14 noiembrie 2008

General de divizie Grigore GEORGESCU

Grigore Georgescu s-a născut la data de 20 iunie 1886 în oraşul Craiova. A absolvit Liceul „Carol I” în localitatea natală, în anul 1904. După absolvirea liceului Grigore Georgescu a frecventat cursurile Şcolii Militare Ofiteri Artilerie, Geniu şi Marină din Bucureşti (1904-1907), iar apoi a Şcolii Superioare de Război din Bucureşti (1918-1920). În anul 1924 a absolvit cursul de perfectionare a locotenentilor-colonei, în România şi în Franta.

Grigore Georgescu şi-a început cariera militară cu gradul de sublocotenent de geniu, în anul 1907. A fost avansat, în 1909, la gradul de locotenent, apoi căpitan (1915), maior (1917), locotenent-colonel (1922), colonel (la excep ional, în 1925), general de brigadă (1935), general de divizie (1938). În toamna anului 1907 ofi erul a fost numit la comanda unui pluton dintr-o unitate de geniu, unde s-a străduit să se acomodeze cu cariera militară.

După participarea la cel de al doilea război balcanic (1913) Grigore Georgescu a fost promovat la Marele Stat Major, aducându-şi aportul la conceperea ac iunilor de luptă la care a participat armata română în perioada anilor 1916-1921. După unirea Bucovinei cu România, la 15/28 noiembrie 1918, a fost numit aghiotant al lui Iancu Flondor, preşedintele guvernului Bucovinei. Transferat la Bucureşti, în toamna anului 1919, a fost numit cadru didactic şi comandant, din anul 1921, la Şcoala de Aplica ie a Geniului. În notarea de serviciu din anul 1924, comandantul Trupelor de Geniu consemna: „locotenentul-colonel Grigore Georgescu, în calitate de excelent educator şi instructor, a pregătit temeinic elevii de la Şcoala Militară de Artilerie şi Geniu şi studentii de la Facultatea de Arhitectură”. Din anul 1925 Grigore Georgescu a îndeplinit functia de şef de stat major la Inspectoratul Tehnic al Geniului, remarcându-se prin dăruire şi perseverentă în îndeplinirea atributiunilor de serviciu. Numit la comanda Brigăzii de Transmisiuni, în anul 1936 a fost trimis la Londra pentru achizi ionarea şi înzestrarea armatei cu aparatură radio pe unde scurte, cea mai modernă la acea vreme.

În anul 1937 a comandat Brigada 18 Infanterie Sibiu, trecând cu elogii examenul de comandant de divizie, aşa cum aprecia comisia constituită în acest scop. În 1938, generalul Grigore Georgescu a fost numit la comanda Diviziei 19 Infanterie din Turnu Severin. În notarea de serviciu din 7 iunie 1940, generalul Florescu, Inspector General al Armatei, arăta: „Generalul Grigore Georgescu merită să fie numit la comanda unui Corp de armată sau să i se încredinteze conducerea Inspectoratului Geniului, pentru care îl cred cel mai indicat în aceste timpuri tulburi, când înzestrarea armatei necesită specialişti de valoare la toate serviciile şi armele ei”. Aceasta este notarea care a pecetluit destinul generalului Grigore Georgescu.

La numai trei săptămâni de la acest eveniment, sovieticii au început ocuparea Basarabiei, nordului Bucovinei şi tinutului Her ei (28 iunie 1940), continuând cu ocuparea părtii de nord a Transilvaniei (Dictatul de la Viena, din 30 august 1940). Abdicarea Regelui Carol al II-lea, la data de 5 septembrie 1940, l-a adus la conducerea guvernului pe generalul Ion Antonescu, care, după evenimentele din ianuarie 1941, a recurs la un guvern format din militari. În noul guvern a fost promovat şi generalul Grigore Georgescu, la conducerea Ministerului Lucrărilor Publice şi Comunica iilor. El ajunsese, între timp, Inspector General de Armată pentru Arma Geniu. Generalul Grigore Georgescu a condus ministerul timp de numai cinci luni de zile, deoarece a intrat în dezacord cu generalul Ion Antonescu.

Pe data de 11 iulie 1941 generalul Grigore Georgescu a fost demis din guvern şi trimis pe front, în calitate de comandant al Armei Geniu. În scrisoarea trimisă sotiei sale, mărturisea:

„Azi dimineată am părăsit ministeriatul şi voi pleca mâine diminea ă pe front. Este ceea ce doream pentru cariera mea. Fierbeam de nerăbdare în birou, aşteptând comunicatele radio şi din jurnale. Acum voi fi mai aproape de locul în care se făureşte viitorul neamului”.

