General de corp de armată Nicolae SAMSONOVICI

Nicolae Samsonovici s-a născut în comuna Ştefăneşti, jude ul Dorohoi, la data de 7 august 1877, în anul marilor victorii ob inute de oştirea română la Grivi a, Rahova şi Vidin. A îmbră işat cariera militară la vârsta de 16 ani, urmând cursurile Şcolii Militare Ofi eri Infanterie şi Cavalerie din Bucureşti, în anii 1895-1897. La data de 1 iulie 1897, prin decret regal, a fost avansat în gradul de sublocotenent de infanterie şi repartizat în func ia de comandant de pluton puşcaşi, la Regimentul 14 Doroban i Roman. Şi-a desfăşurat activitatea în această unitate timp de 13 ani, fiind avansat la gradul de locotenent (7 aprilie 1900) şi, apoi, căpitan (10 mai 1907).

Aici a deprins tainele comandantului de pluton, instruind tineri din 12 contigente de recru i, veni i din satele jude elor Roman şi Neam pentru satisfacerea stagiului militar. Ca urmare a bunelor rezultate ob inute pe câmpul de instruc ie de la periferia oraşului Roman, în poligonul de tragere cu armamentul din dotarea infanteriei şi la Manevrele Regale, ofi erul a fost trimis, în toamna anului 1910, să-şi completeze pregătirea militară în Şcoala Superioară de Război, pe care a absolvit-o în anul 1912, numele său fiind înscris pe tabla de onoare a şcolii ca şef de promo ie. Rezultatele foarte bune ob inute în şcoală şi practica desfăşurată în unitatea de la Roman au fost argumentele pentru repartizarea sa în Marele Stat Major, lucrând aici până în vara anului 1916 la Sec ia Opera ii, cu o mică întrerupere, în anul 1913, când a fost avansat la gradul de maior şi a comandat un batalion din Regimentul 14 Doroban i Roman, în cel de al doilea război balcanic. În preajma intrării României în războiul pentru întregire statală şi na ională, Nicolae Samsonovici a fost numit în func ia de şef de stat major al Diviziei a 7-a Infanterie Roman. La 15 august 1916, în ziua declanşării ostilită ilor dintre armata română şi armatele Puterilor Centrale, ofi erul a fost înaintat în gradul de locotenent-colonel şi numit în func ia de şef de stat-major al Corpului 6 Armată. În această calitate a coordonat, cu pricepere, ac iunile de luptă ale marilor unită i subordonate. La 1 aprilie 1917 a fost avansat colonel, iar la 26 iulie 1917 a fost promovat în func ia de şef de stat-major al Armatei 1-a române, comandată la acea dată de generalul de divizie Constantin Cristescu. Referindu-se la contribu ia colonelului Nicolae Samsonovici la reuşita luptelor, generalul Eremia Grigorescu, noul comandant al Armatei 1-a române, scria: „În bătălia de la Mărăşeşti colonelul Nicolae Samsonovici a luat parte activă la conducerea bătăliei, transformând în ordine precise şi clare inten iile comandamentului armatei pentru a asigura frumosul câştig al bătăliei”. Nicolae Samsonovici a fost apreciat foarte bine pentru activitatea de stat-major în primul război mondial, fiind distins cu numeroase ordine şi medalii româneşti şi străine: „Coroana României”, clasa a V-a, „Mihai Viteazul”, clasa a III-a, „Sfântul Vladimir” şi „Sfântul Stanislav” (ambele ruseşti), „Legiunea de Onoare”, în grad de ofi er, şi „Crucea de Război” (ambele franceze), „Sfântul Mihail”, în grad de comandor (Anglia), „Vulturul Alb”, clasa a II-a (Serbia), „Polonia Restituită”, clasa a II-a (Polonia), şi multe altele. Avansat general de brigadă, la 30 martie 1919, Nicolae Samsonovici a fost numit profesor de tactică, istorie şi strategie militară (1919-1921) în Şcoala Superioară de Război şi apoi comandant al acesteia (1 ianuarie 1922 - 1 ianuarie 1926). În calitate de profesor de tactică a îmbunătă it cursul cu învă ămintele reieşite din analiza ac iunilor militare desfăşurate în special de armata română în timpul primului război mondial, iar ca profesor de istorie militară a aprofundat studierea documentelor de arhivă şi articolele publicate în revistele străine, referitoare la marile bătălii desfăşurate în anii 1914-1919, pe diferite teatre de ac iuni, în special în Fran a şi Peninsula Balcanică, precum şi apari ia pe câmpul de luptă a avia iei şi a tancurilor. A publicat, în trei volume, lucrarea „Conferin e şi aplica iuni de tactică generală”, premiată de Marele Stat Major pentru învă ămintele privind lupta în ofensivă şi defensivă. În calitate de comandant al Ş.S.R. s-a preocupat de perfec ionarea continuă a procesului de învă ământ. După un stagiu de un an de zile efectuat la Divizia 19 Infanterie Turnu Severin (1 iunie 1926 - 1 iunie 1927) şi de aproape un an de zile în Marele Stat Major (1 iunie 1927 - 1 aprilie 1928), Nicolae Samsonovici a fost avansat la gradul de general de divizie, la data de 1 aprilie 1928, de la 15 noiembrie 1928 fiind promovat în func ia de Şef al Marelui Stat Major al Armatei Române.

