General de brigadă Laurentiu FULGA

Laurentiu Fulga s-a născut la data de 2 noiembrie 1916 în comuna Fulga, satul Fulga de Jos, jude ul Prahova. Părin ii săi, Tudor Ionescu şi Ecaterina Curculescu-Ionescu, tărani gospodari, şi-au dat copilul la şcoala primară din localitatea Cioranii de Jos. A urmat cursurile Liceului Militar din Cernău i, pe care l-a absolvit în anul 1936. Renun ând la cariera militară, pentru care a considerat că nu are voca ie, s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1941.

Mobilizat pentru război în luna iulie 1941, după sus inerea examenului de licentă la facultate, a participat la luptele desfăşurate în opera iunea militară Odessa, din perioada august-octombrie 1941, şi la opera iunea militară de la Stalingrad. A căzut prizonier la data de 19 noiembrie 1942, data începerii contraofensivei armatei sovietice la Stalingrad, fiind dus în lagărul de prizonieri Oranki. După constituirea Diviziei „Tudor Vladimirescu” pe teritoriul sovietic, la data de 2 octombrie 1943, mare unitate de infanterie a fost încadrată cu prizonieri de război din armata română. Lauren iu Fulga s-a înscris voluntar, împreună cu al i camarazi, ceea ce a determinat avansarea lui la gradul de locotenent şi numirea în func ia de comandant de pluton la Regimentul 3 Infanterie. În această calitate a participat la ac iunile militare desfăşurate la Sfântu Gheorghe (septembrie 1944) şi în zona Bihor (octombrie 1944), contribuind la eliberarea oraşelor Oradea (10 octombrie 1944), Debre in din Ungaria (20 octombrie 1944), precum şi a altor localită i din Ungaria şi Cehoslovacia. În urma eliberării oraşului Debre in, divizia a primit în titulatura sa numele oraşului.

După înapoierea în tară Lauren iu Fulga a fost avansat la gradul de căpitan şi a lucrat, în calitate de redactor, la organul de presă al armatei, „Glasul Armatei”, şi la diverse reviste de cultură. A de inut şi func ia de consilier artistic la Teatrul Armatei (1945-1961). Trecând în rezervă cu gradul de colonel, în anul 1961, a continuat să colaboreze la publica iile „Via a Militară” şi „Apărarea Patriei”. În domeniul literar a debutat în anul 1937, în revista „Bilete de papagal”. Şi-a continuat activitatea publicând o serie de lucrări precum: volumul „Straniul paradis” (1942), drama „Ultimul mesaj” (1951), drama „Ion Vodă cel Cumplit” (1953), romanul „Eroica” (1956), drama „Meşterul Manole” (1958), povestirile „Pe via ă şi pe moarte” (1960), romanul „Steaua bunei speran e” (1963), povestirile „Concertul pentru două viori” (1964), drama „Este vinovată Corina?” (1964), romanul „Alexandra şi Infernul” (1966), nuvela „Doamna străină” (1968), romanul „Moartea lui Orfeu” (1970), romanul „Sinteza” (1971), romanul „Salva i sufletele noastre” (1977), romanul „E noapte şi e frig” (1983), scenariul pentru filmul „Alexandra şi Infernul” (1983). Laurentiu Fulga a tradus în limba română diverse lucrări literare scrise în limbile franceză şi rusă. În anul 1968 a fost ales vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România.

Pentru frumoasa activitate depusă în domeniul creatiei literare Laurentiu Fulga a primit numeroase premii literare: „Premiul de Stat” (1951), premiul Uniunii Scriitorilor (1966), premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1971), premiul revistei „Săptămâna” pentru volumul „Straniul paradis” (reeditat) şi premiul Asocia iei Scriitorilor. Lauren iu Fulga a fost avansat la gradul de general de brigadă în rezervă, în anul 1981.

S-a stins din viată la data de 19 noiembrie 1984, la vârsta de 68 ani, după o viată bogată în realizări literare.