General de divizie Pompiliu IONESCU

Generalul de divizie Pompiliu Ionescu este una dintre personalitătile de prestigiu ale radiolocatiei, care a contribuit în mod hotărâtor la crearea sistemului de supraveghere prin radiolocatie a spatiului aerian al României. S-a născut la data de 11 noiembrie 1921, pe meleagurile buzoiene, în comuna Sinteşti, ca fiu al subofiterului Anghel Ionescu şi al Catitei Ionescu.

Pompiliu Ionescu a copilărit în Buzău întrucât la câteva luni de la naşterea sa părintii s-au mutat în acest oraş, într-o casă situată pe strada Timotei Cipariu, la numărul 11. În familie s-a bucurat de o educa ie aleasă, în spiritul sacrificiului suprem pentru apărarea ării, cultivat de amintirile luptelor eroice pentru reîntregirea neamului românesc şi făurirea României Mari. A urmat cursurile şcolii primare şi apoi ale Liceului Teoretic „Bogdan Petriceicu Haşdeu” din Buzău. Ultima clasă de liceu, în anul şcolar 1939-1940, a frecventat-o la Liceul Militar din Craiova. După anii de liceu adolescentul Ionescu a îmbrătişat cariera armelor, urmând Şcoala Militară de Ofiteri de Artilerie, pe care a absolvit-o în anul 1942, cu gradul de sublocotenent, fiind al 14-lea din cei 207 elevi absolventi.

După absolvire a fost repartizat la Regimentul 7 Artilerie Buzău, în functia de instructor-comandant Sectie Observatori din Bateria Specialităti a Diviziei 5 Infanterie Buzău. Între 11 ianuarie şi 10 februarie 1943 a urmat cursul de cunoaştere a materialului de artilerie din cadrul Centrului de Instructie Infanterie Făgăraş, pe care l-a absolvit cu media generală 9,33. În notarea de serviciu întocmită de şeful direct, căpitanul Alexandru Barbu, pe perioada 1 noiembrie 1942 - 31 octombrie 1943, se mentiona: „ofiter cu o înfătişare plăcută, sănătos, rezistent, poate face fa ă campaniei militare, are o memorie bună, putere de muncă şi ini iativă în tot ce întreprinde; este un bun camarad, modest, disciplinat; este foarte bine pregătit ca ofiter având o bogată cultură generală şi militară; este foarte muncitor şi înclinat spre o adevărată carieră militară. Nu are vicii”.

Între 1 mai şi 20 august 1944 tânărul sublocotenent Pompiliu Ionescu a participat la luptele duse de Regimentul 7 Artilerie în Moldova, în zona operativă Hoiseşti - Podul Iloaei, îndeplinind, mai întâi, functia de ofiter cu transmisiunile la Postul de Comandă al divizionului şi apoi functia de observator la Centrul de Observare al divizionului din Regimentul 7 Artilerie. Pentru comportarea curajoasă a fost decorat cu ordinul „Coroana României”, clasa a V-a, cu spade şi panglică de virtute militară. Rămânând la Observatorul Înaintat al Regimentului 7 Artilerie, în ziua de 20 august, când unitatea s-a retras de la ibăneşti, jude ul Iaşi, la Tungujei, jude ul Vaslui, sublocotenentul Pompiliu Ionescu s-a ataşat de Regimentul 6 Artilerie Grea, care continua să lupte în zona frontului. În calitate de observator al Regimentului 6 Artilerie Grea a luat parte la opera iunile militare din zilele de 21-23 august, de la Tibana şi Băceşti, judetul Vaslui.

