În 1938 a urmat cursurile Şcolii de Perfec ionare Avia ie Militară, ob inând brevetul de pilot de război, nr. 1615. În 1939 a urmat cursurile de instructor de zbor, pe care le-a absolvit cu rezultate foarte bune. A participat la recep ionarea avioanelor româneşti şi s-a angajat instructor la Şcoala Asocia iei Române pentru Propaganda Avia iei Bucureşti. Deteriorarea situa iei politice şi militare în Europa a determinat guvernul României să mobilizeze efectivele armatei. În această situa ie, Ion Căruntu a fost concentrat la Flotila 3 Avia ie Gala i. Detaşat la Şcoala Militară de Avia ie Tecuci, cu gradul de adjutant aviator, şi apoi la Escadrila 17 Observare şi Bombardament, s-a pregătit pentru îndeplinirea unor complexe misiuni aeriene în luptele din Basarabia. În lucrarea editată de Asocia ia Na ională a Veteranilor de Război, în anul 1996, „Spre cetă ile de pe Nistru (22.06-26.07.1941)”,
comandorul (r) Ioan Lup, pe front locotenent în Escadrila 17 Observatie, relata: „Flotila 3 Informatie avea Baza Aeriană pe aerodromul din oraşul Gala i. În ziua de 21.06.1941 ne aflam, pe aerodromul de pe şesul Vaslui. La ora 200 în ziua de 22.06.1941, motoarele avioanelor erau încălzite şi ne-am ridicat în înaltul cerului. Echipajul era format din subsemnatul (Ion Lup), adjutantul 140 aviator Ioan Căruntu, pilot şi observator, şi Petrache Buric, mitralior de bord. Am trecut Prutul şi când prima dungă roşie a cerului din răsărit se contura, bombele noastre explodau pe aerodromul Chişinău, acoperit cu avioane duşmane. A fost o surpriză că nu ne-a întâmpinat nici un fel de tir, deşi ne aşteptam să fim cu to ii găuri i. La înapoiere priveam în urmă şi vedeam vâlvătăile de foc izbucnite, dar şi alte sute de avioane, care se întorceau din alte misiuni executate în zona strategică a Rusiei. Apoi opera iunile s-au desfăşurat ritmic, peste pământul Basarabiei … Escadrila noastră era ataşată Comandamentului Armatei a 4-a Române, care-şi avea postul de comandă pe Dealul Dobrina, iar aerodromul a fost deplasat pe câmpul liber de lângă cimitirul oraşului Huşi. De aici am executat, în ziua de 5 iulie, cinci misiuni. Reperând un regiment de artilerie românesc, încercuit la Nisiporeni, i-am aruncat comandantului o schi ă, prin care îi indicam culoarul de refugiu spre o pădure din apropiere. După bombardarea pădurii Hân eşti am văzut cum trupele sovietice se retrăgeau în plină zi, hăr uindu-le cu bombe lansate la joasă altitudine. Aşeza i pe un câmp la marginea localită ii Hân eşti am infăptuit şi ac iuni umanitare: nu am permis masacrarea unui grup de evrei de către o unitate germană fără a fi judeca i şi a se stabili vinovă ia lor şi le-am dat evreilor, ca şi românilor basarabeni, alimente şi medicamente”. Adjutantul-aviator Căruntu a realizat fotografierea dispozitivelor de luptă ale trupelor sovietice, facilitând victoriile unită ilor de infanterie, cavalerie şi artilerie din armata română.
Au urmat alte şi alte misiuni de bombardare a pozi iilor inamicului, în Basarabia, Odessa şi Stalingrad, împreună cu locotenentul Ioan Lup şi sergentul Petrache Buric, de fiecare dată întorcându-se victorioşi. Încă de la prima misiune Ion Căruntu a lăsat comandantului său scrisoarea testament către mama sa, în eventualitatea că i se va întâmpla ceva în misiune. În bătălia de la Odessa, din septembrie 1941, s-a oferit să plece voluntar pentru a fotografia dispozitivele de luptă inamice. Au survolat zona de trei ori, dar la a patra tură au fost descoperi i de inamic şi ataca i din toate păr ile. S-au întors nevătăma i la baza aeriană, cu avionul ciuruit, aducând fotografiile care au fost de mare folos pentru desfăşurarea ac iunilor de luptă ale trupelor terestre. Au urmat alte misiuni încununate de reuşite, în ac iunile de apărare a capitalei României, Bucureşti, a oraşului aurului negru, Ploieşti, şi a Transilvaniei de nord.
Îndeplinind 76 de misiuni aeriene, cu circa 173 de ore de zbor, Ion Căruntu a fost decorat cu medaliile: „Virtutea Aeronautică”, clasa crucea de aur cu două barete, „Virtutea Militară”, clasa a II-a, „Crucea Serviciul Credincios”, clasa a II-a, „Centenarul Regelui Carol I”. Războiul s-a terminat şi via a a mers mai departe. În anul 1945 Ion Căruntu a fost trecut în rezervă cu gradul de adjutant-aviator. A fost avansat sublocotenent în 1990, locotenent în 1993, căpitan în 1994, locotenentcomandor în 1995 şi căpitan-comandor în anul 2000. Decora ia „Crucea de fier” a atârnat greu la dosarul lui Ion Căruntu. În 1945 s-a angajat la Uzina Militară Mija, însă după zece ani a fost nevoit să-şi găsească un loc de muncă în industria petrolului, fiind considerat necorespunzător din punct de vedere politic într-o uzină militară. Cu mare greutate s-a angajat mecanic la Schela Petrolieră din Târgu Ocna şi apoi la Moreni. Urmând cursuri de pregătire în domeniul extrac iei şi prelucrării petrolului s-a transferat la Ploieşti, evoluând de la muncitor mecanic motoare la verificator material tubular, mecanic-şef, responsabil al Cabinetului Tehnic şi lector la Şcoala de Calificare a Petroliştilor.
Fiind corect şi cinstit în rela iile cu oamenii, Ion Căruntu le-a câştigat încrederea, făcându-se stimat de cei cu care a muncit nemijlocit. A realizat 35 de inova ii şi inven ii până în anul 1985, când a ieşit la pensie. Veteranul aviator Ion Căruntu este căsătorit şi are două fiice: LauraAnca, inginer de foraj, şi Mihaela, economistă, mamă a unei fiice, care i-a urmat în meserie, şi a unui băiat, Edi. Laura-Anca s-a stins din via ă la vârsta de 51 de ani, în anul 2003, cernind sufletele părin ilor care merg de cel pu in două ori pe săptămână la mormântul ei cu flori şi lumânări. În curând Ion Căruntu va împlini frumoasa vârstă de 90 de ani şi se mândreşte cu faptele bune pe care le-a făcut. Poartă mereu în gând versurile care i-au călăuzit în luptă pe aviatori:
„Cinstiti-i pe cei care zboară, Cinstiti-i pe eroi. Ei ştiu când pleacă în văzduh, Dar nu cum se vor întoarce înapoi.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu