Colonel Gheorghe BALABAN

Gheorghe Balaban s-a născut la data de 4 octombrie 1920 în localitatea Bereşti, jude ul Gala i. A absolvit Liceul „Roşca Codreanu” din Bârlad, unde i s-au deschis largi orizonturi către cultură. Conştient de situa ia grea pe care o traversa ara, Gheorghe Balaban s-a înscris la Şcoala Militară de Ofi eri Infanterie, pe care a absolvit-o în vara anului 1943, fiind avansat la gradul de sublocotenent şi numit comandant de pluton mitraliere şi ulterior comandant de companie în Regimentul 11 Infanterie „Siret”.

Comportarea eroică a ostaşilor Regimentului 11 Infanterie în războiul de independen ă (1877-1878) şi în războiul pentru întregire teritorială şi na ională (1916-1919) i-a determinat pe edilii oraşului Gala i să numească o stradă după numele Regimentul 11 „Siret”. În cartierul iglina 1 se mai păstrează, încă, două pavilioane ale cazărmii Regimentului 11 (cazarma construită în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza). Pe strada Partizanilor se află un monument dedicat eroilor din acest regiment. În războiul de reîntregire na ională (1941-1945) pentru recuperarea teritoriilor răpite prin for ă, Regimentul 11 „Siret” a participat la eliberarea Basarabiei, ocupată în mod samavolnic de Rusia bolşevică în anul 1940. Ostaşii săi s-au remarcat în luptele de la iganca, de la Nistru, de la Odessa, din Stepa Kalmucă şi de la Stalingrad. Gheorghe Balaban a participat la ac iunile militare din est începând din ziua de 13 martie 1944, când armata română se retrăgea, după ce suferise înfrângeri pe frontul sovietic, determinate de cauze obiective, dar şi subiective. Ofi erul a realizat un jurnal în care a notat cele mai semnificative lupte la care a participat. Efectivele Regimentului 11 se găseau în apărare la Odessa împreună cu Regimentul 24 Infanterie Tecuci, Regimentul 5 Artilerie şi Regimentul 30 Artilerie Chişinău (unită ile erau subordonate Diviziei 21 Infanterie din Gala i) şi se retrăgeau treptat spre Nistru şi Prut.

În primăvara anului 1944 s-au retras pe malul drept al Nistrului, în zona Cetatea Albă - Antoneşti - Răscăie i - Tighina Sud. Regimentul a reuşit să evite încercuirea inamică (se desfăşura ofensiva Frontului 2 Ucrainean) şi, la data de 20 august 1944, s-a deplasat spre Şendreni - Braniştea, unde a sta ionat până la data de 23 august. După primirea ordinului de deplasare regimentul s-a pus în mişcare spre Transilvania, angajându-se în lupte de dezarmare a trupelor germane la Albeşti, Buzău, Pogoanele şi Brădeanu. Efectivele unită ii s-au îmbarcat în tren la Ploieşti şi au ajuns la Mediaş, la data de 17 septembrie. De aici s-au deplasat prin marş pe direc ia Blăjel - Căpâlna Mică - Sânpaul de Mureş.


În perioada 22-29 septembrie unitatea a desfăşurat lupte crâncene pentru for area Mureşului, în zona Iernut - Oarba de Mureş - Sânpaul, contribuind la eliberarea păr ii de nord a Transilvaniei. Ostaşii au suportat cu stoicism loviturile inamicului, aflat pe o pozi ie avantajoasă de apărare. Regimentul a executat un marş de 45-50 km până în zona Călăraşi - Turda (pe Arieş), intrând direct în luptă într-un teren desfundat de ploi. În noaptea de 9 octombrie 1944, Regimentul 11, împreună cu celelalte unită i din Divizia 21 Infanterie, a început luptele pe direc ia Câmpia Turzii - Apahida Corpadea - Jucul de Mijloc. La ora 1210 unită ile diviziei au ajuns, prin lupte dârze, în zona Apahida - Jucul de Mijloc. În seara zilei de 15 octombrie efectivele marii unită i au ajuns la poalele mun ilor Meseş şi au eliberat localită ile Beltiuc şi Moftiu Mare, ajungând la est de Carei.

În ziua de 25 octombrie 1944, la ora 15: 00, ostaşii Diviziei 21 Infanterie au depăşit frontiera româno-maghiară, ocupând satul Melk din Ungaria. În continuare au eliberat mai multe localită i din Ungaria, înfrângând inamicul care lupta cu disperare pentru a opri înaintarea armatelor române şi ruseşti. Vremea era ploioasă şi friguroasă, cu brume pe timp de noapte. Drumurile erau desfundate. Cu toate aceste impedimente ostaşii marii unită i au eliberat Tokay şi Megyaszo, ajungând pe râul Hernad. Pe pământul Ungariei se odihnesc 498 ostaşi din marea unitate, în 27 de cimitire. Prin spitalele de campanie au fost evacua i în ară 3.036 de solda i, subofi eri şi ofi eri, dar mul i dintre ei nu au mai putut fi salva i.

De la data de 18 decembrie Armata a 4-a Română a pătruns pe teritoriul Cehoslovaciei. Printre marile unită i şi unită i eviden iate în luptele din Cehoslovacia trebuie amintite: Divizia 21 Infanterie, Regimentele 11 Infanterie Gala i, 24 Infanterie Tecuci, 12 Infanterie „Cantemir” Bârlad şi 30 Artilerie. Localită ile eliberate de ostaşii marii unită i, până în ajunul anului nou, au fost Iablomov şi Szadalmas.

