General de brigadă Caton SORESCU

Caton Sorescu s-a născut la Ploieşti, la data de 23 decembrie 1893. Părin ii săi, George şi Diamanta, i-au asigurat fiului lor o copilărie frumoasă şi condi iile materiale necesare absolvirii şcolii primare şi liceului „Sfin ii Petru şi Pavel” din Ploieşti. După absolvirea liceului, Caton Sorescu a urmat cursurile Şcolii Militare de Ofi eri de Infanterie din Bucureşti, pe care a absolvit-o, la 23 iunie 1913, cu rezultate bune, fiind avansat la gradul de sublocotenent şi repartizat la Regimentul 1 Mehedin i nr. 17 din Drobeta Turnu Severin, în func ia de comandant de pluton.

A participat la campania militară din Bulgaria, din anul 1913, remarcându-se „prin inteligen ă, sânge rece în conducerea plutonului”, după cum îl nota comandantul unită ii, colonelul Mihăescu. Absolvind Şcoala de Aplica ie a Infanteriei şi Şcoala de Tragere a Infanteriei de la Slobozia, ofi erul s-a clasat pe locul I în unitate cu plutonul său, în anii 1914-1915 fiind notat „bine” de către colonelul Mihăescu. După avansarea la gradul de locotenent, la data de 1 iulie 1916, şi intrarea României în război, ofi erul a preluat comanda Companiei Ciclişti şi a 30 de militari din Batalionul 1, rezistând pe pozi iile de la Fântânele până la data de 12 octombrie 1916, ora 1200, când, înconjurat de două batalioane inamice, a fost atacat şi luat prizonier, împreună cu pu inii oameni care îi mai rămăseseră.

Înapoiat din prizonierat, din Germania, la 6 iulie 1918, ofi erul a fost avansat, la 1 septembrie 1917, la gradul de căpitan şi a fost numit comandant de companie în Regimentul 1 Mehedin i (care-l adoptase în anul 1913), fiind apreciat „foarte bine”, la sfârşitul anului 1918, de către colonelul Iustinian, comandantul unită ii. În semestrul I al anului 1919 căpitanul Sorescu a condus Comanda Militară a Şantierului Naval Turnu Severin şi Atelierele Căilor Ferate din localitate, întrunind cele mai bune aprecieri din partea comandantului Regimentului 1 Mehedin i, colonelul Aleman. De la 1 iulie 1919 a participat la campania militară din Ungaria, remarcându-se prin curaj şi dârzenie în luptele desfăşurate pe Tisa, în perioada 23-25 iulie, în fruntea companiei 10 din Regimentul 1 Mehedin i. În anii 1921 şi 1922 a comandat Compania 10 şi Batalionul 3. În septembrie 1922 a reuşit la examenele pentru gradul de maior, iar la 24 noiembrie 1923 a fost avansat la gradul de maior.

După avansare, ofi erul a fost numit în func ia de şef Birou Instruc ie la Regimentul 1 Mehedin i, pe care l-a condus „foarte bine” până în anul 1927, când a fost mutat la Brigada 1 Infanterie, în func ia de şef al Biroului adjutantură. Aici s-a distins prin „întocmirea unor lucrări clare pentru desfăşurarea aplica iilor tactice; să i se încredin eze comanda unui batalion de infanterie”. Aceasta era notarea generalului Oprescu, comandantul Brigăzii 1 Infanterie. În anul 1928 a îndeplinit func ia de ajutor al comandantului în pregătirea şi desfăşurarea aplica iei cu Brigada 1-a, fapt eviden iat de comandantul Brigăzii 1 Infanterie, generalul Bucică. Eforturile depuse de maiorul Caton Sorescu, între 1929-1932, sunt prezentate cu multă exactitate, în notările de serviciu, de către generalii Bucică, Constantinescu şi Graf: „Ofi erul s-a remarcat prin studiul bătăliilor poporului român din vara anului 1917 şi prezentarea concluziilor de ordin pozitiv la şedin ele de pregătire a cadrelor militare. A condus şi Cercul Militar al subofi erilor. A întocmit documente clare pentru instruirea trupei şi a cadrelor militare. Este un ofi er capabil să facă fa ă unor eforturi îndelungate”.

Avansat la gradul de locotenent-colonel, în anul 1933, ofi erul a fost mutat la Regimentul 95 Infanterie, în func ia de comandant al Batalionul 3 Infanterie, fiind notat „foarte bine” de comandantul Brigăzii 19 Infanterie, generalul Purcaru. În anul 1935 a comandat Batalionul 1 Instruc ie, „acordând o mare aten ie administrării şi instruirii cadrelor şi ostaşilor din subordine”, după cum aprecia generalul Petrovicescu, comandantul Diviziei 19 Infanterie. Numit ajutor al comandantului de unitate, în anul 1936, locotenentul-colonel Caton Sorescu „a muncit lăudabil, probând cele mai frumoase calită i ostăşeşti şi o solidă pregătire profesională”, aşa cum îl nota generalul Purcaru, comandantul Brigăzii 11 Infanterie şi comandantul Diviziei 19 Infanterie, generalul Petrovicescu. De la 1 octombrie 1936 locotenentul-colonel Sorescu a fost numit comandantul Centrului de Instruc ie Jandarmi Odorheiul Secuiesc, pe care l-a condus „bine”, până la 1 aprilie 1937, după cum aprecia inspectorul general al Jandarmeriei, generalul Pârâianu. În decembrie 1937 ofi erul a fost numit comandant al Batalionului de Mo i „Abrud”, care făcea parte din Grupul 3 Vânători de Munte. În anul 1938 comandantul Brigăzii 3 Vânători de Munte, generalul Savu, îl nota: „Caton Sorescu este un ofi er foarte bun, căruia îi prevăd un viitor frumos. Avansat la gradul de colonel ofi erul s-a distins în pregătirea şi desfăşurarea aplica iei de la Câmpeni, comandând Grupul de Vânători de Munte”.

Numit la comanda Regimentului 8 Vânători (Infanterie), în luna aprilie a anului 1939, colonelul Caton Sorescu s-a ocupat de administrarea şi instruc ia regimentului. Comandantul Diviziei 8 Infanterie, generalul Dimitriu, îl aprecia în notarea de serviciu: „colonelul Sorescu poate comanda pe câmpul de luptă un detaşament mixt sau o brigadă de infanterie”. Participând la luptele pentru eliberarea Basarabiei şi la opera iunea militară Odessa, colonelul Caton Sorescu a fost foarte grav rănit, în ziua de 6 septembrie 1941, în ac iunile militare desfăşurate la cota 80 „Freudenthal”.

A încetat din viată în Spitalul Militar din Iaşi şi a fost înmormântat în Cimitirul Catolic din Turnu Severin.

Pentru curajul şi înaltul spirit de sacrificiu probat în luptele de la cota 80 „Freudenthal” a fost avansat, post-mortem, la gradul de general de brigadă în rezervă şi decorat cu ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a. În decursul carierei militare generalul Caton Sorescu a mai fost decorat cu următoarele ordine şi medalii miltare: ordinul „Steaua României”, ordinul „Coroana României”, în grad de ofi er, ordinul german „Crucea de Fier”, medalia „Avântul ării”, medalia „Crucea Comemorativă”, medalia „Victoria”.A.M.R. – Memorii Bătrâni, Dosar 51.