După data de 15 septembrie 1944 sublocotenentul Pompiliu Ionescu a participat la eliberarea părrii de nord a Transilvaniei. A luat parte la luptele duse la fortarea Mureşului, în zona fortificată Câmpia Turzii Viişoara - Luncani, la străbaterea masivului Mezeşului şi nimicirea rezisten ei inamice de la sud de Careii Mari, până la eliberarea totală a păr ii de nord-vest a ării. „În luptele la care a luat parte ofiterul s-a remarcat printr-o solidă pregătire tehnică, calm şi mult curaj“, arăta comandantul Regimentului 6 Artilerie Grea, colonelul Carozzi. De la data de 26 octombrie 1944 ofi erul a participat la luptele desfăşurate de Regimentul 6 Artilerie Grea pentru eliberarea Ungariei şi Cehoslovaciei, în subordinea Armatei a 4-a Române. Pentru perioada 1 noiembrie 1944 - 10 martie 1945 comandantul Regimentului 6 Artilerie Grea, colonelul Carozzi arăta că, „ofiterul Pompiliu Ionescu, subaltern în Bateria 4 este unul din cei mai buni ofiteri din regiment, caracterizat cu mare conştiinciozitate şi ales spirit pedagogic în relatiile cu şefii, camarazii săi şi ostaşii din subordine”. În luna aprilie 1945 ofi erul a fost mutat în Regimentul 9 Artilerie şi la data de 1 mai a fost avansat la gradul de locotenent. În notarea de serviciu pentru perioada 10 martie - 15 mai 1945, colonelul Nanu, comandantul Regimentului 9 Artilerie, arăta: „În calitate de ofiter cu transmisiunile în Bateria de comandă a Regimentului 9 Artilerie, locotenentul Pompiliu Ionescu a dat dovadă de pricepere, devotament în îndeplinirea sarcinilor, mare putere de muncă pentru asigurarea legăturilor telefonice ale regimentului în campanie”. După înapoierea în tară a fost numit în functia de adjutant al regelui, „dovedind un comportament ireproşabil, o inteligentă superioară şi o judecată clară, energie, perseverentă, putere de muncă, modestie şi o bună camaraderie”.

La data de 27 octombrie 1945 locotenentul Ionescu a fost detaşat la Cursul Educatie Cultură şi Propagandă din Centrul de Instruc ie Breaza, pe care l-a terminat cu calificativul „bine”. În acest timp a sustinut examenele de admitere la Facultatea de Drept, pe care le-a luat cu brio. De la data de 15 februarie 1946 a fost numit în func ia de conducător de seminar la Centrul de Instruc ie Breaza. La recomandarea comandantului Centrului de Instruc ie Breaza, colonelul Ioan Popescu, ofi erul s-a retras din anul II de studiu de la Facultatea de Drept. În notarea de serviciu pentru perioada de 1 noiembrie 1946 - 31 octombrie 1947, comandantul Centrului de Instruc ie Educa ie, Cultură şi Propagandă, colonelul Ardeleanu, îl caracteriza: „... un ofi er forte bine pregătit, cu o comportare demnă în toate împrejurările”.

Ofiterul a fost avansat la gradul de căpitan, la 28 august 1948. Numit conferentiar la Biroul de Studii şi loctiitor politic la Centrului de Instruc ie Breaza, la data de 30 decembrie 1947, „… ofiterul sa eviden iat prin putere de muncă, reuşind să obtină rezultate bune şi foarte bune în activitatea pe care a desfăşurat-o”, după cum îl nota comandantul Centrului de Instructie Breaza, la data de 31 octombrie 1948. În ziua de 23 august 1949 a fost avansat la gradul de maior, la excep ional, iar la data de 1 octombrie 1949 a fost numit în func ia de loctiitor politic la Academia Militară Tehnică, achitându-se conştiincios de sarcinile ce i-au revenit. În aceeaşi perioadă a fost profesor de economie politică la cele patru academii militare: tehnică, de comandă, servicii/spate şi politică.

În perioada 1 ianuarie - 1 iunie 1952 maiorul Ionescu a urmat cursul de perfectionare pentru comandanti şi şefi de state majore de mari unităti, pe care l-a absolvit cu calificativul general „forte bine”. Apreciindu-i atât cultura generală, cât şi pregătirea militară, ministrul Apărării Nationale l-a numit pe maiorul Pompiliu Ionescu la comanda Corpului 81 Artilerie Antiaeriană, la data de 1 iunie 1952, şi l-a avansat, la data de 11 iunie 1952, la gradul de locotenent-colonel, la exceptional. La data de 2 octombrie 1952 a fost avansat la gradul de colonel, tot la exceptional.

După patru ani de muncă perseverentă colonelul Pompiliu Ionescu a fost trimis la „Cursul Postacademic de Artilerie Antiaeriană” al Academiei Militare „Voroşilov” din U.R.S.S., urmat în perioada august 1956 - septembrie 1957. După absolvirea cursului a fost numit, de la data de 1 octombrie 1956, la comanda Corpului 16 Apărare Antiaeriană a Teritoriului din Ploieşti, unde şi-a desfăşurat activitatea până la data de 30 septembrie 1959, când a fost numit loc iitor al comandantului Artileriei Antiaeriene (comandant, generalul Lauren iu Cupşa), din Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului. Acumulând o bogată experientă în conducerea trupelor, la data de 1 martie 1960, colonelul Pompiliu Ionescu a fost numit şeful Trupelor Radiotehnice, şi, în perioada 1 martie 1964 - 5 decembrie 1980, comandant al Trupelor Radiotehnice. Lucrând la comanda Trupelor Radiotehnice, Pompiliu Ionescu, avansat general-maior de brigadă (23 august 1960) şi general-locotenent de divizie (9 mai 1969), a contribuit direct la crearea şi dezvoltarea sistemului radiotehnic national, a armei radiolocatie din cadrul Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului.

Din notările anuale de serviciu, semnate de foştii comandanti ai Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului, generalii Ion Ionită, Vasile Alexe şi Mircea Mocanu, ca şi din cunoaşterea faptelor sale prin contact direct de către autorii notării, rezultă cu claritate că generalul Pompiliu Ionescu a organizat cu mult profesionalism subunitătile, unitătile şi marile unităti radiotehnice (Brigada 46 Radiotehnică Ploieşti şi Brigada 41 Radiotehnică Timişoara), că s-a preocupat personal de organizarea şi conducerea cu înaltă competen ă a serviciului de luptă permanent, care a asigurat supravegherea neîntreruptă a spatiului aerian national. Împreună cu specialiştii din subordine a organizat construirea de noi cazărmi pentru unitătile radiotehnice, achizitionarea de tehnică de luptă din import, construirea în tară de componente electronice pentru tehnica de luptă, pregătirea şi formarea cadrelor militare pentru trupele radiotehnice, realizarea de instruc iuni, regulamente şi manuale pentru desfăşurarea serviciului de luptă permanent. Sfârşitul carierei militare îl găseşte pe generalul Pompiliu Ionescu în func ia de loc iitor al şefului Direc iei Lucrări în Economia Natională. Generalul Pompiliu Ionescu a acordat o mare atentie oamenilor, problemelor acestora, formării şi perfectionării profesionale.

A rămas proverbială capacitatea sa de memorare, el adresându-se fiecăruia dintre sutele de cadre cu numele şi pronumele lor, fără să greşească niciodată. La data de 10 noiembrie 1981 a fost trecut în rezervă cu drept de pensie.

S-a stins din viată, în urma unei lungi şi grele suferinte, la 2 ianuarie 1987. Generalul Ionescu a fost căsătorit şi a avut doi fii: Daniel (născut în anul 1952, de profesie inginer) şi Cristian (născut în anul 1955, de profesie ofiter al armei radiolocatie).

În cei 41 de ani în slujba patriei, generalul Pompiliu Ionescu a fost decorat cu 23 de ordine şi medalii militare şi civile, româneşti şi străine: medalia „Eliberarea de sub Jugul fascist”, medalia „Victoria U.R.S.S.”, „Meritul Militar”, clasele I-a, a II-a şi a III-a, medalia „A XX-a aniversare a eliberării patriei”, medalia „Insurec ia Na ională din Slovacia”, medalia „Drapelul Roşu” (Cehoslovacia), medalia „30 de ani” a armatei Bulgariei, ordinul „Coroana României”, ordinul „Tudor Vladimirescu”, clasa a III-a, ordinul „23 August”, clasa a IV-a, ordinul „Steaua R.P.R.”, clasa a IV-a, ordinul „Apărarea Patriei”, clasa a III-a etc.