Colonel Constantin BAICAN

Oraşul Slănic Prahova este cunoscut pentru bogatele resurse de sare şi pentru calită ile tămăduitoare ale băilor sale (Grota Miresei, Baia Baciului şi Baia Roşie). Aici se găseşte salina veche, care a fost amenajată ca sanatoriu pentru cei suferinzi de reumatism şi astm bronşic. Oraşul este aşezat într-o depresiune înconjurată de dealuri împădurite, oferind foarte bune condi ii pentru odihnă şi refacere.

Într-un asemenea mediu s-a născut, la data de 13 decembrie 1920, Constantin Baican, al şaselea copil al unei familii de mineri. Cursurile şcolii primare le-a urmat în Slănic, iar cele liceale la Ploieşti. A fost încorporat în luna iulie 1942, în cadrul Regimentului 41 Artilerie Braşov, subordonat Diviziei 13 Infanterie Ploieşti. Efectuând perioada de instruire a individului, fruntaşul Constantin Baican a participat, împreună cu camarazii săi, la opera iile militare desfăşurate la Cotul Donului, începând cu data de 18 septembrie.

A fost grav rănit în zona Raspopinskaia şi a căzut prizonier în prima zi de începere a contraofensivei armatei sovietice, la 19 noiembrie 1942, fiind internat în Spitalul Lagărului Oranki. După o spitalizare de patru săptămâni a fost transferat în lagăr, unde a trăit calvarul vie ii de deten ie: temperaturi de –30 °C, foamete, mizerie, dizenterie şi tifos. Stăpânit de dorin a de libertate a hotărât, împreună cu ceilal i prizonieri români, să lupte împotriva cotropitorilor ării sale aşa cum s-a legat prin jurământul militar şi să se sacrifice pentru eliberarea României. La data de 2 octombrie 1942 s-a înfiin at, pe teritoriul Rusiei sovietice, Divizia de voluntari români „Tudor Vladimirescu”. Repartizat în Regimentul 1 Infanterie a fost apoi selec ionat să urmeze Şcoala Militară de Ofi eri din Riazan, condusă de maiorul Constantin Stanciu (comandantul şcolii), căpitanul Lucian Adam, locotenentul Petre Negru ş.a. Absolvind şcoala, la data de 4 februarie 1944, a fost numit comisar politic de regiment şi a participat la campaniile militare din vest: Sfântul Gheorghe, Odorhei, Ungheni, Beiuş şi Oradea. Rănit în luptele duse la vest de Oradea a fost internat în spitalele militare din Braşov şi Bucureşti, timp de cinci săptămâni, după care a cerut să se prezinte la unitate.

Revenit în rândurile camarazilor care se găseau la Haiduboszormey (Ungaria), la data de 2 noiembrie 1944, a rămas plăcut impresionat de omenia ostaşilor români, care distribuiau copiilor, bătrânilor şi femeilor hrană de la cazan şi asigurau consulta ii medicale şi medicamente gratuite. Pe frontul din Cehoslovacia, Divizia de voluntari „Tudor Vladimirescu” s-a remarcat în ac iunile de luptă din masivul Javorina şi râurile Hron şi Morava, luptele încheindu-se la data de 12 mai 1945. În primele zile ale lunii iulie, efectivele diviziei au început deplasarea spre patrie, ajungând pe data de 16 iulie 1945 în oraşul Braşov. Conform Înaltului Decret Regal, nr. 2625, la 15 august 1945 Constantin Baican a fost trecut în corpul activ al ofi erilor de infanterie. După înapoierea de pe front Constantin Baican a continuat să servească cu demnitate armata, respectând cu credin ă jurământul militar, prevederile regulamentelor militare şi legile statului român. A muncit cu răspundere în structurile marii unită i, eforturile sale fiind foarte bine apreciate de către şefii ierarhici. În perioada anilor 1950-1952 a urmat cursurile Academiei Militare, pe care le-a absolvit cu rezultate bune.

În anul 1965 a urmat Cursul Superior de Perfec ionare. La data de 30 iulie 1972 colonelul Baican a fost pensionat la cerere. A mai lucrat timp de trei ani, în calitate de secretar, la Şcoala Generală nr. 49 din Bucureşti. Constantin Baican s-a căsătorit, în anul 1947, cu Elena Tache din Bucureşti. În anul 1975 s-au mutat în oraşul prahovean Vălenii de Munte.

În acelaşi an colonelul a decedat, cernind sufletele so iei, rudelor şi prietenilor.

A fost înmormântat în Cimitirul din Vălenii de Munte. Pentru meritele sale a fost decorat cu ordine şi medalii militare şi civile: ordinul „Coroana României”, în grad de cavaler, cu panglică de virtute militară, ordinul „Steaua României”, clasa a V-a, medalia sovietică „Victoria”, medalia „Eliberarea de sub jugul fascist”, medalia „Crucea Comemorativă a celui de al doilea război mondial (1941-1945)” etc.