Pe front, generalul Grigore Georgescu s-a alăturat militarilor care recomandau încheierea campaniei militare, odată cu eliberarea Basarabiei, fapt ce a condus la trecerea sa în rezervă, împreună cu alti generali. În continuare sunt prezentate câteva fapte care eviden iază cât se poate de bine profilul moral al generalului Grigore Georgescu. În anul 1926, ca urmare a decorării cu Ordinul „Coroana României” 1917, colonelul a fost împroprietărit cu un teren intravilan pe care l-a donat statului, pentru ridicarea unui monument închinat eroilor din Arma Geniu. Monumentul, cunoscut sub numele de Monumentul Eroilor Genişti „Leul de la Cotroceni”, a fost ridicat din initiativa şi sub directa sa supraveghere şi a fost sculptat de prietenul său, Spiridon Georgescu. Fiind un om profund religios, în anul 1940, în calitate de comandant al Diviziei 19 Infanterie, generalul a ini iat ctitorirea de către ofi erii şi solda ii diviziei, în satul bănă ean Troiaş, a unei biserici având hramul „Sfintii Trei Ierarhi”. Biserica, ridicată în timp foarte scurt, a primit un preot refugiat din Transilvania de Nord. În anul 1941, în calitate de ministru, a ordonat sistematizarea cursurilor inundabile ale râurilor Jijia şi Bahlui. Cu această ocazie inginerul Greceanu, directorul Societă ii de Îmbunătă iri Funciare, care a preluat realizarea lucrării, a exclamat, adresându-i-se: „este pentru prima oară când semnarea unui contract pentru o lucrare de 9 miliarde lei, costă numai 9 lei, valoarea timbrului”. O altă întâmplare este relevantă pentru cultul fată de patrie, în care şi-a crescut copiii. Fiul său Eugeniu, sublocotenent în Arma Geniu, şef al promo iei „Dezrobirea”, deşi era încadrat în Regimentul de Gardă Regală, şi-a cerut transferul la Batalionul de Vânători de Munte Aiud, cu care a plecat pe Frontul de Est, în septembrie 1943, luptând în Crimeea.

Scrisoarea testament făcută de el, înainte de a pleca pe front este edificatoare:

„Când veti citi aceste rânduri, eu voi fi de mult spirit … Nu-mi pare rău că am trecut dincolo, pentru-că aşa trebuie să moară un soldat ca mine, un şef de promotie, fiul lui tata”.

Generalul Grigore Georgescu, om de mare omenie, a fost supus unor umilin e greu de în eles astăzi. Arestat pe data de 18 mai 1946, la vârsta de 60 de ani, numai „pentru vina de a fi făcut parte cinci luni de zile, dintr-un guvern considerat criminal de către ocupantul ruso-bolşevic”, a fost supus calvarului mai multor detentii şi procese. Prima dată a fost închis la închisoarea militară de la Uranus. După prima şedintă, din data de 9 octombrie 1946, tribunalul Poporului l-a condamnat la 10 ani de temni ă grea. Recursul admis de Înalta Curte de Casatie a dispus desfiintarea sechestrului asigurator. Arestat din nou, în noiembrie 1946, a fost acuzat de „… pregătirea şi participarea la războiul contra U.R.S.S.”.

La data de 7 martie 1947, întregul lot al foştilor demnitari a fost transferat la Aiud. Generalul Grigore Georgescu, suferind de boala lui Parkinson, a fost rejudecat, reducându-i-se pedeapsa la 3 ani de temni ă grea, cu comutarea pedepsei executate în preventie, adică un an şi jumătate. Între timp, sotia şi fiica au fost evacuate din casa în care locuiau. Grigore Georgescu a fost pus în libertate conditionată, la data de 20 februarie 1948, pentru îngrijiri medicale, până la rejudecarea procesului. Ridicat de la domiciliu, pentru ultima dată, în ziua de 1 februarie 1949, a fost reîncarcerat la Aiud. Până la data de 17 iunie 1949 a mai trimis trei cărti poştale. După acesta familia n-a mai ştiut nimic despre el, în ciuda faptului că în anul 1951 trebuia să fie pus în libertate. Întrucât se împlinea termenul de executare a pedepsei, familia abia a putut afla că era transferat la Sighetul Marmatiei.

În anul 1954 familia a aflat despre decesul în închisoare al generalului Grigore Georgescu şi abia în 1956 văduva generalului a primit certificatul de deces. Din certificat rezulta că sotul ei murise la data de 27 aprilie 1952, adică după patru ani şi patru luni de detentie, deşi sentinta fusese de numai trei ani! A fost un ostaş onest şi un specialist de excep ie, un mare patriot şi creştin. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Date culese de la A.M.R. şi de la profesorii Liana Mihai şi Cantemir Moşoiu

Niciun comentariu: