15 noiembrie 2008

Căpitan-comandor Petrache DIMITRIU

Bârladul a constituit o garnizoană ospitalieră pentru cadrele militare care au lucrat în unită ile militare de infanterie, cavalerie, artilerie şi alte genuri de arme care s-au perindat, de-a lungul timpului, prin această urbe. Influen a puternică exercitată asupra tinerilor din localitate şi din împrejurimi de către ofi erii, maiştrii militari şi subofi erii care participau activ la via a socială şi culturală a oraşului, explică numărul mare de bărba i înregimenta i voluntar în armată.

Între sutele de tineri care au îmbră işat cariera militară se numără şi Petrache Dimitriu. S-a născut la data de 26 ianuarie 1916 în oraşul Bârlad, fiind cel de al treilea copil din cei doisprezece ai familiei lui Ştefan Dimitriu. În oraşul natal a absolvit şcoala primară şi Şcoala Superioară de Comer . În anul 1937 a fost admis la Şcoala Militară de Avia ie Tecuci. Timp de doi ani s-a instruit teoretic şi practic, absolvind şcoala în anul 1939, şi ob inând brevetul de pilot de război, în gradul de adjutant stagiaraviator. La data de 15 ianuarie 1941 a fost repartizat la Flotila 1 Bombardament Braşov şi a fost trecut, după multe ore de zbor, pe avioane bimotoare de bombardament, germane, tip Heinkel 111 H3. La 22 iunie 1941 Petrache Dimitriu a fost mobilizat la Escadrila 80 Bombardament, subordonată Grupului 5 Bombardament Braşov. A participat la luptele pentru eliberarea Basarabiei, executând misiuni curajoase de luptă. În după amiaza zilei de 12 iulie, făcând parte din prima patrulă de avioane Heinkel 111, împreună cu căpitanul Stoenescu şi adjutantul Dumitru Băjenaru, au for at retragerea trupelor inamice pe şoseaua Călăraşi - Chişinău. Atacul s-a desfăşurat pe timp de furtună şi ploaie toren ială, prin lansări de bombe şi folosirea armamentului de bord, pricinuind mari pierderi şi panică în rândurile inamicului. Pentru a executa misiunea patrula a zburat spre Ziliştea şi, la ordinul căpitanului Stoenescu, forma ia s-a dispersat, fiecare echipaj trecând la zborul independent, pe traiectul stabilit spre aerodromul de bază. Cu ajutorul aparaturii de bord şi a semnalelor primite de la sta ia radio a aerodromului, adjutan ii Dimitriu şi Băjenaru, deşi nu executaseră misiuni pe timp de noapte, au reuşit să aterizeze pe aerodromul Ziliştea, însă căpitanul Stoenescu a căzut în viile de la Coteşti, în jude ul Vrancea.

