General de brigadă Lascăr CARACAŞ

Lascăr Caracaş, fiul lui Scarlat şi al Saftei, oameni harnici şi cinsti i, s-a născut la data de 19 septembrie 1870, în mahalaua Cotul Negru din oraşul Bârlad, jude ul Tutova (în prezent, jude ul Vaslui). După absolvirea şcolii primare în Bârlad, tânărul Caracaş a urmat liceul la Şcoala fiilor de militari din Craiova, pe care l-a absolvit în anul 1889, cu rezultate foarte bune. La 15 septembrie 1889 Lascăr Caracaş a început cursurile Şcolii Militare de Ofi eri Infanterie şi Cavalerie din Bucureşti, pe care a absolvit-o la 1 iunie 1891, când a fost avansat la gradul de sublocotenent infanterie şi repartizat în Regimentul 7 Prahova din Ploieşti, în func ia de comandant de pluton.

La data de 8 iulie 1894 a fost avansat locotenent. Dorind să se apropie de familie a solicitat şi a primit aprobarea pentru mutare, la 16 octombrie 1895, la Batalionul 3 Vânători Gala i, în func ia de comandant de pluton puşcaşi. Aici şi-a etalat inteligen a, dârzenia, puterea de muncă şi tactul în munca cu oamenii. Ca urmare, la data de 16 octombrie 1896 a fost promovat la Şcoala de Ofi eri Infanterie Bucureşti, în func ia de comandant de pluton elevi. După patru ani a fost avansat la gradul de căpitan şi mutat în Regimentul „Mihai Viteazul” nr. 6, în func ia de comandant de companie. Tânărul ofi er câştiga experien ă şi manifesta maturitate în îndeplinirea atribu iunilor de serviciu, îndeosebi după căsătoria din anul 1897 cu ploieşteanca Stela Dumitrescu şi apari ia primilor copii. Acesta a fost momentul promovării ofi erului în func ia de comandant de companie şi ajutor al şefului Biroului Eviden ă Grada i-Solda i la Batalionul 7 Vânători (Infanterie) din Gala i. În perioada 1904-1906, căpitanul Caracaş a lucrat în Regimentul Râmnicu Sărat nr. 9 şi în Batalionul de Grăniceri al Corpului de Grăniceri din Bucureşti, îndeplinind aceleaşi functii.Afirmându-se ca un ofi er harnic, priceput în instruirea trupelor, căpitanul Lascăr Caracaş a fost mutat, la data de 2 iunie 1910, în Batalionul 3 Vânători (Infanterie) Ploieşti.

După avansarea la gradul de maior, la data de 20 octombrie 1910, a fost numit comandant de batalion în Regimentul „Vasile Lupu” nr. 36 Constan a, func ie pe care a îndeplinit-o până la data de 16 ianuarie 1912, când a fost numit comandantul Batalionului 3 Vânători Ploieşti. Această unitate fusese detaşată de la Gala i, în luna mai 1909, pentru paza castelului Peleş din Sinaia şi apoi, în luna noiembrie 1909, dislocată în garnizoana Ploieşti. La data de 23 iunie 1913, Batalionul 3 Vânători a fost transformat în Regimentul 3 Vânători, func ionând cu acest statut până la încheierea celui de-al doilea război balcanic (31 august 1913), când unitatea a revenit la statutul de batalion, comanda acestuia revenind, din nou, maiorului Lascăr Caracaş. În cel de-al doilea război balcanic ofi erul a comandat Batalionul 1 din Regimentul 3 Vânători. Eforturile depuse de maiorul Lascăr Caracaş au fost recompensate de ministrul de război prin acordarea gradului de locotenent-colonel, la excep ional, la data de 1 noiembrie 1914. Avansarea în grad a coincis cu numirea sa la comanda Regimentului Constan a nr. 34. Dorin a de apropiere de garnizoana care l-a adoptat din primul an al carierei militare i-a fost satisfăcută la data de 15 martie 1915, când a fost mutat la comanda uneia dintre cele mai prestigioase unită i militare din armata română, Regimentul 32 Infanterie „Mircea”, din Ploieşti.

Din momentul declanşării opera iunilor militare pentru eliberarea na ională şi pentru reîntregirea statală Lascăr Caracaş a participat cu multă dăruire, hotărâre şi dârzenie la desfăşurarea evenimentelor, fapt pentru care a fost decorat cu binemeritatul ordin „Steaua României”, cu spade, în grad de ofi er. Locotenentul-colonel Lascăr Caracaş a comandat cu fermitate şi curaj Regimentul 32 Infanterie „Mircea” în campania militară din anul 1916. La 25 septembrie 1916, aflându-se în misiune în zona Bran, a fost rănit la un bra de o schijă de obuzier. Cu toate acestea Lascăr Caracaş a refuzat spitalizarea, conducându-şi subordona ii în grelele bătălii de apărare a zonei Rucăr - Dragoslavele. Avansat la gradul de colonel, la excep ional, la data de 1 noiembrie 1916, Lascăr Caracaş a fost numit, la 1 martie 1917, la comanda Brigăzii 9 Infanterie, comandată în perioada 1914-1915 de vestitul general Dragalina.Colonelul Caracaş a condus cu perseveren ă şi hotărâre activitatea de completare a mijloacelor de luptă şi a procesului de instruire a efectivelor din Comandamentul Brigăzii şi a regimentelor subordonate, 7 Prahova şi 32 „Mircea”, dislocate în jude ul Botoşani, la sfârşitul anului 1916. În cadrul opera iunilor militare de la Mărăşeşti (25.07-22.08.1917), efectivele Brigăzii 9 Infanterie, împreună cu Regimentele 7 Infanterie Prahova şi 32 Infanterie „Mircea”, au luptat cu dârzenie, vitejie şi eroism legendar. În perioada 25 - 30 iulie ostaşii brigăzii au scris cu sângele lor o pagină glorioasă în epopeea Mărăşeştilor.