Timp de aproape patru ani a îndeplinit această func ie, urmărind cu perseveren ă îmbunătă irea legisla iei militare, a structurii organizatorice a armatei, dotarea cu tehnică de luptă la nivelul celorlalte state europene, echiparea şi hrănirea militarilor în termen, îmbunătă irea cazării acestora prin construirea de noi cazărmi şi pregătirea cadrelor de comandă prin şcoli şi cursuri de perfec ionare, instruirea grada ilor şi trupei în condi ii cât mai apropiate câmpului de luptă, conform noilor principii ale războiului. În anul 1930 ministrul de Război, generalul de divizie Nicolae Condeescu men iona: „În această grea şi plină de răspundere func ie Nicolae Samsonovici răspunde cu cea mai desăvârşită competen ă, cu mult tact şi demnitate. Sesizează nevoile oştirii, îndrumează instruc ia şi pregătirea ei de război spre deplina mea mul umire”. În toamna anului 1931 şi generalul C. Ştefănescu scria: „Este tipul ofi erului care a ajuns la această înaltă demnitate în armată numai prin meritele sale. Inteligent, cult şi serios, satisface cu prisosin ă la toate gradele cerin ele ce îi incumbă postul său de şef al Marelui Stat Major”. O mare aten ie a acordat generalul Nicolae Samsonovici dezvoltării rela iilor cu armatele Poloniei, Cehoslovaciei, Iugoslaviei, Fran ei şi Marii Britanii. La data de 12 august 1932 generalul de divizie Nicolae Samsonovici a fost investit în înalta func ie de ministru al apărării na ionale, preocupându-se cu răspundere de dezvoltarea for elor armatei şi întărirea continuă a capacită ii de apărare a ării. La data de 11 decembrie 1934, a fost numit din nou Şef al Marelui Stat Major, pe care l-a condus cu bune rezultate până la 21 februarie 1937.

Intrând în conflict cu câteva personalită i ale vremii, care nu în elegeau necesitatea creşterii bugetului pentru apărarea patriei, a demisionat din cadrele active ale armatei, după 42 de ani de muncă devotată în armată. La 1 iunie 1938 a fost avansat la gradul de general de corp de armată, numele său rămânând în conştiin a cadrelor armatei de la toate eşaloanele. Generalul Nicolae Samsonovici a încetat din via ă la 15 octombrie 1950, când împlinea 83 de ani.