General de brigadă Ion ANGHEL

Ion Anghel s-a născut în localitatea Trestieni, comuna Teşila (azi Valea Doftanei), jude ul Prahova, la 14 februarie 1917. Tatăl său, Gheorghe Anghel, a căzut în luptele de la Doaga (Măraşeşti, iulie 1917), împreună cu mul i al i camarazi din legendarul Regiment 32 Infanterie „Mircea” Ploieşti. După terminarea cursurilor şcolii primare din localitatea natală s-a înscris la prestigiosul liceu „Sfin ii Petru şi Pavel” din Ploieşti, pe care l-a absolvit în anul 1936. Atras de stima şi de respectul de care se bucura Armata Română în perioada interbelică, Ion Anghel s-a înscris la Şcoala de Ofi eri Infanterie din Sibiu, pe care a absolvit-o cu frumoase rezultate, la data de 1 iulie 1939, când a fost avansat la gradul de sublocotenent.

După absolvire tânărul ofiter a fost repartizat în func ia de comandant de pluton la Batalionul 2 Grăniceri Caransebeş din Divizia de Gardă. În perioada 10 martie 1943 - 12 februarie 1944 a participat, în calitate de comandant de pluton şi de companie, în cadrul Regimentului 96 Infanterie din Divizia 19 Infanterie, la ac iunile militare desfăşurate în Peninsula Kerci şi în Crimeea. A fost martor şi a suferit sincer, împreună cu ostaşii din subordine, atunci când au pierit camarazii lor – ofi eri, subofi eri, grada i şi solda i – din rândurile luptătorilor Diviziei 19 Infanterie şi a Regimentului 96 Infanterie, în luptele din Kuban, Peninsula Kerci şi Crimeea. Bravul militar îşi aminteşte, cu mari emo ii, de căderea în luptă a locotenetului-colonel erou Ion Pălăghi ă, comandantul Batalionului 1 din Regimentul 94 Infanterie, în zona localită ii Moldovanskaja, locuită de români deporta i în această zonă de către statul ruso-sovietic, după răpirea Basarabiei, în iunie 1940.

Din dispozi ia mareşalului Ion Antonescu românii moldoveni au fost ajuta i să se înapoieze în Basarabia. De la 18 noiembrie 1943 a urmat replierea şi retragerea treptată, prin lupte foarte grele, a marii unităti şi a Regimentului 96 Infanterie. Comportamentul eroic al Diviziei 19 Infanterie şi a unită ilor din subordine a fost eviden iat prin Ordinul de zi din 18 iulie 1943, de către comandandantul Armatei a 3-a Române, generalul Petre Dumitrescu: „Faptele de arme ale Diviziei 19 Infanterie din capul de pod Kuban au fost urmărite cu entuziasm şi cu mândrie de către comandamentele militare române. Această divizie se remarcase prin excelente fapte de arme încă din anul 1942 în Peninsula Kerci. Prin aceste fapte Divizia 19 Infanterie se clasează între cele mai bune divizii din armata română.” Înapoiat în ară, în luna februarie 1944 (avea deja doi ani de front), ofi erul a fost repartizat la Şcoala Militară de Ofi eri Infanterie, dislocată la Zărneşti şi, din toamnă, la Sibiu, îndeplinind func ia de comandant de companie elevi şi fiind apreciat „bine”, în fiecare an, de către şefii direc i, pentru contribu ia adusă la formarea tinerelor cadre ale armatei române.

Fiind conştient că asigurarea unei pregătiri militare bine fundamentate se poate realiza numai urmând cursurile Şcolii Superioare de Război, ofi erul s-a prezentat la concursul de admitere, desfăşurat în luna mai 1948, şi a fost declarat reuşit. La data de 1 iulie 1950, Ion Anghel a absolvit cursurile acestei institu ii – care între timp şi-a schimbat denumirea în Academia Militară – cu rezultate excep ionale la pregătirea tacticooperativă şi tactico-aplicativă. Datorită rezultatelor ob inute a fost repartizat la Academia Militară, având gradul de căpitan, şi a fost încadrat profesor la Catedra Tactică şi Artă Operativă. Animat de dorin a perfec ionării pregătirii personale şi convins că nivelul ştiin ific este în continuă dezvoltare, căpitanul Ion Anghel a urmat doctoratul şi a ob inut titlul de doctor în ştiin ă militară. Timp de 27 de ani nu a precupe it nici un efort pentru pregătirea personală, reuşind să asigure un nivel ridicat al cursurilor postacademice desfăşurate cu generalii şi ofi erii, dar şi cu ofi erii elevi. In această perioadă a realizat două lucrări de cercetare ştiin ifică prevăzute în planul Ministerului Apărării Na ionale (una dintre ele fiind premiată), şase lucrări de cercetare ştiin ifică prevăzute în planul Academiei şi prezentate în cadrul sesiunilor de comunicări ştiin ifice şi peste 35 de articole publicate în revistele militare. Problemele abordate în aceste lucrări şi articole s-au referit la aspecte de tactică şi artă operativă, precum şi la metodica predării învă ământului în Academia Militară.

Generalul de brigadă Ion Anghel a publicat, cu ajutorul Editurii Militare, lucrările „Surprinderea în războiul modern” (în colaborare, 1973) şi „Manevra de luptă” (1977). S-a pensionat, la cerere, la data de 20 iulie 1977, după o activitate foarte bună desfăşurată la cea mai importantă institu ie de învă ământ din armată. Recunoscându-i-se meritele pentru activitatea desfăşurată în cei 42 petrecu i în armată şi în participarea la cel de al doilea război mondial, în anul 1994 a fost avansat la gradul de general de brigadă în rezervă.

Pentru presta iile deosebite din întreaga sa carieră militară a fost decorat cu ordine şi medalii militare şi civile: ordinul „Steaua României”, clasa a V-a, ordinul „Coroana României”, clasele a V-a şi a IV-a, ordinul „Crucea de Fier” germană, clasele a II-a şi I-a, ordinul „Meritul Militar” clasele a III-a, a II-a şi I-a, medalia „Crucea comemorativă” a celui de-al doilea război mondial etc. Generalul de brigadă în rezervă Ion Anghel a fost căsătorit cu ieşeanca Maria Bobocea şi nu are copii. După decesul tatălui, mama sa s-a recăsătorit cu gospodarul Vasile Bâtu, din localitatea Trestieni, dând ării încă doi fii. Primul dintre ei, Vasile Bâtu, a participat la luptele de la Cotul Donului, a căzut prizonier de război şi a fost dus în lagărele de tristă amintire din Siberia de unde i s-a pierdut urma. Al doilea, Ioan Bâtu, a luptat în campaniile militare din est şi din vest, în timpul celui de-al doilea război mondial. În prezent Ioan trăieşte în localitatea Trestieni, fiind recunoscut drept un bun gospodar.