Însuşi comandantul brigăzii, colonelul Lascăr Caracaş, a fost grav rănit de o schijă de obuz, la punctul de comandă al unită ii, în ziua de 28 iulie. După două luni de spitalizare colonelul Lascăr Caracaş a fost mutat la Biroul Opera ii al Corpului 3 Armată, iar la 1 iulie 1918, a revenit la comanda Brigăzii 9 Infanterie Ploieşti, impunând tact în conduita subordona ilor, pentru calmarea spiritelor în zona de armisti iu pe care o supraveghea brigada şi asigurarea liniştii popula iei civile din Basarabia, prin dezarmarea resturilor armatei ruse şi a bolşevicilor bulgari şi ucrainieni. Până la 26 ianuarie 1919 efectivele brigăzii s-au refăcut în garnizoana Ploieşti. După această dată Regimentul 7 Prahova a fost detaşat în Transilvania, pentru asigurarea ordinii şi liniştii publice. Celelalte efective ale brigăzii s-au instruit în garnizoană, până la data de 30 mai 1919, şi apoi s-au deplasat în Basarabia, la Căuşani, unde împreună cu Regimentul 33 Infanterie Tulcea au trecut în subordinea Comandamentului Grupului „General Popovici”. Brigada a asigurat ordinea interioară în sectorul Olăneşti - Bugaz, a potolit răscoalele popula iei ruseşti şi a împiedicat trupele ruse şi ucrainiene să pătrundă peste Nistru, din Ucraina. Până la sfârşitul anului 1919 şi în lunile ianuarie şi februarie 1920 efectivul brigăzii, la care s-a adăugat şi Regimentul 7 Prahova sosit din Transilvania, a desfăşurat lupte împotriva armatei ucrainiene sprijinite de voluntari bulgari, sârbi, ostaşi germani şi agitatori evrei. Ostaşii români au capturat de la trupele denikiniste armament şi muni ie de infanterie şi artilerie. Comandantul brigăzii a dat dovadă de mult tact şi omenie fa ă de refugia ii polonezi, francezi şi basarabeni, cărora le-a asigurat hrană, îmbrăcăminte şi cazare în localitatea Cetatea Albă.

Până la data de 1 aprilie 1921 brigada a continuat să dezarmeze bolşevicii şi ostaşii ucrainieni care atacau posturile de jandarmi şi a instruit ostaşii basarabeni în vederea preluării, treptate, a misiunilor specifice de la ostaşii români. După demobilizarea armatei, la data de 1 aprilie 1921, brigada s-a înapoiat la Ploieşti. Colonelul Lascăr Caracaş a asigurat comanda brigăzii până la data de 1 august 1923, când a fost numit comandantul Infanteriei din Divizia 13 Infanterie Ploieşti. În ziua de 9 iunie 1924, prin Î.D. 1901, din 01.06.1924, colonelul Lascăr Caracaş a fost avansat general de brigadă şi numit comandantul Brigăzii 13 Infanterie, înlocuindu-l pe generalul Dumitru Mironescu. Generalul Lascăr Caracaş a comandat brigada până la data de 1 aprilie 1929, când a fost pus la dispozi ia Comandamentului Diviziei 13 Infanterie, în func ia de ajutor al comandantului diviziei. A comandat divizia timp de şase luni, înlocuindu-l pe comandantul care era detaşat la un curs de perfec ionare.

La data de 1 aprilie 1930, după o prodigioasă activitate militară, generalul Lascăr Caracaş a fost trecut în rezervă pentru limită de vârstă şi repartizat la Corpul 5 Armată. În perioada activită ii generalul Lascăr Caracaş a fost decorat cu următoarele ordine şi medalii militare: ordinul „Frantz Josef”, în grad de cavaler (din 1906, cu ocazia vizitei împăratului Austro-Ungariei la Sinaia), ordinul „Coroana României”, în grad de cavaler, ordinul „Steaua României”, cu spade, în gradul de ofi er, ordinul „Coroana României”, cu spade, în grad de comandor, ordinul rusesc „Sfânta Ana”, cu spade, ordinul „Steaua României”, clasa a III-a, în grad de comandor (pace), medalia jubiliară „Carol I”, medalia „Avântul ării”, medalia „Semnul Onorific” de aur pentru 25 de ani de serviciu, „Medalia Comemorativă 1916-1918”, crucea „Victoria” a marelui război pentru civiliza ie. Bravul general Lascăr Caracaş s-a stins din via ă la data de 22 noiembrie 1934, la vârsta de 64 de ani.

A.M.R. – Memorii Bătrâni, Dosar 72.