Colonel Traian-Dominic GHIORGHIU

Traian-Dominic Ghiorghiu s-a născut la data de 4 august 1925, în oraşul Târgovişte, jude ul Dâmbovi a. Mama sa, Lucia, descendentă din familia Onceanu din oraşul Vaslui, rudă cu actorul Constantin Tănase, şi tatăl său, Constantin, fiul „conului Ghiorghiu“, secretar de-o viată la primăria oraşului Bârlad, s-au străduit să-i asigure o copilărie cât mai fericită şi lipsită de griji. După absolvirea şcolii primare şi a Liceului „Enăchi ă Văcărescu” din urbea natală, Traian-Dominic s-a sim it atras de cariera militară, având drept exemplu rudele apropiate. Tatăl său a fost participant la primul război mondial, cu grad de ofi er, şi decorat cu ordinul „Coroana României”, în anul 1918. Ghi ă, un unchi din partea tatălui, a fost declarat „Erou al neamului” pentru faptele de arme săvârşite la Turtucaia, în 1916. Şi tradi ia a fost păstrată. Ionel, un alt unchi din partea tatălui, decât să se predea sovieticilor, a preferat să fie zdrobit de şenilele tancurilor, în anul 1943, când se afla la comanda unui escadron, la Jeisk, în Crimeea.

Unchiul din partea mamei, Ganea I. Nicolae, ofiter de artilerie, a participat şi el la cele două conflagra ii mondiale, a fost avansat până la gradul de general, a fost profesor la Şcoala Superioară de Război şi a brevetat şablonul cu semne conventionale, cunoscut ofiterilor de stat major sub denumirea de GIN. După trecerea examenului de admitere la Şcoala Militară de Ofi eri Artilerie Antiaeriană şi înapoierea la casa părintească a fost înştiin at să se prezinte, până la data de 15 august 1944, la Sâmbăta de Sus, unde erau dislocate Şcoala Militară de Ofi eri Artilerie Antiaeriană şi Centrul de Instruc ie Artilerie Antiaeriană, căruia îi era subordonată şcoala. La data de 23 august 1944 ambele institu ii militare au participat la ac iunile militare din zona Cimitirului militar din Sâmbăta de Sus - Voevodenii Mari - Viştea, până când a încetat activitatea operativă în zonă, iar Şcoala de Ofiteri Artilerie Antiaeriană a primit misiunea să-şi completeze instruc ia şi să trimită o parte din efective pentru întărirea Bateriei 32 Artilerie Antiaeriană, care se găsea în sistemul de apărare antiaeriană a capitalei. Avansat la gradul de sublocotenent, la data de 1 iunie 1946, TraianDominic Gheorghiu a ocupat diferite func ii în unită ile militare dislocate în garnizoanele Someşeni (1946-1948), Piteşti şi Craiova (1948-1949), Câmpina (1949) şi Reşi a (1949-1950), depunând eforturi sus inute pentru organizarea sistemului de apărare antiaeriană a teritoriului şi organizarea şi instruirea subunită ilor de apărare antiaeriană din cadrul unită ilor de artilerie grea moto. În perioada iulie-august 1947, în calitate de specialist artilerie antiaeriană, a fost cooptat în comisiile pentru inventarierea tehnicii de luptă, capturată de la trupele germane, care se găsea în depozitele Feteşti, Cernavodă şi Colibaşi-Argeş.

Pentru îndeplinirea misiunilor primite, în anii 1946-1950 a fost avansat, înainte de termen, la gradele de locotenent şi locotenent-major şi premiat cu suma de 47.000.000 lei, la data de 9 iunie 1950. Conştient că rezultatele muncii depind în mare măsură de calificarea profesională, Traian-Dominic Gheorghiu a frecventat, în anii 1950-1952, cursurile Academiei Militare, în cadrul Facultă ii Artilerie Antiaeriană, cursuri pe care le-a absolvit cu rezultate foarte bune. A fost avansat la gradul de căpitan, înainte de termen, şi premiat cu două solde, în august 1954. După absolvire ofi erul a fost repartizat la Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului, în func ia de ajutor pentru cercetare al şefului Sec iei Opera ii-Cercetare. Unificarea Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului cu Comandamentul For elor Aeriene Militare, în baza ordinului M.F.A. din 12 septembrie 1956, în comandamentul unic numit Comandamentul Apărării Antiaeriene a ării (C.A.A.T.) şi înfiin area Sec iei Cercetare, i-a adus maiorului Gheorghiu (avansat în 1955) numirea pentru conducerea nemijlocită a activită ii de cercetare din cadrul statului major şi a trupelor din subordinea C.A.A.T. (titularul era plecat la studii în U.R.S.S.).

Maiorul Gheorghiu, împreună cu doi subordonati din cadrul sectiei, a redactat şi editat o amplă documentatie pentru întreaga armată, sau cu circula ie internă, concretizată în albume, memoratoare, buletine informative, lec ii etc., privind: tehnica de luptă (avioane clasice, mijloace de atac aerian fără pilot, rachete cu rază de ac iune scurtă, medie şi intercontinentală, cu încărcături explozive, atomice, cu hidrogen şi purtătoare de arme chimice şi bacteriologice), noi dispozitive şi metode de atac aerian, experimentate în poligoanele de instruc ie, aplica ii şi manevre ale for elor aeriene ale inamicului probabil. În paralel cu strângerea, studierea şi sortarea materialelor informative şi desfăşurarea convocărilor pe linie de cercetare, colectivul Sec iei Cercetare din cadrul Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului a întocmit, pentru prima dată, lucrarea „Calculul for elor şi mijloacelor pe baze ale opera iei aeriene, în concep ia inamicului probabil, sub formă grafică”. Maiorul Gheorghiu a fost apreciat de către şefii săi pentru rezultatele ob inute în conducerea trupelor şi combaterea intelor aeriene, fiind propus ministrului For elor Armate pentru a fi numit „şeful ambuscadei de apărare antiaeriană de la Vânju Mare la Călăraşi, cu răspunderea personală asupra securită ii spa iului aerian, în zona de sud a ării (20.08 - 15.09.1954)”.

Succesele dobândite în activitate, recompensele morale şi materiale primite şi faptul că nu era membru de partid, au provocat iritarea şi invidia unor şefi. Drept urmare, la data de 13 ianuarie 1959, ofi erul a fost „mutat la cerere pentru promovare” la U.M. 01907 Ploieşti, în func ia de şef Sec ie Cercetare. Despre acest eveniment colonelul Gheorghiu îşi aminteşte: „ inându-se seama de eşalonul de la care veneam, de prestan a şi rezultatele ob inute, în noul loc de muncă am primit mai multe func ii, pe care le îndeplineam prin cumul: loc iitorul şefului de stat major, responsabil cu activitatea de inven ii şi inova ii, secretar al Casei de Ajutor Reciproc pe marea unitate şi alte răspunderi care m-au împiedecat să progresez pe linie profesională. În această mare unitate, respectată în armata română, am reuşit să întocmesc un singur studiu, cu aplicabilitate practică, „Descoperirea şi indicarea intelor aeriene inamice, care zboară la joasă altitudine, cu viteze mari şi care utilizează pe scară largă bruiajul radio şi radioloca ie, prin metoda reperelor terestre unice şi a circuitelor telefonice deschise”. Aplicată în cadrul manevrelor aeriene (martie-aprilie 1959), noua metodă a asigurat eviden ierea Diviziei de Apărare Antiaeriană pe Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului, fiind singura care a descoperit şi combătut eficace inamicul aerian.”

În cadrul analizei stării şi practicii disciplinare desfăşurată pe garnizoană în ziua de 15 martie 1960, comandantul Diviziei de Apărare Antiaeriană îl eviden ia în mod deosebit pe maiorul Gheorghiu, „pentru munca pe care o desfăşoară în marea unitate, zi de zi”. După două săptămâni, la 31 martie, ofi erul a fost trecut în rezervă, în baza Ordinului M.C. 320, cu „lotul păcii”, întrucât nu era membru de partid. Deoarece absolvise şi studii superioare tehnico-economice, fostul ofi er s-a angajat, în scurt timp, în cadrul Uzinei Mecanice Plopeni, unde a lucrat timp de 25 de ani. Şi pentru a nu uita „prima dragoste, milităria”, în această uzină a instruit şi a înmânat livretele militare tinerilor muncitori din contigentele 1961 şi 1962 şi a instruit luptătorii din gărzile patriotice, care în perioada anilor 1983-1985 au fost distinse cu „Diploma de Onoare” pe jude ul Prahova. În urma concentrărilor efectuate periodic, maiorul Gheorghiu a fost avansat la gradele de locotenent-colonel (1 decembrie 1973) şi colonel (1 septembrie 1990). Marele Stat Major i-a confirmat calitatea de veteran de război.

Colonelul în rezervă Traian-Dominic Gheorghiu s-a pensionat după 40 de ani, 11 luni şi 28 zile de muncă, iar de la data de 1 iulie 1996 a optat pentru pensia de militar. A fost decorat cu ordine şi medalii militare şi civile. S-a căsătorit, în anul 1953, cu Constantina Nicolescu, de profesie medic. Împreună au avut un singur fiu, Marius, care s-a desăvârşit în profesia de inginer foraj, dar care a decedat la data de 22 iunie 2003. Mama sa nu a rezistat puternicei lovituri şi a decedat la scurt timp, pe data de 5 septembrie. Traian-Dominic Gheorghiu colaborează cu cotidianul local „Informatia Prahovei” şi Asociatia Natională „Cultul Eroilor”. Participă la zilele festive cu scurte comunicări istorico-militare, care sunt bine primite de către publicul participant. Toate acestea îi dau puterea să-şi ducă CRUCEA şi DESTINUL până pe Golgota.