General de divizie Gheorghe MANOLIU

Participant la cel de al doilea război balcanic (1913), la războiul pentru întregire statală şi na ională (1916-1919) şi la războiul pentru reîntregire statală şi na ională (19411945), Gheorghe Manoliu s-a afirmat ca o mare personalitate a vânătorilor de munte şi a armatei române. S-a născut la data de 13 martie 1888 în pitoreasca localitate Piatra Neam , din jude ul Neam . Părin ii săi, Vasile şi Andromaca, func ionari, i-au asigurat fiului lor condi ii optime pentru absolvirea şcolii primare şi gimnaziale şi a Liceului „Petru Rareş” din localitatea natală.

După absolvirea liceului Gheorghe Manoliu a fost îndrumat de părin i, profesorii din liceu, dar şi de către un prieten de familie, ofi er în Regimentul 15 Infanterie „Războieni”, să urmeze cursurile Şcolii Militare de Ofi eri de Infanterie, pe care a absolvit-o, în anul 1909, cu gradul de sublocotenent. După trei ani a absolvit Şcoala Specială a Infanteriei, clasându-se al 44-lea din 223 de cursan i. În anul 1913 a absolvit Şcoala de Trageri Infanterie din Slobozia. Trecând prin încercările grele ale războiului, ofi erul a urmat, în perioada anilor 1919-1921, cursurile Şcolii Superioare de Război, pe care le-a absolvit cu rezultate bune. Ofi erul şi-a început cariera militară în anul 1909, la Regimentul 15 Infanterie „Războieni” Piatra Neam , în func ia de comandant de pluton puşcaşi. Avansat la gradul de locotenent, în 1912, a fost mutat în cadrul Regimentului 55 Infanterie Piatra Neam (dublura Regimentului 15 Infanterie „Războieni”), unde a instruit „… cu multă seriozitate, coştiinciozitate, profesionalism şi dăruire ostaşii concentra i pentru a-şi completa pregătirea de luptă”, după cum notau şefii direc i în Foile de Apreciere din anii 1912-1915.

Mobilizat, la data de 14 august 1916, ofi erul a comandat o companie de puşcaşi din Regimentul 54 Infanterie Roman (dublura Regimentului 14 Infanterie Roman) în luptele din Transilvania şi de la Oituz (după retragerea unită ii în Moldova, în luna octombrie 1916). La data de 25 mai 1917 Gheorghe Manoliu a fost avansat la gradul de căpitan şi numit comandant de companie în Regimentul unit 55/56 Piatra Neam - Fălticeni (datorită pierderilor suferite de ambele regimente în toamna anului 1916). Comportându-se eroic în luptele desfăşurate la Oituz, Gheorghe Manoliu a fost avansat la gradul de maior (1 septembrie 1917) şi numit ofi er în statul major al Diviziei 2 Infanterie. După absolvirea Şcolii Superioare de Război, în anul 1921, maiorul Manoliu a fost numit stagiar, în statul major al Diviziei 7 Infanterie Roman, fiind apreciat de către şeful de stat major şi comandantul diviziei ca „ofi er pasionat de întocmirea lucrărilor pentru pregătirea de luptă şi de mobilizare a unită ilor din organica marii unită i”. Ofi erul a fost avansat la gradul de locotenent-colonel, la data de 1 octombrie 1925, şi reorientat în cariera militară, întrucât a fost numit comandant al Batalionului 12 Vânători de Munte. Şeful de stat major al Diviziei 7 Infanterie Roman şi-a exprimat regretul pentru mutarea sa din marea unitate, întrucât a fost foarte mul umit de serviciile sale. Mutat la vânători de munte, armă de elită a armatei române, Gheorghe Manoliu a confirmat încrederea acordată, instruind temeinic efectivele de recru i şi concentra i. După 5 ani de muncă în noua armă, ofi erul a fost promovat la comanda Grupului 5 Vânători de Munte Sighetul Marma iei, care avea în subordine Batalionul 9 Vânători de Munte Satu Mare, Batalionul 10 Vânători de Munte şi Divizionul 5 Tunuri Sighetul Marma iei. Timp de trei ani s-a ocupat de instruirea temeinică a ostaşilor pentru lupta în mun i, fiind apreciat foarte bine de şefii direc i.

