Colonel Nicolae IANCU

S-a născut la data de 15 iulie 1920 în localitatea Tărculeşti, comuna GornetCricov, jude ul Prahova. Părin ii săi, Dumitru şi Maria, oameni harnici, au avut trei copii: Ioana (casnică), Nicolae (economist, pensionar) şi Traian (muncitor la Combinatul Petrochimic Brazi, decedat). A participat la război împreună cu Regimentul Pionieri Asalt Otopeni, fiind rănit la Dalnic şi la Turda. Nicolae, cel de al doilea copil, a absolvit Liceul „Spiru Haret” din Ploieşti, în anul 1939. Situa ia critică politico-militară din Europa anilor 1939-1940 a determinat guvernul României să grăbească măsurile de pregătire a popula iei pentru apărarea grani elor ării. În acele momente adolescentul Nicolae Iancu a fost recrutat la Şcoala Militară Ofi eri în Rezervă GeniuAero Bucureşti.

Din luna iunie 1941 a participat la război, cu gradul de elev plutonier, îndeplinind func ia de comandant de detaşament de transmisiuni într-o unitate de avia ie. A participat la luptele de eliberare a Basarabiei (22 iunie – 26 iulie 1941), la luptele de la Odessa (1 august – 16 octombrie 1941) şi la luptele de la Cotul Donului (15 august 1942 – 3 februarie 1943). Despre luptele crâncene desfăşurate la Cotul Donului Nicolae Iancu îşi aminteşte, cu emo ie, următorul episod: „În ziua de 22 decembrie 1942 mă aflam pe aerodromul din localitatea Tacinskaia, arondat unită ilor de avia ie din armata română. În această zi s-a anun at că trupele sovietice au realizat a doua încercuire a trupelor române şi germane de la Cotul Donului. Ca urmare s-a primit ordin, de la Comandamentul Avia iei, de evacuare a zonei în care ne aflam şi s-a ordonat deplasarea în direc ia sudvest, la Rostov pe Don. În seara de 22 decembrie căpitanul Dumitru Popescu, Comandantul Centrului de Transmisiuni de pe lângă Comandamentul Avia iei, a organizat o grupă de ostaşi, condusă de un ofi er, care să se deplaseze la un depozit de carburan i şi materiale pentru avia ie, în scopul ridicării instala iilor de transmisiuni şi evacuarea personalului militar care asigura legătura cu comandamentul, situat la circa 10 km în direc ia est. În timpul deplasării, la circa 6 km, ostaşii noştri au fost ataca i de către inamic, fiind omorâ i ofi erul şi 6 ostaşi, al i doi dintre ostaşi fiind răni i uşor. Cei doi ostaşi sănătoşi, împreună cu cei 2 răni i, s-au refugiat pe calea ferată aflată în apropiere, înapoindu-se la unitate pe la ora 2:00, unde au raportat despre cele întâmplate. Fa ă de situa ia creată, comandantul avia iei a ordonat îmbarcarea şi pregătirea pentru evacuarea de la Tacinskaia, informând şi pe comandantul unită ilor germane. În zorii zilei de 23 decembrie coloanele de maşini, având în spate, pentru sus inere, artileria antiaeriană, au început retragerea spre Rostov. De asemenea, avioanele au decolat şi s-au îndreptat spre Rostov. Depozitele de materiale din zonă au fost incendiate. După două zile de deplasare am ajuns în garnizoana Rostov. Sărbătorile de iarnă le-am petrecut prin rugăciuni de mul umire lui Dumnezeu pentru că am scăpat cu via ă. După sărbători, ca urmare a unei contra-ofensive germano-române, inamicul a fost alungat din localitatea Tacinskaia. Căpitanul Dumitru Popescu s-a deplasat cu un avion uşor la locul unde căzuseră ofi erul şi cei 6 ostaşi transmisionişti, aducându-i la Rostov, unde au fost înhuma i într-un cimitir din oraş.” În luna februarie 1943 Nicolae Iancu a fost avansat la gradul de sublocotenent şi a participat la îndeplinirea misiunilor de luptă pe calea de întoarcere pe frontul din Moldova. La 15 martie 1945 a fost desconcentrat şi trecut în rezervă, cu gradul de locotenent. Refuzând să se activeze, în vara anului 1945 s-a înscris la Academia Comercială şi, după absolvire, s-a angajat la Banca Na ională, Sucursala Târgovişte, jude ul Dâmbovi a. Periodic a executat concentrări, fiind avansat, în rezervă, până la gradul de locotenent-colonel.

În perioada 1970-1984 a fost comandant al Forma iei de Gărzi Patriotice de la Sucursala Băncii Na ionale Târgovişte, în acea perioadă fiind directorul acelei institu ii. Prin Ordinul nr. 35, din 7 aprilie 2000, Nicolae Iancu a fost avansat colonel în rezervă. Este decorat cu medalia „Bărbă ie şi Credin ă”, cu spade, clasa a III-a (în 1941), medalia „Crucea Comemorativă a celui de al doilea război mondial. 1941-1945” şi ordinul „Muncii”, clasa a III-a. Este căsătorit cu Aurelia Silion, din Iaşi (profesor, pensionară). Au avut un fiu, Cezar Iancu, de profesie inginer electronist (decedat), care le-a lăsat o nepoată, Bogdana (economist, căsătorită cu Bogdan Papagiu).