General de brigadă David POPESCU

David Popescu s-a născut la data de 25 mai 1886 în localitatea Comarnic, jude ul Prahova. Părin ii săi, Iulian (preot) şi Maria (casnică), au reuşit să-i dea o educa ie deosebită fiului lor, care i-a răsplătit prin reuşitele din cariera sa militară de excep ie. După absolvirea şcolii primare, în oraşul Comarnic, şi a Liceului „Sfin ii Petru şi Pavel” din Ploieşti, David Popescu s-a înscris voluntar pentru satisfacerea stagiului militar, la data de 1 noiembrie 1905. A fost repartizat în cadrul Regimentului 2 Geniu Bucureşti.

După 6 luni a fost vărsat la Regimentul IV „Ilfov” nr. 21 şi, la 16 aprilie 1906, a fost avansat la gradul de caporal, iar la 10 octombrie, sergent. În continuare a urmat cursurile Şcolii Militare de Ofi eri Infanterie şi Cavalerie, pe care a absolvit-o la data de 1 iulie 1908, cu gradul de sublocotenent. A fost repartizat la Regimentul „Vasile Lupu” nr. 36 din Constan a, în func ia de comandant de pluton. În anul 1909 comandantul unită ii, colonelul Anastasiade, nota: „sublocotenentul David Popescu are un fizic foarte plăcut, o inută ireproşabilă, judecată sănătoasă, manifestă mult bun sim , spirit de ordine şi disciplină”. În anul 1910 ofi erul a fost urmat cursurile Şcolii Speciale a Infanteriei, reuşind să se claseze al şaselea din cei 203 ofi eri elevi. La absolvire, în anul 1911, cu gradul de sublocotenent, comandantul şcolii îl nota: „ofi erul are frumoase aptitudini fizice, este inteligent, judecă prea bine, o bună cultură generală, studiază din proprie ini iativă probleme de instruc ie, pedagogie şi psihologie”. Numit, în anul 1912, comandant de pluton elevi la Liceul Militar Mânăstirea Dealu, la scurt timp după avansarea la gradul de căpitan, comandantul liceului, maiorul Marcel Olteanu încheia notarea de serviciu astfel: „ofi er cult, inteligent şi foarte cinstit, foarte distins, cu deosebite calită i pedagogice”. În campania militară desfăşurată în Bulgaria, în anul 1913, ofi erul a participat alături de trupele Regimentului 7 Vânători. În anul 1914, căpitanul David Popescu a comandat Campania a 5-a din Batalionul 3 Vânători Ploieşti, „ocupându-se cu multă răspundere de hrănirea, echiparea întregii unită i şi instruirea subordona ilor săi”, după cum îl nota locotenentul-colonel Prassa. Din luna ianuarie 1915 şi până la 1 august 1916 ofi erul a comandat, cu multă pricepere, un pluton de elevi din Şcoala Militară Ofi eri Infanterie.

Comandantul şcolii, locotenentul-colonel Sturdza, îl nota astfel: „este un ofi er foarte bun şi la fel de bun pedagog”. Transformarea Brigăzii 6 Mixte în Regimentul 40 Infanterie, la începutul lunii august 1916, a însemnat pentru căpitanul David Popescu participarea la luptele din Dobrogea, în fruntea plutonului 1 din Batalionul 2, iar de la data de 10 septembrie în fruntea întregului Batalion 2. În această ultimă ac iune a fost rănit grav la omoplatul drept. Refăcut în spitalul din Iaşi a fost avansat la gradul de maior, la data de 1 aprilie 1917, şi a fost numit comandant de Companie Elevi şi lector de Tactică în Şcoala Ofi eri Infanterie, transferată la Botoşani, la 21 septembrie 1916. Colonelul Stănescu, comandantul şcolii, îl nota astfel: „ofi er cu o cultură generală şi militară foarte bună, blând însă şi energic când este necesar”. În perioada 1 noiembrie 1917 - 1 aprilie 1918 ofi erul a fost numit comandantul Batalionului Elevi şi lector pentru Instruc ia Tactică a Infanteriei. De la data de 1 aprilie 1918, „distinsul pedagog”, cum îl aprecia generalul Olteanu, a comandat Regimentul de Voluntari transilvăneni „Avram Iancu”, fiind admirat de ostaşi şi camarazi. La sfârşitul anului 1918 ofi erul a fost mutat la Cartierul Regal, Biroul Decora iilor. Colonelul Stârcea, şeful Biroului Decora iilor, şi generalul Râmniceanu, şeful Cartierului Regal, îl notau: „ofi erul este inteligent, cu cultură generală şi militară foarte bună”. Fiind admis primul pentru cursuri în străinătate, ofi erul a urmat cursurile Şcolii Superioare de Război Torino, Italia, în anii 1921 şi 1922, şi a încheiat activitatea cu aprecieri la superlativ din partea ministrului de Război, Lahovari: „ofi er eminent sub toate aspectele”. Comandantul Şcolii Superioare de Război din Italia, generalul de divizie Liuzi Guydo, îl nota astfel: „mai presus de toate, el este un soldat şi un om, în sensul cel mai clar al acestor cuvinte”. Înapoiat din Italia, David Popescu a lucrat la Biroul II din Sec ia a IV-a a Marelui Stat Major. Şeful Sec iei, colonelul Liuteş aprecia că „ofi erul devine un foarte bun stat-majorist”. La sfârşitul anului 1923 ofi erul a fost numit profesor de Tactică Generală la Şcoala Superioară de Război, institu ia care l-a adoptat pentru multă vreme, fiind notat de către comandantul Şcolii Superioare de Război, generalul Samsonovici, şi supranotat de şeful Marelui Stat Major, generalul Lupescu: „maiorul David Popescu are caracter de bronz, este icoana vie a adevăratului ostaş. Este foarte bun ofi er de trupă şi de stat major”. În anul 1925 a fost profesor de Tactică Generală şi a realizat lucrarea „Războiul în mun i”, apreciată foarte bine de generalul Samsonovici.