Comandorul Dimitriu îşi aminteşte cu nostalgie: „După eliberarea Basarabiei, Grupul 5 Bombardament a continuat să bombardeze şi obiectivele inamice aflate în mişcare. Într-o misiune am decolat trei avioane Heinkel 111 H3, încărcate fiecare cu câte 32 bombe a 50 kg, pentru a ataca aglomerări de trupe sovietice în retragere şi autovehicule semnalate la nord de localitatea Vakarjani şi Freudenthal. Echipajul nostru era format din subsemnatul, pilot, sublocotenentul Oncioiu, observator şi comandant de bord, sergentul Beizadea, radiotelegrafist, şi sergentul Tengher, trăgător aerian. Am bombardat în forma ie la înăl imea de 1.000 m aglomerările de trupe şi autovehicule şi cu armele de bord am tras în trupele care se adăpostiseră la marginea şoselei. Eu am redresat avionul şi în timp ce luam înăl ime pentru a repeta atacul mă anun ă radiotelegrafistul că suntem urmări i de trei avioane de vânătoare de tip Rata. Am îndreptat avionul imediat spre liniile noastre şi am coborât la 100 m înăl ime, pentru a scăpa de atacul de sub burtă al avionului şi implicit a-l elibera pe trăgătorul nostru pentru a trece la una din mitralierele laterale. În afară de aceste trei mitraliere (una sub burtă, care trăgea spre înapoi şi alte două dispuse pe păr ile laterale), avionul Heinkel mai era dotat cu o mitralieră de 13,2 mm în fa ă, de unde puteau să ac ioneze comandatul de bord sau pilotul, un tun, precum şi o mitralieră la radiotelegrafist, care putea trage în toate direc iile (360 grade). Avioanele sovietice se ineau aproape de noi, la circa 400 de metri distan ă. Întrucât două avioane sovietice s-au apropiat la mai pu in de 100 de metri, încadrându-ne avionul, şi ne amenintau „cu pumnii”, ne-am dat seama că nici ei nu mai aveau muni ii. Radiotelegrafistul mă anun ă că a mai apărut un avion care ne-a atacat din dreapta, incendiind motorul drept. Închid benzina de alimentare a acestui motor şi îl opresc. Focul la motor s-a stins între timp. Cu motorul stâng am coborât la altitudinea de 50 de metri, viteza avionului scăzând de la 380 km/h la 180 km/h. Cel de-al patrulea avion sovietic s-a apropiat de avion, vizându-mă pe mine cu o rafală de mitralieră, însă eu am înclinat avionul şi gloan ele au lovit planul drept. Dacă m-ar fi atacat pe partea dreaptă nu mai puteam înclina avionul pentru că motorul drept era avariat şi am fi intrat în pământ. Spre norocul nostru, sergentul trăgător Ion Tegher a mai găsit un trăgător cu cartuşe la comandantul de bord şi l-a dat radiotelegrafistului, care putea trage în toate direc iile. Prin rafale scurte radiotelegrafistul a alungat inamicul la 400 de metri distan ă. A fost suficient pentru a intra în liniile noastre, iar avioanele sovietice au părăsit lupta, fiind luate în primire de artileria antiaeriană, care a reuşit să doboare un avion sovietic. Am ajuns pe aerodromul de plecare, cu un singur avion, salvând avionul şi echipajul de la o catastrofă. Am numărat peste 80 de găuri făcute de cartuşele trase de către vânătorii inamici în corpul avionului nostru. Pentru curajul şi priceperea dovedite în această ac iune, întregul echipaj a fost decorat cu ordinul „Virtutea Aeronautică”, clasa crucea de aur, şi medalia „Serviciul Credincios”, cu spade, clasa a III-a.” Aviatorul Petrache Dimitriu a executat alte zeci de curajoase misiuni la Odessa, Stalingrad, pe drumul de înapoiere spre Nistru, în Moldova, Transilvania, Ungaria şi Cehoslovacia.

În timpul războiului a îndeplinit peste 100 misiuni de luptă, pe 22 de tipuri de avioane, totalizând peste 1.800 de ore de zbor. Pentru comportarea demnă şi onorabilă pe timpul participării la război, bravul aviator a fost decorat cu mai multe ordine şi medalii militare: ordinul „Virtutea Aeronautică”, clasa crucea de aur, ordinul „Virtutea Aeronautică”, în gradul de cavaler, ordinul „Crucea de fier germană”, clasele I-a şi a II-a, medalia „Serviciul Credincios”, clasele I-a, a II-a şi a III-a, medalia „Bărbă ie şi Credin ă”, clasele I-a, a IIa, a III-a, medalia „Virtutea Militară”, clasele I-a, a II-a şi a III-a, medalia „Virtutea Aeronautică”, clasa crucea de aur. După încheierea războiului Petrache Dimitriu a îndeplinit func ii de răspundere în cadrul avia iei. A fost comandant de escadrilă în cadrul Centrului de Instruc ie Avia ie Buzău, în 1950, contribuind la trecerea pilo ilor pe avioanele TU-2 şi TU-6. În perioada 1952-1958 a îndeplinit func ia de comandant de escadrilă în cadrul Şcolii Militare de Ofi eri Avia ie Buzău. Măsurile adoptate de guvernul României l-au îndepărtat din armată, deoarece luptase pe frontul de est, împotriva Uniunii Sovietice.

Trecut în rezervă, comandorul Petrache Dimitriu a îndeplinit func ia de şef serviciu aprovizionare şi desfacere la Baza de Aprovizionare Buzău şi de director comercial la Baza Agricolă Gala i. Deşi înaintat în vârstă, comandorul Dimitriu a lucrat, din anul 1990, la Asocia ia Na ională a Veteranilor de Război, filiala Prahova, până în anul 2003, când s-a întors în oraşul Bârlad, pe care nu l-a uitat niciodată.

Niciun comentariu: