16 noiembrie 2008

Colonel Constantin RARINCA

Constantin Rarinca s-a născut la data de 5 martie 1890 în localitatea Umbrăreşti, jude ul Tecuci (azi Gala i). A absolvit liceul în Tecuci, cu bacalaureat în anul 1910. După absolvirea liceului, îndrumat de diriginte, sa înscris la Şcoala Militară Ofi eri Activi Infanterie din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1913. În anul 1914 a absolvit Şcoala de Trageri a Infanteriei, cu calificativul bine. Dorin a de perfec ionare l-a determinat să urmeze Şcoala de Aplica ie a Infanteriei, în anul 1921, şi un curs de perfec ionare în arma infanterie, în anul 1934. Tânărul ofi er şi-a început cariera militară în anul 1913, în Regimentul 24 Infanterie Tecuci, fiind încadrat comandant de pluton instruc ie. În foaia calificativă din anul 1913 se înserau următoarele aprecieri: „Sublocotenentul Constantin Rarinca este sănătos, inteligent şi rezistent la eforturi fizice îndelungate.

S-a eviden iat în Campania din Bulgaria (23 iunie – 25 august 1913), conducându-şi bine plutonul”. Notarea a fost făcută comandantul unită ii, colonelul Ion Ştefănescu. În anul 1914 colonelul Soltiş nota: „Ofi erul şi-a dat osteneala pentru buna instruire a recru ilor, dovedind ini iativă, înalt spirit de disciplină şi mult bun sim în rela iile cu inferiorii şi superiorii”. În anii 1915-1916 foile calificative scot în eviden ă evolu ia foarte bună a tânărului: „ofi erul este inteligent, cu preocupări majore pentru îmbunătă irea cunoştin elor generale şi profesionale. Trage foarte bine cu pistolul. Este prevăzător, perseverent, energic, are un dezvoltat sim al datoriei. A ob inut rezultate foarte bune în instruirea subordona ilor”. Astfel îl notau colonelul Târnoveanu (Regimentul 24 Infanterie) şi generalul Artur Văitoianu (Brigada 11 Infanterie). Mobilizat, la 15 august 1916, locotenentul Constantin Rarinca (fusese avansat în grad la 1 iulie 1916) a comandant Compania 1-a din Regimentul 24 Infanterie Tecuci, unitate subordonată Grupului Buzău (împreună cu Regimentul 11 Infanterie Gala i şi Regimentului 12 Infanterie Bârlad) şi Diviziei 6 Infanterie Focşani. Ostaşii Diviziei 6 Infanterie, alături de care luptau şi tecucenii, au pătruns cu entuziasm în Transilvania, reuşind să înainteze în spa iul transilvan de la curbura Carpa ilor până la sfârşitul lunii septembrie.

Datorită suplimentării efectivelor inamice în Transilvania, dar şi a unor greşeli săvârşite de către conducerea armatei române, unitătile româneşti au fost nevoite să se retragă din zona eliberată. Divizia 6 Infanterie şi-a retras efectivele pe la Bran, Rucăr, Câmpulung-Muscel. În luptele desfăşurate pentru apărarea satului argeşean Bârseşti, locotenentul Constantin Rarinca a fost luat prizonier de război, la 13 noiembrie 1916. Ofi erul s-a înapoiat din captivitate în ziua de 3 iunie 1918, fiind avansat căpitan, cu vechimea din 1 septembrie 1917. În foile calificative din anii 1918-1919 comandantul Regimentului 24 Infanterie îl caracteriza: „Ofi erul a comandat bine Compania a 2-a, fiind iubit de subalterni şi stimat de cadrele militare”. În anul 1920, „căpitanul Rarinca a fost numit comandant al Batalionului 2, pe care l-a instruit foarte bine”. În anii 1921-1922 ofi erul a absolvit cu succes Şcoala de Trageri a Corpului 3 Armată şi Cursul de Informare din Şcoala de Aplica ie a Infanteriei. În anul 1923 a fost avansat la gradul de maior şi promovat ajutor al şefului Biroului Opera ii din Divizia 10 Infanterie Focşani. De la 3 ianuarie 1924 a condus Biroul 1 Mobilizare, al cărui titular era detaşat la un curs, şi de la 1 aprilie 1924 a condus Biroul Adjutanturei. Foile calificative din anii 1923-1924, întocmite de colonelul Stănescu, şeful de stat major al Diviziei 6 Infanterie, consemnau: „ofi erul este muncitor şi priceput, constituind un exemplu pentru camarazii săi”. La începutul anului 1925 maiorul Rarinca a fost numit şeful Serviciului Mobilizare, în Regimentul 10 Infanterie Focşani, fiind apreciat ca un ofi er de excep ie în unitate.