În anul 1925 a fost avansat locotenent-colonel. Anul 1926 a fost şi mai plin de satisfac ii. Fiind inspector de studii la anul I şi profesor de Tactică Generală şi Stat Major a condus călătoria de studii în Transilvania şi a făcut parte din comisia pentru redactarea lucrărilor de stat major, precum şi din comisia pentru admiterea în Şcoala Superioară de Război. „Locotenentul-colonel David Popescu este unul dintre cei mai buni profesori din Şcoala Superioară de Război”, îl nota directorul acestei institu ii, generalul T. Dumitrescu. Şeful Marelui Stat Major, generalul Samsonovici, îl supra-nota astfel: „ofi erul se distinge prin claritate şi metodă în învă ământ; lucrările sale sunt model pentru statele majore”. În anul 1927 ofi erul a fost profesor la Şcoala Superioară de Război, unde a predat Tactica Generală la anul II şi a condus călătoria în Basarabia, fiind apreciat ca „un ofi er de elită a Ş.S.R.”, după cum consemna şeful Marelui Stat Major, generalul Samsonovici. Distins profesor de Tactică Generală şi Stat Major la anul II şi la stagiarii de la Marele Stat Major, ofi erul a finalizat, în anul 1928, împreună cu generalul Sichitiu, volumul 1 al lucrării „Corpul de Armată”, şi „a dovedit că poate comanda foarte bine un regiment de infanterie” (aprecieri înserate de colonelul Ion Antonescu, directorul Ş.S.R.). În perioada 1 octombrie 1928 - 1 octombrie 1930 ofi erul a fost ataşatul militar al României la Roma, transmi ând la Marele Stat Major al Armatei Române cele mai pertinente informa ii despre evolu ia fenomenului militar italian în contextul european. Şeful Marelui Stat Major, generalul Samsonovici, l-a apreciat ca „o figură reprezentativă a Armatei Române, care a făcut permanent o impresie foarte bună în cercurile militare din Italia”.

Înapoiat în tară, locotenentul-colonel David Popescu a fost încadrat la Marele Stat Major, Sec ia II Informa ii, şi avansat la gradul de colonel. A fost numit la comanda Regimentului 38 Infanterie Brăila, la data de 17 februarie 1931. În ziua de 1 octombrie 1931 a preluat comanda Regimentului 1 Vânători „Principele Ferdinand”, unitate mutată de la Făgăraş la Piteşti, în cazarma fostului Regiment 28 Infanterie. Colonelul Popescu a muncit cu multă dăruire şi responsabilitate pentru a repara cazarma, care se afla într-o stare avansată de degradare. A fost notat de comandantul Diviziei 4 Infanterie, generalul Lizeanu, astfel: „colonelul Popescu este eminent comandant de regiment din toate punctele de vedere”, iar „prin mutarea sa la Şcoala Superioară de Război, lasă un imens gol în regiment, resim it de şefi şi subalterni” (1933). În anul 1934 colonelul Popescu a func ionat la Şcoala Superioară de Război, în calitate de director de studii şi director al cursului „Tactică Generală şi Stat Major”, anul II. Împreună cu generalul Sichitiu a finalizat volumul 2 al lucrării „Corpul de Armată în bătălie”. L-a ajutat pe comandantul Grupării de Armate Est la manevrele regale, fiind notat de către directorul Ş.S.R., generalul C. Amza, şi şeful Marelui Stat Major, generalul I. Antonescu. Cololul Popescu a fost director de studii în Ş.S.R. şi subşeful Marelui Stat Major la manevrele regale şi a fost notat „foarte bine” de către generalul de divizie Manu, inspector general de armată. În anul 1936, ofi erul a fost director de studii, a participat la manevrele regale, în componen a Marelui Stat Major, şi a urmat cursul pentru generali de brigadă. Era notat de şeful Marelui Stat Major, generalul Sichitiu, astfel: „ofi er eminent din toate punctele de vedere”. Perioada 1 noiembrie 1937 - 27 februarie 1939 colonelul David Popescu a fost comandant la Brigada Vânători de Gardă, unde s-a ocupat de asigurarea materială şi instruirea efectivelor în zona probabilelor ac iuni de luptă (viitoare).

Avansat general de brigadă, la data de 31 martie 1938, David Popescu a fost numit, de la data de 27 februarie 1939, subşef la Marele Stat Major, în momentul când la orizont se profilau norii negri ce prevesteau evenimentele grave de ordin politico-militar din toamna anului 1939, declanşarea celui de al doilea război mondial. Generalul David Popescu a fost căsătorit cu Margareta Ursache. În frumoasa sa carieră militară a fost decorat cu numeroase ordine şi medalii militare: ordinul „Coroana României”, în grad de cavaler (1928), ordinul „Coroana Italiei”, în grad de ofi er, ordinul „Coroana Italiei”, în grad de cavaler, ordinul englez „Serviciul Distins”, ordinul „Steaua României”, în grad de ofi er, medalia italiană „Sfântul Mauriciu”, în grad de comandor, medalia „Avântul ării”, medalia „Victoria”, medalia „Semnul Onorific” pentru 25 ani de activitate.

A.M.R. – Memorii Bătrâni, Dosar 33.