14 noiembrie 2008

General de divizie Ioan IUCĂL

Ioan Iucăl s-a născut în Vaslui, oraş încărcat de istorie şi glorie militară, la 22 octombrie 1895. Părin ii săi au fost învătători şi s-au ocupat cu multă atentie de educarea copilului lor în spiritul dragostei de neam şi glia strămoşească. După absolvirea liceului a ales drumul parcurs de vrednicii săi înaintaşi, urmând, cu rezultate foarte bune, în perioada 19131915, cursurile Şcolii Militare Ofiteri Infanterie din Bucureşti.

După absolvire a fost avansat la gradul de sublocotenent şi a fost încadrat în functia de comandant de pluton puşcaşi la Regimentul 65 Infanterie din Vaslui (dublura Regimentului 25 Infanterie Vaslui). În urma măririi efectivele trupelor de grăniceri a fost mutat, în august 1915, la Regimentul 1 Grăniceri, în functia de comandant de pluton, şi a participat la războiul cel mare cu această unitate, care a primit sarcini operative.

La 1 aprilie 1917, cu putin timp înainte de declanşarea bătăliilor de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, Ioan Iucăl a fost avansat la gradul de locotenent şi mutat la Regimentul 4 Doroban i Piteşti, ini ial în func ia de comandant de pluton şi apoi în func ia de comandant de companie, în timpul luptelor de la Mărăşti. Distingându-se pe câmpul de luptă prin curaj şi spirit de sacrificiu, tânărul locotenent, în vârstă de 22 de ani, a fost decorat cu ordinele „Coroana României”, clasa a IV-a, şi „Steaua României”, clasa a IV-a. Fiind avansat, la data de 1 octombrie 1919, la gradul de căpitan, a fost promovat în functia de comandant de companie al Batalionului 10 Vânători. Timp de trei ani a instruit tinerii recruti, atât în cazarmă, cât şi în afara cazărmii. Dornic să-şi perfectioneze pregătirea militară, căpitanul Ioan Iucăl a frecventat, cu rezultate deosebit de bune, cursurile Şcolii Superioare de Război din Bucureşti, în perioada 1922-1924, clasându-se printre primii ofiteri elevi. S-a înapoiat la Batalionul 10 Vânători unde a lucrat în Statul Major, până la data de 1 aprilie 1927. Mutat la Regimentul 1 Grăniceri, la data de 1 iulie 1927, a fost avansat la gradul de maior şi promovat în func ia de comandant al Batalionului de Instructie.

La data de 1 octombrie 1928 maiorul Iucăl a fost mutat la Divizia 12 Infanterie, în func ia de şef birou pregătire de luptă. Dovedind reale calită i de ofi er de stat major, la data de 1 aprilie 1930 a fost încadrat în Statul Major al Corpului 2 Armată Constanta, iar la data de 1 octombrie 1930, în Statul Major al Corpului Vânătorilor de Munte Braşov. La începutul anului 1932 a devenit comandant al Batalionului 1 din Regimentul 1 Grăniceri şi a participat la manevrele regale, fiind felicitat de ministrul Apărării Na ionale şi de şeful de Stat Major al Armatei Americane, generalul Douglas McArthur, care au asistat la manevre. Înfiintându-se experimental Divizia 1 Grăniceri, la data de 1 decembrie 1933, ofiterul a fost încadrat în statul major al acesteia şi a participat la aplicatiile desfăşurate în vara anului 1934.

După ce a fost avansat la gradul de locotenent-colonel, la data de 8 iunie 1934, Ioan Iucăl a fost mutat, la data de 1 octombrie 1936, la Marele Stat Major din Direc ia Opera ii, unde a elaborat diferite variante ale luptelor pe timpul războiului. După declanşarea celui de al doilea război mondial şi invadarea Poloniei de către armata germană, la 1 septembrie 1939, ofi erul Ioan Iucăl a fost mutat, la data de 15 noiembrie 1939, la comanda Regimentului 1 Grăniceri. În această functie a pregătit regimentul pentru a fi apt de participare la război. S-au efectuat exercitii metodice, trageri de luptă, precum şi aplica ii tactice cu ofiterii, subofiterii şi trupa.

La data de 8 iunie 1940 a fost avansat la gradul de colonel, comandând unitatea, subordonată Diviziei 1 Grăniceri, în luptele duse pentru eliberarea sudului Basarabiei şi a Odessei. Regimentul 1 Grăniceri s-a remarcat, în mod deosebit, în luptele din zonele Tolmacev, Vakarjani şi Dalnik. Revenit în ară cu efectivele rămase, colonelul Ioan Iucăl a fost numit la comanda Şcolii Militare Ofi eri Infanterie Rezervă nr. 2 Bacău, pe care a condus-o până în primăvara anului 1944, când a fost numit la comanda Brigăzii 9 Infanterie din Constan a. De la 23 august 1944 a condus brigada în luptele de dezarmare a trupelor germane din Dobrogea şi din împrejurimile capitalei, remarcându-se în eliberarea gării Scroviştea (judetul Ilfov) şi în degajarea şoselei Bucureşti - Ploieşti.

Calitătile sale de comandant şi de bun organizator au ieşit în evidentă în timp ce conducea „Detaşamentul colonel Iucăl” în capul de pod de la Oarba de Mureş şi pe pantele Dealului Sângeorgiu. A înscris pagini de vitejie în cartea neamului românesc: „Cinci zile şi cinci nopti, stă nemişcat sub cel mai greu bombardament, la numai câteva sute de metri de inamic, deplasându-se la posturile de comandă de regiment, batalioane şi companii, încurajând şi o elind cu exemplul său trupele ce le comandă.” Ofi erul a condus trupele, cu multă dăruire şi energie, în timpul luptelor de la Carei şi de la Szerencs, din Ungaria. Pe teritoriul Cehoslovaciei colonelul Iucăl a îndeplinit temporar func ia de comandant al Diviziei 9 Infanterie din Constan a (5-31 decembrie 1944), contribuind la eliberarea oraşelor Roznava şi Dobşina. Aici a fost distins cu ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a, cu spade.

La data de 20 martie 1945 a fost înaintat la gradul de general de brigadă şi numit la comanda Diviziei 9 Infanterie, pe care a condus-o până la 9 aprilie 1945, când a fost chemat în ară şi numit şef al Comenduirii Garnizoanei Militare Bucureşti. La data de 15 aprilie 1945 generalul de brigadă Ioan Iucăl a fost promovat la Secretariatul General al Ministerului de Război. După jumătate de an, generalul Ioan Iucăl a fost numit şef al Serviciului Istoric din Marele Stat Major, serviciu echivalent cu Arhivele Militare de astăzi. Timp de doi ani a dat o nouă organizare serviciului pentru inventarierea şi eviden a pe mari unită i a arhivei, s-a ocupat de depozitarea documentelor de la unită ile desfiin ate şi de eliberarea documentelor privind stagiul pe front de către cei mobiliza i, locul şi data celor dispăruti sau aflati în prizonierat etc. În ziua de 9 august 1947, după 32 de ani de serviciu în slujba patriei, generalul Ioan Iucăl a fost pensionat, acordându-i-se gradul de general de divizie.

Până la 9 octombrie 1983, dată la care a trecut în nefiintă, Ioan Iucăl a activat în Asocia ia Natională a Veteranilor de Război din România (A.N.V.R.). În prodigioasa activitate desfăşurată în cadrul armatei generalul Ioan Iucăl a fost decorat cumai multe ordine şi medalii: ordinul „Coroana României”, clasa a IV-a, ordinul „Steaua României”, clasa a III-a, ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a, cu spade, ordinul „23 August”, clasa a IV-a, ordinul „Apărarea Patriei”, clasa a III-a, medalia „Serviciul Credincios” pentru 25 de ani de serviciu, medalia „Crucea Comemorativă de Război“ Mărăşeşti 1918, cu barete, medalia „Victoria“, medalia rusească „Sfânta Ana“.

Niciun comentariu: