Caporal Gheorghe BEJENARU

Român şi creştin ortodox până în ultima sa picătură de suflet şi via ă, Gheorghe s-a născut în localitatea Răuşeni, jude ul Botoşani, la data de 28 aprilie 1923, în familia lui Ion şi Elena Bejenaru, oameni cu legătură de pământ şi cu drag de copii şi de ară. Părin ii caporalului Gheorghe Bejenaru au crescut şapte copii: cinci băie i şi două fete. Cel mai mare dintre ei, Alexandru a căzut în luptele de la Cotul Donului. Al doilea ca vârstă, Ilie, a reuşit să fugă din asprul prizonierat sovietic, ajungând pe locurile natale mutilat, după ce a pribegit, ascuns prin sate şi păduri de dincolo şi de dincoace de Nistru, trecând înot Prutul. Gheorghe este al treilea fiul al lui moş Ion Bejenaru. A fost încorporat, în anul 1944, la Regimentul 8 Roşiori Botoşani. Conform Înaltului Decret Regal, nr. 985, din 31 martie 1908, s-a înfiin at Regimentul 8 Roşiori prin transformarea Regimentului 8 Călăraşi Buzău. În baza Înaltului Decret Regal, nr. 5878, din 7 octombrie 1913, Regimentul 8 Roşiori a fost transferat în garnizoana Botoşani. A participat la războiul pentru întregire statală şi na ională din anii 1916-1919 şi, apoi, la cel de al doilea război mondial (1941-1945). În luptele pentru eliberarea Basarabiei şi a păr ii de Nord a Bucovinei, Regimentul 8 Roşiori a făcut parte din Brigada 5 Roşiori Iaşi. După traversarea Nistrului, cavaleriştii şi vânătorii de munte au înaintat spre Bug, apoi spre Nipru şi au luptat cu dârzenie şi înalt spirit de sacrificiu în mun ii Caucaz şi Crimeea. La data de 15 martie 1942 brigăzile s-au transformat în divizii. Diviziile 5 şi 8 Cavalerie au participat şi la luptele de Cotul Donului, iar ulterior, pe calea de înapoiere, pe frontul din Moldova. Împreună cu ceilal i fra i mai mici, Costică şi Mihai, cu bani ascunşi în chimir, au urmat drumul grosului armatei române, participând la ac iuni specifice de luptă sau de pregătire şi refacere. Gheorghe Bejenaru a fost trimis, pentru patru luni, la Şcoala de Şoferi din Batalionul 7 Auto Sibiu, după care a îndeplinit diverse misiuni, timp de doi ani de zile, la Batalionul 5 Auto Timişoara, Batalionul 8 Auto Craiova şi la Batalionul 3 Auto Roman. Evenimentele de la 23 august 1944 l-au prins în Timişoara, în Pia a Traian, participând la îndeplinirea misiunilor de luptă ale Batalionului 8 Auto. După război s-a întors în satul natal, lucrând cele 5 ha de pământ, avere săracă şi bun de pre , fără de care nimeni nu putea vedea ziua de mâine. Pentru că nu s-a înscris niciodată la colectiv şi nu a lucrat nici o zi la Cooperativa Agricolă de Produc ie, acest pământ avea să-i aducă mari necazuri şi grele chinuri în perioada colectivizării din primăvara anului 1962 şi apoi, mult timp după aceea, până la căderea comunismului. În anii 1986-1987, fiind hăr uit în mod nedrept pentru câ iva ari de pământ în plus din grădina de lângă casă, a avut tăria să se judece cu Cooperativa Agricolă de Produc ie, câştigând procesul, aspect singular şi de neînchipuit în perioada aceea. Împreună cu Eugenia, so ia sa, decedată în luna februarie a anului 2006, a avut doi băie i şi patru fete: Elena (născută la 12 aprilie 1950, absolventă de liceu, profesând în calitate de învă ător şi profesor suplinitor în Răuseni, jude ul Botoşani şi Voineşti, jude ul Iaşi, a decedat la vârsta de 42 de ani, datorită unei afec iuni grave la inimă), Petru (născut la data de 9 iunie 1954, a urmat cariera militară, trecând prin toate gradele, de la soldat la general), Maria (născută la 20 aprilie 1956, a rămas lângă părin i, în satul natal, datorită unor afec iuni medicale), Gheorghe (născut la data de 10 aprilie 1988, a urmat cursurile unei şcoli profesionale, apoi a lucrat în Combinatul de Articole Tehnice din Cauciuc Piteşti, iar din anul 2000, lucrează în Italia, lângă Torino), Silvia (născută la data de 2 iulie 1967, absolventă a Universită ii din Iaşi, căsătorită, în România, cu cetă eanul de origine italiană Lo Giudice Onofrio, în prezent locuieşte la Palermo), Livia (născută la data de 20 mai 1969, absolventă de liceu în Iaşi, căsătorită cu Constantin Micu, lucrează în Italia, în localitatea Foglizzo, lângă Torino). Ofi er de radioloca ie Petru Bejenariu, specializat ini ial ca rachetist antiaerian, în urma absolvirii Academiei de Înalte Studii Militare, a urmat toate formele de pregătire ce le poate parcurge un ofi er - Şcoala Militară de Ofi eri de Artilerie Antiaeriană şi Radioloca ie din Braşov, Academia de Înalte Studii Militare Bucureşti, Colegiul de Război în Universitatea Na ională de Apărare Bucureşti, cursuri de specializare în Colegiile Na ionale de Apărare din Turcia, Germania şi Canada - ajungând să ob ină, în anul 2005, titlul de doctor în Ştiin e Militare. A parcurs trepte de comandă, de la comandant de pluton şi tehnic de sta ie de radioloca ie până la comandant de brigadă logistică. Generalul de brigadă Petru Bejenaru a lucrat cu pricepere şi înaltă răspundere în structuri de stat major la Comandamentul Apărării Antiaeriene şi Statul Major al Avia iei şi Apărării Antiaeriene, în cabinetul a trei şefi ai Statului Major General, inclusiv ca şef al cabinetului şi secretariatului Statului Major General. Este căsătorit cu Aurelia, inginer chimist, şi au o fiică, sublocotenent în Armata României, specialist în mediu, absolventă a Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Generalul Bejenaru a publicat articole şi lucrări în domeniul militar dar şi un volum de versuri, intitulat „Sclav fericit”, care eviden iază o sensibilitate nostalgică şi un spirit patriotic ce trădează armonia cutezan ei unui suflet de militar cultivat şi recunoscător celor prin ajutorul cărora s-a format. Fericit că a trăit să-şi vadă cei cinci nepo i şi strănepotul, Gheorghe Bejenaru, îşi duce traiul pe picioare alături de fiica Maria, muncind pământul pe care l-a iubit ca pe propriii copii (l-a pierdut pentru o perioadă de timp şi l-a recăpătat atunci când puterile nu mai erau pe măsura voin ei şi dorin ei de a-l munci după plac). Veteranul Gheorghe Bejenaru este un autodidact, citeşte cu regularitate şi pioşenie Biblia, respectă cu străşnicie posturile şi sărbătorile religioase. A fost şi este un model de comportament în familie şi societate, fiind respectat de consăteni, de copii şi de oficialită i. A lucrat mul i ani la o Întreprindere Agricolă de Stat, la Întreprinderea Drumuri şi Poduri şi la Căile Ferate Române, în prezent fiind pensionar. A fost decorat cu medaliile militare „Eliberarea de sub jugul fascist” şi „Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial. 1941-1945”.