În anul 1926 a fost numit la comanda Batalionului 1 Instruc ie şi, prin cumul, a condus şi Biroul Mobilizare, func ii îndeplinite şi în anul 1927, când a condus în calitate de arbitru aplica ia anuală a regimentului. Comandantul unită ii, colonelul Văleanu, la notat foarte bine pentru munca desfăşurată. În octombrie 1927 maiorul Rarinca a fost mutat, la cerere, în func ia de şef al Biroului Mobilizare din Regimentul 38 Infanterie Brăila, pe care l-a condus foarte bine. În octombrie 1928 a fost promovat şef al Biroului Mobilizare din Brigada 10 Infanterie Brăila. Comandantul Brigăzii 10 Infanterie, generalul Mălinescu, îl caracteriza în 1929: „ofi erul nu are nevoie de supraveghere pentru îndeplinirea atribu iunilor func ionale”. Şi în anii 1930-1931 ofi erul a întrunit frumoase aprecieri, după cum îl nota generalul Mălinescu: „Maiorul Rarinca este manierat, modest, perseverent şi consecvent în muncă. A condus foarte bine şi Biroul Adjutantură al brigăzii”.

La 1 octombrie 1932 maiorul Rarinca a fost numit şef al Biroului Mobilizare la Regimentul 38 Infanterie Brăila, iar după avansarea la gradul de locotenent-colonel, la 15 aprilie 1933, a fost numit la comanda Batalionului de Instruc ie şi la Şcoala Instructorilor. Timp de doi ani a muncit cu dăruire, constituind un exemplu pentru camarazii săi. În perioada anilor 1936-1937 locotentul-colonel Constantin Rarinca a îndeplinit func ia de ajutor al comandantului de unitate pentru administra ie, fiind notat foarte bine, în foaia calificativă, de către colonelul Tudosie, comandantul Regimentului 38 Infanterie Brăila: „… ofi er de mare valoare şi de nădejde cu frumoase însuşiri morale. Este un foarte bun exemplu pentru tot personalul unită ii”. La propunerea comandantului Corpului 3 Armată, locotenentulcolonel Rarinca a fost numit şi a condus foarte bine, în anii 1938-1939, Cercul de Recrutare Brăila, fiind regretat de către cadre pentru mutarea sa, în anul 1940, la comanda Regimentului 4 Grăniceri Ineu.

Comandantul Corpului 7 Armată Timişoara, generalul Leventi îl nota în anii 1940-1941: „Colonelul Constantin Rarinca (fusese avansat la 25 octombrie 1939) este un excelent comandant de regiment. A condus Regimentul 4 Grăniceri cu toată priceperea. Şi-a îndeplinit atribu iunile de serviciu cu multă fermitate, dragoste şi convingere.”. În foaia calificativă din 7 octombrie 1942 generalul Leventi îl aprecia: „Colonelul Rarinca este cel mai bun ofi er comandant din Corpul 7 Armată”. Dorind să se apropie de familie, colonelul Constantin Rarinca a fost mutat, la cerere, în Brăila, în func ia de comandant militar la Societatea Tramvaie - Iluminat şi, ulterior, la Întreprinderile Comunale din Brăila, subordonându-se Corpului 2 Teritorial.

S-a căsătorit în anul 1921 cu Aurelia Rădulescu, din Brăila, şi împreună au avut trei copii: Viorel, Corneliu şi Rodica. Rodica s-a căsătorit cu Virgil-Nicolae Popa şi au un fiu, Sorin-Emil Popa, medic chirurg. Colonelul Constantin Rarinca a fost decorat cu medaliile „Avântul ării” (1913), „Victoria” (1921) şi „Crucea Comemorativă a războiului. 1916-1919” şi cu ordinele: „Steaua României”, în grad de cavaler (1920) şi „Coroana României” (1924).

A.M.R. - Direc ia Cadre şi Învă ământ/1974, Curent 13.440.

Niciun comentariu: