Colonel Aurel POPOVICI

Aurel Popovici s-a născut în anul Unirii Principatelor Române, 1859, în localitatea Bichiş, jude ul Arad, aflată la acea vreme în stăpânirea Imperiului Habsburgic, Faptul că provenea dintr-o familie de români i-a creat un sentiment de mândrie patriotică care l-a călăuzit în via ă.

Tatăl său, Simeon, a fost paroh ortodox şi asesor consistorial în Protopopiatul Chişineului. Aurel Popovici a frecventat cursurile Facultă ii de Medicină din Budapesta şi, după absolvirea ei, asemenea multor români transilvăneni, a trecut grani a în România, punându-şi cunoştin ele sale şi puterea de muncă în slujba fra ilor români. A fost numit medic în oraşul Constan a, unde a profesat o bună perioadă de timp.

Întrucât Macedonia s-a adresat guvernului României cu solicitarea de a-i trimite în ajutor câ iva medici, Aurel Popovici a mers la Monaster, în Bitolia, unde a activat în calitate de medic şi profesor de igienă. Aici a întâlnit-o pe învă ătoarea Maria Tudor, de care s-a îndrăgostit, şi cu care s-a căsătorit. În anul 1901, medicul Aurel Popovici a revenit în ară, împreună cu familia, şi s-a stabilit la Breaza, unde a practicat medicina până la intrarea României în războiul pentru întregirea neamului. Când Armata Română a trecut Mun ii Carpa i, la 15 august 1916, Aurel Popovici s-a înscris voluntar, în calitate de medic, cu gradul de colonel.

S-a dăruit misiunii primite, cu un impresionant profesionalism, neprecupe ind nici un efort pentru recuperarea ostaşilor răni i şi a bolnavilor civili din Moldova. Din păcate colonelul doctor Aurel Popovici nu a mai apucat să se bucure de întregirea ării, sfârşindu-se din via ă la data de 9 martie 1917. Jertfa sa, ca şi a celorlaltor sute de mii de români, a fost pre ul plătit de poporul român în războiul cel mare, purtat pentru unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România. În cimitirul din Breaza, o statuie cioplită în piatră de sculptorul Gheorghe Tudor îl reprezintă pe colonelul doctor Aurel Popovici, în chip de ostaş, împreună cu cele două feti e ale sale, care s-au stins prematur din via ă.

Brezenii, în semn de respect, au dat numele său unei străzi centrale din oraş şi i-au aşezat bustul alături de al i oameni de seamă, pe aleea din fa a Casei de Cultură din Breaza.