General de brigadă Eugen ONOFREI

Originar de pe meleagurile Fălticenilor, care au dat o pleiadă de scriitori (Nicu Gane, Ionel Teodorian, C. Gane), artişti (Grigore Vasiliu Birlic, Joule Cazaban), dar şi generali (Mircea Mocanu, Traian Dafinescu, Gheorhe Lavric, Constantin Onişor, Toader Năstase), Eugen Onofrei s-a născut la data 11 aprilie 1920, în localitatea Manolea, comuna Videşti, jude ul Suceava.

Părintii săi, învătătorii Constantin şi Maria, s-au aplecat cu mare grijă asupra creşterii şi educării celor doi fii, Eugen şi Tiberiu (fost asistent la Facultatea de Medicină din Iaşi şi apoi medic, şef de sec ie anatomo-patologică, la Spitalul Jude ean din Bacău). Învă ătorul Constantin Onofrei, sublocotenent în rezervă, a fost mobilizat în cadrul Regimentului 16 Doroban i Fălticeni şi a participat la luptele din toamna anului 1916, în zona Vatra Dornei, şi apoi, în vara anului 1917, la Oituz. A fost avansat la gradul de maior în rezervă şi, în anul 1934, s-a mutat împreună cu familia în oraşul Fălticeni. Eugen Onofrei a urmat cursurile şcolii primare în satul Manolea, iar cursul inferior la Liceul „Nicu Gane“ din Fălticeni, unde a absolvit, cu examen de capacitate, în anul 1936. Cursul superior l-a urmat la Liceul Internat „Costache Negruzzi“ din Iaşi, ob inând diploma de bacalaureat în iunie 1939. În această perioadă şi-a făurit amintiri deosebit de plăcute despre profesorul de matematică, Răianu, profesorul de franceză, Popa, profesorul de latină, Scriban, şi fostul său coleg de liceu, Radu Beligan.

După absolvirea liceului Eugen Onofrei a sus inut examenul de admitere la Şcoala Militară de Ofi eri, Sec ia Apărare Contra Aeronavelor, şi a fost admis al doilea. De la data de 1 septembrie 1940 a început cursurile de pregătire generală de infanterie, apoi cursurile de specialitate legate de cunoaşterea armamentului de apărare antiaeriană şi a avioanelor din dotare.

În anul doi de şcoală a fost trimis la unită ile militare aflate în campaniile militare. Elevul Eugen Onofrei a fost repartizat, împreună cu al i colegi, la aerodromul din Buzău, unde erau amplasate două baterii de artilerie antiaeriană şi o escadrilă de avioane IAR-80. Împreună cu ceilal i colegi a participat la apărarea oraşului Buzău împotriva bombardamentelor inamice. Încheind practica, în cursul lunii septembrie 1941, s-a înapoiat la Bucureşti unde a continuat procesul de învă ământ. La data de 10 mai 1942 Eugen Onofrei a fost înaintat la gradul de sublocotenent şi numit în func ia de comandant de pluton la Bateria 210 Mitraliere Grele, cu dispozitivul de apărare la trecerile peste cursurile de apă Nistru (Tighina - Tiraspol) şi Bugul de Sud (Nicolaev). După întoarcerea armelor împotriva trupelor germane, subunitatea din care făcea parte sublocotenentul Eugen Onofrei s-a retras pe itinerariul Tulcea - Ileana - Bucureşti - Piteşti - Arad, având mai multe ciocniri cu subunită ile germane. Partea activă a Regimentului 2 Artilerie Antiaeriană, din care făcea parte subunitatea de mitraliere, se afla la Arad, cu divizioanele dispuse la Caransebeş, Timişoara şi Arad.

După reorganizarea regimentului, sublocotenentul Eugen Onofrei a fost mutat în statul major al unită ii, partea operativă. Înaintând pe direc ia Budapesta şi Brno, regimentul a contribuit la eliberarea teritoriilor Ungariei şi Cehoslovaciei. Regimentul 2 Artilerie Antiaeriană s-a înapoiat în ară în luna august 1945, fixându-i-se garnizoana în oraşul Roman. Imediat au fost luate măsurile necesare pentru refacere, reorganizare şi intrarea în capacitate normală de luptă. În anul 1950 tânărul locotenent a urmat cursul de specializare în armă, curs pe care l-a absolvit cu calificativul „foarte bine“. În perioada 1950-1952, a fost cursant la Academia Militară, unde a ob inut rezultate foarte bune. Drept urmare a fost numit şef de Stat Major la Divizia 6 Apărare Antiaeriană din Dobrogea, care avea baterii de artilerie antiaeriană dispuse în Mangalia, Feteşti şi Constan a. La data de 9 mai 1954, maiorul Eugen Onofrei a fost numit şef de Stat Major la Corpul 81 Apărare Antiaeriană din Bucureşti. După 2 ani, a fost avansat locotenent-colonel şi numit la comanda Corpului 81. Printr-o muncă asiduă a reuşit, până în anul 1961, să solu ioneze problemele stringente referitoare la înzestrarea cu baterii de 130 mm şi cu sta ii de radioloca ie pentru descoperirea intelor aeriene şi asigurarea tragerilor precise. Avansat colonel, în anul 1958, şi general-maior, în 1961, ofi erul reuşeşte să-şi formeze o solidă cultură militară, generală şi de specialitate, care l-a ajutat să-şi îndeplinească foarte bine atribu iile func ionale. Toate acestea, coroborate cu deosebita perseveren ă şi consecven ă în muncă, i-au convins pe şefii direc i să-l numească, în anul 1961, comandant al Comandamentului Diviziei 16 Artilerie Antiaeriană a Teritoriului (nou înfiin at), dislocat în garnizoana Ploieşti. La acea dată comandamentul avea în subordine: trei regimente de avia ie, două baze aeriene, două regimente rachete antiaeriene, opt regimente artilerie antiaeriană, un regiment radiotehnic, un divizion de artilerie antiaeriană, un batalion radiotehnic, subunită i de transmisiuni, geniu şi chimie militară. Zona de responsabilitate a diviziei cuprindea zonele de opera ii de est, sud-est, precum şi 60 % din zona de opera ii de sud. A condus marea unitate cu maximă competen ă, până în anul 1968, când a transmis-o generalului Constantin Drăghici, cu care a colaborat timp de 7 ani. Mutat, la data de 30 ianuarie 1968, la Comandamentul Apărării Antiaeriene, Direc ia Opera ii, generalul Eugen Onofrei a muncit cu dăruire pentru organizarea şi desfăşurarea aplica iilor operativ-strategice, interne şi în cooperare cu vecinii, până la 15 august 1977, când a fost trecut la pensie, la cererea sa, ca urmare a deteriorării stării de sănătate. Generalul de brigadă Eugen Onofrei a încetat din via ă în anul 2003. Colegii de genera ie, foştii subordona i i-au scos în eviden ă trăsăturile care l-au caracterizat pe generalul Eugen Onofrei: meticulos, priceput statmajorist şi comandant, cu foarte mult tact în relatiile cu subordonatii.

În bogata sa activitate militară generalul Eugen Onofrei a fost decorat cu numeroase ordine şi medalii militare: ordinul „Steaua Republicii Populare Române“, clasele a IV-a şi a V-a, ordinul „23 August“, clasa a Va, ordinul „Apărarea Patriei“, clasa a II-a, ordinul „Meritul Militar“, clasele I-a, a II-a şi a III-a, medalia „Meritul Militar“ clasele I-a, a II-a şi a III-a, medalia „Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial 19411945“, medalia „Eliberarea de sub jugul fascist“, medalia rusească „Victoria“ şi medalia „A 20-a aniversare a Cehoslovaciei“.