Afla i la cumpăna dintre ani camarazii lui Gheorghe Balaban şi-au dorit să rămână în via ă şi să înfrângă inamicul într-un timp mai scurt. Fiecare ostaş a primit un pachet cu alimente, pastă de săpun şi lumânări. Chiar în ziua de 1 ianuarie 1945, la ora 13:00, inamicul a atacat puternic pozi ia de luptă a regimentului, în ac iune pierzându-şi via a 2 ofi eri şi 15 solda i.

Pe 23 ianuarie 1945 ostaşii marii unită i au contribuit la eliberarea oraşului Roznava. În lunile februarie şi martie efectivele regimentului, împreună cu celelalte unită i din Divizia 21 Infanterie, au înaintat spre Hron, râu care desparte mun ii Metalici de mun ii Tatra Mare. Zona fusese puternic fortificată de către inamic cu mult timp înainte, ceea ce a creat probleme pe timpul înaintării, atât trupelor româneşti cât şi celor ruseşti. Gheorghe Balaban şi-a notat în jurnalul propriu şi măsurile abuzive săvârşite de Comandamentul Frontului 2 Ucrainian, privind însuşirea victoriilor ostaşilor români pentru eliberarea localită ilor Zvolen şi BanskaBistrica (când mai aveau pu in de luptat pentru eliberarea completă a acestora, au primit alte misiuni). În dreptul datei de 27 martie, Gheorghe Balaban consemnează: „Pe măsură ce mărşăluim spre mun ii Tatra Mare, drumurile dispar, fiind înlocuite de poteci înguste, acoperite cu straturi groase de zăpadă (pe alocuri de 2 m înăl ime). Pădurea, crestele şi prăpăstiile limitează posibilită ile de manevră ale trupei şi ridică probleme grele privind aprovizionarea cu hrană şi muni ii, amplasarea artileriei şi a armamentului greu, evacuarea răni ilor… Ostaşi germani, în cooperare cu agen i germani şi legionari, echipa i în uniforme ale solda ilor români, au atacat avanposturile Regimentului 11, inten ionând să ne debuşeze în albia râului Nitra şi să treacă linia frontului pentru a produce acte de sabotaj. La 31 martie am fost înlocui i în dispozitivul de luptă de Divizia 1-a Cavalerie

. După 52 de zile de ger, zăpadă, ploi şi lupte continue am intrat în cantonament în raionul Cremnica pentru 24 de ore. Reintrând în dispozitivul de luptă, la 5 aprilie, am depăşit râul Nitra, am ocupat prin luptă localită ile Boinice, Opatovce, Katurani, ajungând pe aliniamentul Cerna - Legota - Slatina. La 6 aprilie, începem ocuparea mun ilor Tatra Mică, cu înăl imi de 600-900 m, pătrunzând în localită ile Ksina, Slatina, interceptând şoseaua principală Banovce - Trenc - Tepla. În urma unei ambuscade, creată de un escadron de cavalerie german, comandat de căpitanul Thomsos, fost aghiotant al lui Hitler, a căzut în lupte comandantul Regimentului 11, locotenentul-colonel Ioan ârcă şi mai mul i ostaşi. La 13 aprilie 1945, am intrat într-un nou dispozitiv de luptă, între râurile Vah şi Morava. Înaintăm în dispozitivul inamic cu pierderi mari şi ne apropiem de Carpatii Albi.

În ziua de 4 mai 1945, Regimentul 11 a executat un marş for at de 90 km. la vest de Morava, reluând atacul pe linia Tovacov - Clenovice - Morki. În noaptea de 8/9 mai, la ora 200, cerul este luminat de mii de cartuşe, proiectile şi rachete, anun ând capitularea armatei germane. Noi am continuat urmărirea, luând sute de prizonieri şi mari cantită i de materiale de război. La 11 mai am ajuns la 80 km de Praga. Pe toată durata acestei campanii 7 ofi eri din Regimentul 11 Siret au fost decora i cu Ordinul „Mihai Viteazul”, 98 subofi eri şi solda i au primit „Virtutea Militară”. La 9 iunie, Regimentul 11 Siret a părăsit cantonamentul din Zdiretz, într-un marş de 1.600 km îndreptându-se spre patrie. Ne-am deplasat pe jos, fiindcă comandantul Frontului 2 Ucrainian ne-a refuzat cererile de îmbarcare în vagoanele de tren. În ziua de 15 iulie 1945 am ajuns la Aleşd, jude ul Bihor şi ne-am îmbarcat în tren, deplasându-ne spre garnizoana de pace Botoşani.

Bravul ofi er Gheorghe Balaban a fost promovat în func ia de comandant de companie, apoi şef Birou Mobilizare, lucrând în aceeaşi unitate până la trecerea în rezervă, în anul 1955, cu gradul de maior. Conducerea polică prosovietică de atunci i-a reproşat că a luptat în est. După trecerea în rezervă, a lucrat, timp de 27 de ani, la Combinatul Siderurgic din Gala i, în calitate de şef de Birou Construc ii. În calitate de membru activ al Asocia iei Na ionale a Veteranilor de Război a fost avansat până la gradul de colonel în rezervă. Pentru activitatea sa militară a fost decorat cu: ordinul „Steaua României”, medalia sovietică „Victoria”, medalia „Eliberarea de sub jugul fascist”, medalia „Crucea Comemorativă 1941-1945”, precum şi alte distinc ii militare şi civile.