Caporal Ioan STĂNESCU

Ioan Stănescu s-a născut la data de 8 februarie 1918, în pitoreasca localitate Văleni de Munte. A absolvit 7 clase în localitatea natală. S-a pregătit pentru meseria de frizer, printr-un stagiu de ucenicie, şi, de la vârsta de 15 ani, s-a încadrat în muncă. La data de 15 martie 1940 Ioan Stănescu a fost încorporat, pentru satisfacerea stagiului militar, în Regimentul 32 Doroban i (Infanterie) „Mircea” din Ploieşti, una dintre cele mai prestigioase unită i luptătoare din Armata Română. După încheierea perioadei de instruc ie tânărul ostaş a fost concentrat, în Partea Operativă a unită ii, participând la instruc ie în zona viitoarelor ac iuni probabile de luptă. La data de 20 iunie 1941 Ioan Stănescu a fost mobilizat şi a participat la luptele dârze de eliberare a Basarabiei (22 iunie - 26 iulie 1941), la luptele din opera iunea militară Odessa (1 august - 16 octombrie 1941) şi la luptele de la Cotul Donului (15 august 1942 - 3 februarie 1943). Luptătorul Ioan Stănescu s-a comportat eroic în luptele din Basarabia, de la Odessa şi de la Cotul Donului, precum şi pe calea de înapoiere pe frontul din Moldova, fiind avansat la gradul de caporal şi decorat cu medalia „Bărbă ie şi Credin ă”, cu panglică, clasa a III-a. Cu atât mai mare i-a fost deziluzia, la data de 9 august 1944, când a fost luat prizonier de război şi dus în lagărele dure de pe teritoriul sovietic. A fost eliberat din deten ie la data de 15 iunie 1946. Revenit în ară s-a căsătorit cu Constan a Radu, coafeză, cu care a avut doi copii pe care i-a ajutat să se realizeze din punct de vedere moral şi profesional: Petru a-Anisia (absolventă a Facultă ii de Filologie, profesoară de Limba Română la Şcoala nr. 6 „Matei Basarab”) şi Dan (absolvent al Institutului Politehnic din Bucureşti, de profesie inginer electronist). Din noti ele respectatului veteran de război, decedat în anul 1993, am desprins câteva amintiri de război: „În lagăr am mâncat cartofi cruzi şi coajă de copaci. Am rezistat fiindcă oamenii civili din zona lagărului ne mai dădeau de mâncare când eram scoşi la muncă. În încercuirea de la Cotul Donului am căutat să ne salvăm. Cei care sau îndreptat spre unită ile germane au fost împuşca i, întrucât erau acuza i de trădare, iar cei care ne-am îndreptat spre ruşi am fost lua i prizonieri de război.”