Colonel Gheorghe IORDĂCHESCU

Gheorghe Iordăchescu s-a născut la data de 10 decembrie 1882 în localitatea Homorâciu, plasa Teleajen, jude ul Prahova, într-o zonă frumoasă, martoră a multor evenimente din istoria nostră. A absolvit şcoala primară din localitatea natală şi liceul „Sfin ii Petru şi Pavel” din Ploieşti.

În anul 1901 Gheorghe Iordăchescu s-a înscris voluntar pentru efectuarea stagiului militar la Regimentul 3 Infanterie Târgovişte „Dâmbovi a” nr. 22. Activat în corpul subofi erilor, Gheorghe Iordăchescu a fost repartizat în Regimentul de Infanterie „Bacău” 27, în func ia de gospodar de companie. A fost admis la Şcoala Militară de Ofi eri Infanterie/Cavalerie, la data de 1 septembrie 1904, pe care a absolvit-o la 1 iulie 1906, cu gradul de sublocotenent. La absolvirea şcolii, colonelul Cotescu, îl nota astfel: „Iordăchescu a fost elev foarte silitor şi cuminte… Execută în practică foarte bine tot ce a învă at teoreticeşte.

El este unul din cei mai buni instructori de recru i”. Dovedind reale calită i de instructor, după avansarea la gradul de locotenent, în anul 1910, cu aprecieri bune din partea colonelului Lambrino, comandantul Regimentului 7 Infanterie „Prahova”, ofi erul a fost trimis la un curs de perfec ionare de trageri cu armamentul de infanterie, clasându-se al doilea din serie.

Colonelul Gheorghe Mărdărescu, şeful Şcolii de Tragere Infanterie, îl nota astfel: „… prea bun instructor şi trăgător, sănătos şi rezistent pentru campanie”. Şefii ierarhici l-au numit instructor şi comandant de pluton. În anul 1913 a participat la o mare aplica ie şi la campania militară din Bulgaria, împreună cu trupele Batalionului 9 Vânători, scriind apoi cartea: „Organizarea serviciului de cercetare, patrulare şi recunoaşteri”. Din 1914, când a fost avansat căpitan, a fost promovat comandant de companie şi instructor în cadrul Şcolii Militare a Infanteriei. Prin cumul a îndeplinit şi atribu iunile şefului serviciului cazarmare. Comandantul şcoalelor, colonelul Mladin, îl nota astfel: „Ofi er cu un comportament ireproşabil, cu prea bună memorie, preocupat permanent de însuşirea progreselor militare.” Experien a acumulată în procesul de învă ământ de către căpitanul Iordăchescu i-a determinat pe şefii ierarhici să-l trimită în campania militară din toamna anului 1916, la Regimentul 21 Infanterie Ilfov, în func ia de comandant de companie şi şef al Biroului Instructie.

Rănit de două ori – un glont i-a rămas din corp până la moarte – s-a comportat foarte curajos în lupte, capturând, la Avrig, 87 de prizonieri şi mult armament şi muni ie. A fost decorat cu ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a. Decoratia i-a fost pusă pe veston de către comandantul Armatei 1-a, generalul Eremia Grigorescu. Avansat maior, la 1 aprilie 1917, Gheorghe Iordăchescu a fost mutat la Şcoala Militară de Ofi eri Infanterie, în func ia de comandant batalion elevi şi profesor de Tactica Infanteriei şi Topografie. În anul 1918 a scris dările de seamă „Actiunile Grupului de Armate comandate de generalul Prezan” şi „Opera iunile Armatei 1-a în toamna anului 1916”, „muncind cu program de lucru prelungit, dovedind şi înclina ii de istoric militar”, după cum apreciau colonelul Ionescu, comandantul Şcolii Militare de Ofi eri Infanterie, şi generalul Eremia Grigorescu. Propunerile repetate ale şefilor direc i cu privire la trimiterea ofi erului la Şcoala Superioară de Război s-au materializat în anul 1919. La absolvirea şcolii, în anul 1921, a prezentat două lucrări foarte apreciate de comisia de examinare: „Călăuza pedagogică, teoretică şi practică a instructorului” şi „Educa ia soldatului”.

Avansat, la excep ional, locotenentcolonel (1920), Gheorghe Iordăchescu a fost numit, la data de 1 septembrie 1921, în Biroul Opera ii de la Corpul 2 Armată, iar, la data de 1 decembrie 1921, la Cabinetul Ministerului de Război. De aici a fost numit subşef de stat major la Comandamentul Militar al Basarabiei, colaborând foarte bine cu şeful de stat major, colonelul Opran, în elaborarea măsurilor pentru apărarea Basarabiei împotriva trupelor ruseşti şi ucrainiene. La începutul anului 1923 locotenentul-colonel Gheorghe Iordăchescu a fost numit şef de stat major la Divizia 4 Infanterie. După cinci luni de zile a fost numit şef de stat major la Divizia 21 Infanterie şi, în decembrie 1923, inspector la Inspectoratul Învă ământului Militar. În anul 1924 generalul Rujinski îl nota elogios: „Ofi erul a condus statul major al Inspectoratului cu deosebită pricepere şi energie.” Lucrând zi şi noapte a realizat lucrările: „Programul de învă ământ în armată”, „Manualul ostaşului şi gradatului” şi „Dezvoltarea Legii organizării armatei”.

În ziua de 1 octombrie 1924, locotenentul-colonel Iordăchescu a fost numit comandantul Şcolii Militare Pregătitoare de Ofi eri în Rezervă Infanterie Ploieşti, iar la data de 28 septembrie 1926 a fost avansat colonel şi trimis în stagiu, la Regimentul 26 Infanterie Nancy (Franta). Revenit din Franta „a condus foarte bine Şcoala Militară pentru Pregătirea Cadrelor de Rezervă, atât administrativ cât şi tactic şi s-a ocupat cu zel şi pricepere de formarea viitorilor ofi eri în rezervă”. La 1 aprilie 1929 colonelul Iordăchescu a fost numit inspector general 3 pe Armată. În această func ie ofi erul a muncit cu dăruire, realizând lucrările „Studiu cu privire la clasarea informa iilor” şi „Harta pe na ionalită i a Transilvaniei şi Banatului”. La data de 1 octombrie 1931 colonelul Iordăchescu a fost numit la comanda Regimentului 21 Infanterie Ilfov.

Alteta sa Regală, Principele Nicolae, cu prilejul vizitei de lucru la regiment, îl aprecia astfel: „Colonelul Iordăchescu are excelente aptitudini militare, o judecată tactică foarte bună, hotărâre şi perseveren ă, conduce foarte bine Şcoala de batalion şi Şcoala de regiment. Îl propun pentru a urma cursul de generali.” În aprilie 1932, ofi erul a fost numit inspector general la Inspectoratul Infanteriei, pregătind bine manevrele militare. La data de 1 aprilie 1933 a fost promovat la Inspectoratul General de Armată „General Constantin Amza”. În anul respectiv colonelul Iordăchescu a participat la o călătorie de studii pentru admiterea la examenele de acordare a gradului de general. Datorită glon ului rămas în corp, ofi erul nu a putut rezista până la sfârşitul misiunii. Comisia formată din generalii Angelescu, Lăzărescu şi Mazarin (şeful Marelui Stat Major) au hotărât să-l propună pe colonelul Iordăchescu pentru pensionare. Conducătorii Marelui Stat Major nu au găsit însă o cale pentru a-l avansa general de brigadă în rezervă în baza acestei propuneri şi, în anul 1935, colonelul Gheorghe Iordăchescu a fost trecut în rezervă, cu drept de pensie. Gheorghe Iordăchescu a fost căsătorit, din anul 1910, cu Elena Georgescu, din mariajul său rezultând doi fii: Mihail şi Gheorghe.

În decursul carierei militare, colonelul Iordăchescu a primit numeroase distinc ii: ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a, ordinul „Franz Iosif”, în grad de cavaler, ordinul „Sfântul Sava”, în grad de comandor, cu panglică de virtute militară, ordinul „Sfânta Ana”, cu spade (1917), ordinul „Coroana României”, în grad de ofi er, ordinul „Steaua României”, în grad de ofi er, medalia jubiliară „Carol I”, medalia „Avântul ării”, medalia „Crucea de Război Franceză”, medalia „Semnul Onorific pentru 25 de ani de serviciu”, medalia „Crucea Comemorativă” 1916-1918, „Medalia Muncii pentru Învă ământ”.A.M.R. – Memorii Bătrâni, Curent 97.