La data de 15 aprilie 1933 Gheorghe Manoliu a fost avansat colonel şi în luna octombrie a fost numit la comanda unită ii care l-a botezat în cariera militară (Regimentul 15 Infanterie „Războieni” Piatra Neamt), pe care l-a condus foarte bine până-n noiembrie 1937, când a fost numit şef de stat major în Brigada 6 Infanterie Focşani. Aici a dovedit aceeaşi „seriozitate şi dăruire în elaborarea documentelor pentru instruirea efectivelor în zona viitoarelor ac iuni probabile de luptă”, după cum îl nota generalul Leventi, comandantul Diviziei 6 Infanterie Focşani. Avansat general de brigadă, în anul 1939, Gheorghe Manoliu a fost numit la comanda Brigăzii 2 Mixte Munte, din oraşul Bistri a-Năsăud, pe care a condus-o până la 10 ianuarie 1940, când a fost numit la comanda Brigăzii 4 Mixte Munte, care avea în organică Grupurile 8 Vânători de Munte (Batalioanele 13, 14, 15, 16), 9 Vânători de Munte (Batalioanele 17, 18, 19, 20) şi 4 Artilerie Munte (Divizioanele 3 şi 6 Tunuri Munte). În luna iunie 1941 brigada a fost dislocată din reşedin ele transilvănene în nordul Moldovei (raioanele Tomnatec şi Şipotele Sucevei), de unde, în ziua de 2 iulie 1941, a trecut la ofensivă pe direc ia Vicovul de Sus - Cernău i - Hotin. Generalul Gheorghe Manoliu s-a aflat tot timpul în primele linii de luptă şi a impulsionat luptătorii să for eze Nistrul, în ziua 17 iulie, în zona localită ii Ojeva. Apoi au înaintat spre râul Bug, pe direc ia Varniarka - Voznesensk. Ostaşii brigăzii au reuşit să traverseze râul Nipru, pe la Berislav, în ziua de 18 septembrie 1941. La mijlocul lunii octombrie Brigada 4 Mixtă Munte a primit misiunea să apere litoralul Mării Negre, împiedicând trupele sovietice să pătrundă de pe mare. La 9 noiembrie 1941 Brigada 4 Mixtă Munte a fost scoasă din luptă şi trimisă în ară, întrucât suferise mari pierderi în oameni şi tehnică de luptă. Când capul coloanei ajunsese la Berislav, pe Nipru, după zeci de zile de marş, s-a anulat ordinul de înapoiere în ară, efectivele brigăzii fiind dirijate spre Simferopol, în Crimeea, pentru a ac iona în Mun ii Iaila, împotiva grupurilor de partizani sovietici. Debarcarea trupelor sovietice în Peninsula Kerci, la sfârşitul lunii decembrie 1941, a determinat comandamentul militar german să trimită Brigada 4 Mixtă Munte la Feodosia, unde a oprit ofensiva sovietică către centrul Crimeei şi a ajutat concentrarea unor unită i germane în această zonă. De la 15 ianuarie 1942 generalul Manoliu şi-a condus brigada în ofensiva declanşată de Corpul 50 Armată german, pentru încercuirea unei grupări de for e sovietice în zona localită ii Sudak. Prin Ordinul de Zi nr. 310, din 23 ianuarie 1942, comandantul Corpului de Munte, generalul de divizie Gheorghe Avramescu elogia vânătorii de munte: „… Cot la cot cu armata germană a i pornit la atac în diminea a de 15 ianuarie 1942 şi timp de 5 zile, hotărâ i şi cu dârzenie, a i zdrobit rezisten a inamicului, mult superior şi l-a i alungat din Feodosia… Ostaşi ai Brigăzii 4 Mixtă Munte! Cu opera iunile de la Feodosia a i înscris o nouă pagină de glorie, care cinsteşte Corpul de Munte, armata şi na iunea română… Cinste vouă!” Până în primăvara anului 1942 Divizia 4 Munte a primit misiunea de a apăra litoralul Mării Negre, între Sudak şi Aluşta.

În luna iunie 1942 Divizia 4 Mixtă Munte, condusă inteligent de generalul Gheorghe Manoliu, s-a luptat eroic în raionul fortificat de pe crestele de la Wald Kreuze şi Keghel (două puternice cazemate care dominau întreaga regiune, de la nord-est de calea ferată, până la mare). Divizia 4 Munte a fost singura mare unitate care a ajutat Corpul 54 Armată german să pătrundă pe Valea Ciornaia şi singura care a arborat drapelul tricolor pe monumentul comemorativ al războiului din anii 1854-1856, la Sevastopol. Luptele din luna iulie 1942 de la Sevastopol au constituit un greu examen pentru Divizia 4 Munte, pentru generalul Gheorghe Manoliu şi ostaşii din compunerea acestei mari unită i. Divizia 4 Mixtă Munte, comandată în continuare cu profesionalism de către generalul Gheorghe Manoliu, a apărat, începând cu luna septembrie 1942, litoralul Mării Negre, ini ial între Feodosia şi Akmecet, iar ulterior între Feodosia şi Kerci. Generalul Gheorghe Manoliu a fost nevoit să se despartă de ostaşii lui dragi, înainte de a fi muta i în Kuban, cu care a dus lupte foarte grele în Bucovina de Nord, Ucraina şi Crimeea. La data de 20 martie 1943 a fost avansat general de divizie şi numit la comanda Corpului 4 Teritorial Iaşi, retras în jude ul Dolj, cu Punctul de Comandă la Balş. Timp de doi ani de zile generalul Gheorghe Manoliu a îndrumat şi controlat activitatea de pregătire a cadrelor active şi de rezervă şi instruirea noilor contigente chemate sub arme în Diviziile 7, 8 şi 14 Infanterie Instruc ie. În perioada 23 - 31 august 1944 Corpul 4 Teritorial Iaşi a contribuit la alungarea trupelor germane din jude ele Dolj, Gorj şi Mehedin i. Generalul de divizie Gheorghe Manoliu a fost trecut în rezervă, cu drept de pensie, la data de 27 martie 1945, la vârsta de 58 de ani, din care 38 de ani au fost dedica i oştirii române.

În decursul carierei militare a fost decorat cu medalia „Apărarea tării” (1913), medalia „Crucea Comemorativă. 1916-1919”, „Semnul Onorific pentru 25 ani de serviciu”, medalia „Peleş”, ordinul rusesc „Sfântul Stanislas”, clasa a III-a, ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a, ordinul „Coroana României”, ordinul „Steaua României”, ordinul „Meritul Cultural”, clasa a II-a şi ordinul german „Crucea de fier”. A fost căsătorit cu Adela Vasiliu şi a avut o fată, Veronica. Inima sa a încetat să mai bată la la vârsta de 92 de ani, la data de 28 augut 1980.

A.M.R. – Fond Memorii Bătrâni, Dosarul 27.