General de armată Gheorghe AVRAMESCU

S-a născut la data de 26 ianuarie 1884 în oraşul Botoşani, jude ul Botoşani, care se situează pe locul unu în ară, din punct de vedere al personalită ilor politice şi culturale date României. După absolvirea liceului Gheorghe Avramescu a urmat Şcoala Militară Ofi eri Infanterie şi Cavalerie din Bucureşti (1906-1908) şi Şcoala Superioară de Război (anul unu în perioada 1913-1914 şi anul doi în perioada 1919-1920, studiile fiind întrerupte din cauza primului război mondial). Evolu ia pe scara ierarhiei militare a fost una normală: sublocotenent (1908), locotenent (1911), căpitan (1916), maior (1917), locotenent-colonel (1923), colonel (1929), general de brigadă (1936), general de divizie (1940), general de corp de armată (1942) şi general de armată (1945).

Atât în şcoala militară, cât şi în şcoala superioară de război şi la comanda trupei ofi erul s-a remarcat prin ambi ie şi perseveren ă, prin voin a de a-şi construi o carieră militară prin muncă şi valorificarea calită ilor sale umane, confirmând încrederea care i s-a acordat într-o func ie sau alta: comandant de pluton, comandant de companie, comandant de batalion, comandant de divizie. Pe frontul de est a comandat Corpul de munte (în perioada 1941-1943, în cadrul Armatei a 3-a, având în subordine Brigăzile 1, 2 şi 4 Mixte Munte şi Divizia a 7-a Infanterie), Corpul 3 Armată (în perioada 1943-1944, având ini ial în organică Diviziile 5, 14, 15, 21 şi 24 Infanterie) şi Corpul 6 Armată (în anul 1944, în cadrul Armatei a 4-a, pe frontul din Moldova, până la 1 august 1944).

Înlocuindu-l la comandă pe generalul Mihail Racovi ă, generalul Gheorghe Avramescu a comandat Armata a 4-a română în perioada 1-23 august 1944, când acest eşalon operativ făcea parte din Gruparea General Wohler, împreună cu Armata a 8-a germană, din Grupul de Armate „Ucraina de Sud”, care ac iona între Kuty şi vestul Corneştiului, înVeterani din jude ul Botoşani 9 Basarabia. Cu Corpurile 1, 4, 5, 6 şi 7 Armată intercalate în dispozitivul de luptă german, în partea nord-estică a ării, între Prut şi mun ii Carpa i, Armata a 4-a se găsea, la începutul lunii august 1944, într-o situa ie foarte grea. Marile unită i române duceau lupte înverşunate de pozi ie şi se repliau continuu sub puternica presiune a armatei sovietice. Până la 23 august 1944 în spa iul dintre Prut şi Siret, Diviziile 3, 5, 7 şi 18 Infanterie, împreună cu Comandamentele 101 şi 102 Munte se aflau în retragere spre sud, cu capetele coloanelor pe aliniamentul Bacău - Bârlad. Diviziile 11 Infanterie şi 5 Cavalerie se aflau în pericol de a fi încercuite la est de Iaşi, iar Diviziile 1, 4, 6, 8, 13 şi 20 Infanterie, Divizia de gardă, Divizia Blindată şi Comandamentele 103 şi 104 Munte se aflau la nord de aliniamentul Roman - Târgu Neam , între râurile Siret şi Prut.

Principala misiune a generalului Avramescu în acele zile a fost coordonarea retragerii prin luptă a for elor din subordine, către aliniamente mai favorabile, şi desprinderea pe anumite direc ii de contactul direct cu trupele sovietice. În raportul colonelului Nicolae Dragomir, şeful de stat major al Armatei a 4-a, din 17 august 1944, înaintat generalului Gheorghe Avramescu, se arăta: „În momentele decisive ce vor urma este indispensabil să luăm în mâini româneşti frânele trupelor de pe frontul român. Aceasta ne va da posibilitatea de a realiza pe deplin manevra militară şi politică pe care o poate impune situa ia interna ională în curs de răsturnare.” Colonelul Nicolae Dragomir a intuit soarta tristă a cadrelor militare şi solda ilor români, care au fost lua i prizonieri de război de către comandamentele militare sovietice şi după întoarcerea armelor împotriva armatei germane, la 23 august 1944. În seara zilei de 23 august 1944, în ajunul loviturii de stat care se prefigura, generalul Gheorghe Avramescu a fost înlocuit de la comanda Armatei a 4-a cu generalul Ilie Şteflea, fost şef al Marelui Stat Major în perioada 23 ianuarie 1942 – 23 august 1944.

Generalul Gheorghe Avramescu a fost readus la comanda Armatei a 4-a române la data de 4 septembrie 1944, când unită ile şi marile unită i subordonate se deplasau din zona de nord a Ploieştiului în Transilvania, spre fâşia de ac iune a Armatei 1-a române, cu scopul ca într-o primă etapă să întărească dispozitivul de acoperire şi să realizeze gruparea de for e necesară trecerii la ofensivă. Conform Directivei Operative nr. 51, din 30 august 1944, responsabilitatea operativă pentru ducerea opera iei de acoperire în Podişul Transilvaniei s-a încredin at Armatei a 4-a, într-o fâşie