”, „Tragerile infanteriei”, „Strategie şi tactică generală. În anul 1921 maiorul Papadopol a lucrat la Serviciul Personal din Ministerul de Război, în func ia de şef al Biroului 1, şi a participat şi la desfăşurarea procesului de învă ământ din Şcoala Specială a Infanteriei şi Cavaleriei, în calitate de profesor la „Cursul Arme portative”, fiind notat cu calificativul „foarte bine” de către şeful şcolii, colonelul Aricescu şi de şeful Serviciului Personal de la Ministerul de Război, locotenentul-colonel Bereşteanu. În anii 1923 şi 1924 maiorul Papadopol a condus succesiv 10 birouri ale Sec iei Personal din Ministerul de Război, „cu multă răspundere şi competen ă”, după cum apreciau coloneii Pleniceanu şi Crasu. De la data de 1 octombrie 1925 a îndeplinit func ia de şef al Biroului Personal din Şcoala de Subofi eri Infanterie Oradea, iar în 1926 a fost ajutorul comandantului şcolii şi a condus personal trei aplica ii pe hartă, fiind notat „foarte bine” de comandantul şcolii, colonelul Benghiu. În perioada anilor 1927-1928 ofi erul a comandat „foarte bine” Batalionul Elevi la aplica iile în teren şi la manevrele desfăşurate la Beiuş, aşa cum l-a notat comandantul şcolii. După ce a urmat cursul de formare locotenen icolonei, pe care l-a absolvit cu calificativul „bine”, a fost avansat la gradul de locotenent-colonel, în data de 31 martie 1928. La data de 1 octombrie 1928 a fost numit la comanda Batalionului 10 Vânători de Munte, fiind notat „foarte bine” de către comandantul Grupului Vânători de Munte, colonelul Vechiu, şi comandantul Brigăzii 2 Vânători de Munte, generalul Ion Bădescu. După ce a absolvit „Cursul Informa ii” pentru comandan i de regimente, locotenentul-colonel Constantin Papadopol a fost numit la comanda Regimentului 87 Infanterie Satu-Mare, la data de 1 aprilie 1930. A fost avansat la gradul de colonel, la data de 10 mai 1930. A comandat „foarte bine” regimentul, până în anul 1936, acordând multă aten ie hrănirii, cazării şi instruirii efectivelor în Şcoala Ofi erilor în corp, Şcoala Subofi erilor, Şcoala Instructorilor şi a Elevilor cu Termen Redus (T.T.R.).

Aceste şcoli au fost inspectate şi apreciate „bine”, în 1934, de către generalul Sirovy, inspector al armatei cehoslovace, generalul Prodan, comandantul Corpului 6 Armată şi generalul Oprescu, comandantul Diviziei 16 Infanterie. În anul 1936 comandantul Diviziei 16 Infanterie, generalul Coroamă, şi comandantul Corpului 6 Armată, generalul Florescu, l-au propus pentru „Cursul de comandan i de brigăzi”. În anul 1937 a terminat şi „Cursul de comandament” şi a fost avansat la gradul de general de brigadă. În perioada 1938-1939 generalul Constantin Papadopol a comandat „foarte bine” Brigada 16 Infanterie Satu Mare, notările de serviciu fiind semnate de generalul T. Şerb, comandantul Diviziei 16 Infanterie, şi generalul D. Vasilescu, comandantul Corpului 6 Armată. Generalul Papadopol a urmat „Cursul pentru comandan i de divizii”, în anul 1940, şi de la data de 1 iunie 1940 a comandat Divizia 16 Infanterie, fiind avansat general de divizie.

Generalul de divizie Constantin Papadopol a fost un bun cunoscător al limbilor română, franceză, germană şi maghiară. A fost trecut în rezervă în primăvara anului 1941, cu drept de pensie. În decursul carierei militare a fost decorat cu: ordinul „Coroana României”, cu spade, în grad de ofi er, cu panglică de virtute militară, ordinul rusesc „Sfânta Ana”, cu spade, clasa a III-a, ordinul „Steaua României”, clasa a IV-a, ordinul cehoslovac „Leul Alb”, în grad de cavaler, medalia jubiliară „Carol I”, medalia „Avântul ării”, medalia „Crucea Comemorativă”, cu baretele Carpa i, Ardeal, Mărăşti-Oituz şi Târgu Ocna, medalia „Victoria”, medalia „Semnul Onorific de aur”, medalia „Peleş”.A. M. R. – Memorii Bătrâni, Dosar 56.